ICCJ. Decizia nr. 1773/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1773/2012
Dosar nr.3898/1/2011
Şedinţa publică din 09 martie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, revizuenta P.C.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 2033/1/2010.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că:
- instanţele de judecată nu s-au pronunţat asupra cererilor principale,
- intimatul a fost obligat să depună întâmpinare însă nu a depus-o,
- revizuenta nu a primit întâmpinarea pentru formularea apărării,
- intimata nu s-a prezentat la termenul din 3 februarie 2011,
- revizuenta nu a fost citată pentru termenul din 14 aprilie 2011,
- intimata a depus întâmpinare pentru termenul din 28 octombrie 2010 care este lovită de nulitate absolută,
- instanţele nu s-au pronunţat asupra existenţei infracţiunilor invocate pentru judecată,
- intimata a fost obstrucţionată pentru pregătirea apărării legale, cu viclenie i s-a pregătit respingerea contestaţiei în anulare formulată în dosarul nr. 2033/1/2010 şi a recursului declarat în dosarul nr. 10282/1/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 245 din 28 martie 2010,
- Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, nu a retractat abuzurile făcute prin Decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2009, iar prin Decizia nr. 141 din 15 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 6038/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi art. 323 alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă este Curtea de Apel Iaşi. Or, în realitate, exista şi cererea de revizuire din data de 4 februarie 2009 formulată împotriva deciziei nr. 606 din 1 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, nesoluţionată.
Revizuenta solicită revizuirea deciziei nr. 5624 din 28 octombrie 2010 şi obligarea intimatei A.V. Iaşi la plata despăgubirii integrale ca urmare a prejudiciului creat prin desfacerea contractului de muncă, în sumă de 186.750 lei.
În şedinţa publică din 19 martie 2012, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 2033/1/2010, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 141 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trimis dosarul la Curtea de Apel Iaşi pentru soluţionarea contestaţiei în anulare împotriva deciziei nr. 46 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri care a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din cuprinsul textului legal menţionat rezultă că legea stabileşte, ca şi condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire, ca soluţia să fie pronunţată în căile ordinare de atac, cu excepţia recursului, cale extraordinară de atac, de reformare, care, pentru a putea fi contestată pe calea revizuirii, trebuie să evoce fondul cauzei.
Prin Decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, respectiv Decizia civilă nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost soluţionată o contestaţie în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, care nu poate viza evocarea fondului cauzei, fiind limitată în obiectul ei la aspecte de nelegalitate care pot duce numai la anularea deciziei, urmând ca, în situaţia admiterii contestaţiei în anulare, să aibă loc o rejudecare a căii de atac care a fost anulată, iar, cu ocazia rejudecării, să fie posibilă antamarea fondului cauzei.
Privind comparativ condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire şi caracteristicile deciziei ce se doreşte a fi revizuită, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, deoarece a fost formulată împotriva unei decizii care nu se încadrează în dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Aceasta deoarece, fiind o decizie pronunţată într-o cale extraordinară de atac, nu este pronunţată în recurs, ci în contestaţie în anulare, şi nu evocă fondul, iar, dintre căile extraordinare de atac, revizuirea se poate formula numai împotriva unei decizii date în recurs şi numai cu condiţia ca această decizie să evoce fondul.
Astfel fiind, Înalta Curte va considera că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care urmează să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta P.C.M. împotriva deciziei nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1835/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1726/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
