ICCJ. Decizia nr. 1801/2012. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1801/2012
Dosar nr. 7019/3/2006
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2674 din 28 februarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâta SC F.P.T. SRL prin lichidator A.M.D.G.E. IPURL Bucureşti şi a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de B.R.C.R. SA - C.B. prin lichidator SC B.D.O.C.A. SRL Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că S.P., autorul reclamantului S.N., în calitate de asociat unic al SC F.P.T. SRL, prin actul adiţional nr. 1287 din 25 iunie 1996, a adus aport în natură la capitalul societăţii imobilul proprietatea sa, situat în comuna Măgurele, judeţ Ilfov, compus din teren şi construcţii. Astfel, imobilul a ieşit din patrimoniul persoanei fizice S.P. şi a intrat în patrimoniul SC F.P.T. SRL, transferul de proprietate operând ope legis conform dispoziţiilor Legii 31/1990, din momentul înmatriculării sau menţiunii în registrul comerţului.
Cum reclamantul S.N., având calitate de moştenitor legal al defunctului S.P., fiind colateral privilegiat, se succede în toate drepturile şi obligaţiile acestuia s-a apreciat de către instanţa de fond că, deşi nu a participat la încheierea actului menţionat, prin acceptarea pură şi simplă a moştenirii suportă toate efectele acesteia.
S-a mai reţinut că, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 7995 din 2 noiembrie 1995 şi înscris în registrul de inscripţiuni-transcripţiuni sub nr. 275, defunctul S.P. a ipotecat imobilul menţionat pentru a garanta creditul contractat la B.R.C.R. SA - C.B. şi s-a angajat să nu înstrăineze imobilul sau să-l greveze fără consimţământul băncii.
S-a reţinut de către instanţa de fond că B.R.C.R. SA - C.B., în calitate de creditor ipotecar are dreptul să urmărească bunul în mâna oricărui s-ar găsi, având un drept de urmărire şi preferinţă faţă de ceilalţi creditori şi putând trece chiar la executarea silită, întrucât în principiu ipoteca nu constituie o indisponibilizare a bunului care se află în circuitul civil.
S-a mai reţinut că judecătorul delegat la ORC a efectuat controlul legalităţii înscrierii în registrul comerţului a menţiunii de majorare a capitalului social al SC F.P.T. SRL cu imobilul ipotecat, astfel încât s-a apreciat că toate operaţiunile efectuate de către S.P., autorul reclamantului S.N., sunt în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Legea 31/1990. Mai mult, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea 31/1990, încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi pot fi atacate numai cu recurs de către persoanele prejudiciate, iar reclamantul în calitatea sa de succesor legal se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile autorului său şi, ca atare, nu poate fi considerat o persoană prejudiciată prin hotărârea autorului său, de vreme ce a acceptat pur şi simplu moştenirea.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti a formulat apel, în termenul legal, atât reclamantul S.N. cât şi intervenienta Asociaţia Anticorupţia prin preşedinte I.C., ce a atacat şi încheierea din 28 iunie 2006, prin care a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie, întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 49 alin. (3) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 85 din 27 martie 2008 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul S.N. şi de către intervenienta accesorie Asociaţia Anticorupţia prin preşedinte I.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că operaţiunea de majorare a capitalului social al SC F.P.T. SRL, prin aport în natură, constând în imobilul garantat, nu are o cauză ilicită, care, de altfel, nici nu a fost precizată şi nici probată, aceasta îndeplinindu-se de către defunctul S.P. cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990. Această operaţiune este materializarea voinţei şi deciziei asociatului unic al societăţii, defunctul S.P., concretizată în final prin actul adiţional nr. 1287 din 25 iunie 1996, act ce este perfect legal.
Prin acest act adiţional, imobilul reprezentând aportul în natură a ieşit din patrimoniul persoanei fizice (S.P.) şi a intrat în patrimoniul societăţii SC F.P.T. SRL al cărei asociat unic era, fiind actul translativ de proprietate, în temeiul căruia s-a transmis acest drept real asupra imobilului garantat, în virtutea legii, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Bunurile ce au constituit aport în natură la capitalul social al societăţii, au devenit proprietatea acesteia din momentul înmatriculării sau menţiunii în registrul comerţului.
S-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 1746 şi următoarele C. civ., ipoteca este o garanţie reală imobiliară, accesorie, ce nu comportă deposedarea celui ce o constituie, fiind supusă principiului specializării şi, de asemenea, prin natura ei, indivizibilă, în sensul că subzistă în întregime asupra imobilului afectat. De asemenea, conferă titularului său un drept de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar afla şi un drept de preferinţă, în privinţa satisfacerii creanţei sale, faţă de ceilalţi creditori. Prin urmare, datorită acestor calităţi ale garanţiei reale, societatea bancară nu este prejudiciată întrucât are acest drept de urmărire şi preferinţă, chiar dacă bunul garantat se află în prezent în patrimoniul SC F.P.T. SRL. De altfel, singura îndreptăţită să invoce lipsa acestui acord este societatea bancară.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul S.N. cât şi intervenienta Asociaţia Anticorupţia prin preşedinte I.C.
Recurentul-reclamant S.N. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond, a deciziei instanţa de apel şi pe cale de consecinţă să se constate că actele juridice care au stat la baza operaţiunii de majorare a capitalului social a SC F.P.T. SRL sunt afectate de nulitate absolută, să se constate nulitatea lor şi revenirea la situaţia anterioară încheierii lor.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţele de fond şi apel au considerat în mod greşit că nu ar exista elemente care să ateste faptul că operaţiunea de majorare a capitalului social al SC F.P.T. SRL ar fi ilicită. Fostul asociat unic a procedat la majorarea capitalului social al SC F.P.T. SRL tocmai cu bunurile imobile care fuseseră ipotecate la data contractării creditului, conform raportului de expertiză tehnică art. 539/1998 întocmit de SC T.C. expert SRL şi a Actului adiţional din 25 iunie 1998 autentificat de BNP D.M. sub nr. 1287. Pronunţând această soluţie instanţele nu au ţinut cont de prevederile art. 15 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data majorării. Nu a existat nici un act juridic de transmitere a dreptului de proprietate de la S.P. către societate şi nici nu a existat o operaţiune de predare a bunurilor către societate astfel că operaţiunea de majorare a capitalului social este în mod vădit ilicită.
- Având în vedere că dispoziţiile Codului Comercial se completează cu cele ale Codului civil se impunea constatarea că actele juridice care au stat la baza operaţiunii de majorare a capitalului social a SC F.P.T. SRL sunt afectate de nulitate absolută.
- În mod greşit instanţa de apel a aplicat art. 675 C. civ., considerând că recurentul a acceptat toate actele efectuate de defunct inclusiv pe cele ilicite. Nu a avut cunoştinţă decât ulterior decesului fratelui său şi încheierii certificatului de moştenitor de această operaţiune.
- Operaţiunea de majorare a capitalului social este o operaţiune ilicită, fiind vătămat prin încheierea acestor acte de majorare a capitalului social, fiind moştenitorul legal al fratelui său S.P.
- Ţinând cont de .poziţia procesuală a intervenientei accesorie şi lipsa considerentelor respingerii apelului s-a susţinut că Asociaţia Anticorupţia are interes legitim de a interveni în cauză.
Recurenta intervenientă Asociaţia Anticorupţia a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea ambelor recursuri, admiterea cererii de intervenţie şi eliminarea efectelor abuzurilor la care a fost supus reclamantul.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut în esenţă următoarele:
- Instanţele de fond şi apel în mod neîntemeiat şi nemotivat au respins cererea de intervenţie accesorie formulată, neţinând cont de abuzurile grave şi indiciile de corupţie din cauză. Reclamantul şi-a plătit datoria faţă de bancă, aşa cum rezultă din decizia civilă nr. 42 A din 12 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti. Cu toate acestea Curtea de Apel Bucureşti a refuzat să scoată din tabelul creditorilor pe C.B. numai pentru ca unele grupuri de interese să acapareze bunurile aduse ca aport în natură la capitalul social al SC F.P.T. SRL.
- Interesul de a interveni în cauză este unul legitim, personal şi actual prin prisma obiectului de activitate şi al abuzurilor grave comise împotriva reclamantului.
Intimata B.R.C.R. SA - C.B. a formulat note scrise solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimata SC F.P.T. SRL Bucureşti - prin lichidator A.M.D.G.E. IPURL Bucureşti a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs raportat la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte reţine că este nefondată.
Rezultă din prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ. că pentru a fi validă juridic cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înţelege a critica hotărârea atacată.
În cauză, dezvoltarea criticilor face posibilă încadrarea lor în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. invocate prin cererea de recurs.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate în cauză.
În ceea ce priveşte recursul reclamantului se reţine din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că hotărârea este motivată fiind stabilită corect în formă clară şi concisă starea de fapt şi de drept, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv, respectându-se prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată criticilor formulate de reclamant, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Acest motiv a fost raportat la aplicarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data majorării (în prezent art. 16), art. 675 C. civ., art. 969 C. civ.
Instanţa de apel a aplicat corect prevederile legale, statuând, raportat la starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, că operaţiunea de majorare a capitalului social al SC F.P.T. SRL prin aport în natură, constând în imobilul garantat, concretizată în final prin actul adiţional nr. 1287 din 25 iunie 1996 nu are o cauză ilicită, îndeplinindu-se de către autorul reclamantului cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că prin acest act adiţional imobilul reprezentând aport în natură la capitalul SC F.P.T. SRL a ieşit din patrimoniul persoanei fizice S.P. şi a intrat în patrimoniul SC F.P.T. SRL, acesta fiind actul juridic translativ de proprietate privind imobilul garantat.
Transferul dreptului de proprietate a operat în virtutea Legii nr. 31/1990 din momentul înregistrării menţiunii în registrul comerţului (art. 65, art. 16).
Art. 65 alin. (1) din Legea nr. 32/1990, prevede că, în lipsă de stipulaţie contrară, bunul constituit ca aport în societate devine proprietatea acesteia.
Aportul în natură se materializează, în planul dreptului, în transmiterea către societatea comercială, a dreptului asupra imobilului. Ceea ce se transmite societăţii este un drept de proprietate.
Legea societăţilor comerciale, în forma arătată, reglementează expres data transferului proprietăţii şi cuprinde elemente pentru determinarea suportării riscului pieirii fortuite a bunului care constituie obiectul aportului. Cât priveşte data transmiterii dreptului de proprietate potrivit art. 65 alin. (1) din lege dreptul de proprietate se transmite pe data înmatriculării societăţii sau înregistrării menţiunii în registrul comerţului.
Din perspectiva prevederilor art. 65 şi art. 16 alin. (2) din LSC, rezultă că dreptul de proprietate se transmite pe data înregistrării societăţii sau menţiunii în registrul comerţului, iar riscurile se transmit odată cu predarea bunului. În felul acesta transferul riscurilor este legat de predarea bunului, iar nu de transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului.
Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor constituite ca aport poate opera chiar şi atunci când acestea sunt grevate de sarcini, din interpretarea art. 36 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Referitor la încheierea din 31 iulie 1998 prin care a fost admisă înscrierea menţiunii privind majorarea capitalului social în mod corect s-a constatat că judecătorul delegat de la Oficiul Registrului Comerţului a efectuat controlul legalităţii cu privire la această menţiune în conformitate cu prevederile de art. 8 din Legea nr. 26/1990 şi art. 60 din Legea nr. 31/1990 şi că aceste acte nu au fost atacate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 de reclamant.
În ceea ce priveşte faptul că nu a existat acordul băncii cu privire la majorarea capitalului social al SC F.P.T. SRL Bucureşti, prin aportul în natură cu bunul ipotecat în mod legal s-a reţinut de instanţa de apel că în calitate de creditor ipotecar societatea bancară are un drept de urmărire şi preferinţă chiar dacă bunul garantat se află în patrimoniul SC F.P.T. SRL şi că singura îndreptăţită să invoce lipsa acestui acord este societatea bancară, iar nu reclamantul care invocă culpa celui pe care îl moşteneşte. De altfel, acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea actului.
Nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 675 C. civ. Deşi reclamantul nu a participat la încheierea actului adiţional prin acceptarea pură şi simplă a moştenirii suportă toate efectele acesteia, aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele de fond şi de apel.
Recursul intervenientei Asociaţia Anticorupţie este nefondat şi se va respinge.
În actuala reglementare a art. 312 alin. (3) C. proc. civ. motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. determină modificarea deciziei şi substituirea motivării hotărârii în instanţa de recurs în măsură să susţină rezolvarea dată litigiului.
Ca atare cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia Anticorupţie corect a fost respinsă în principiu, reţinându-se neîndeplinirea condiţiilor art. 49 alin. (3) C. proc. civ. Intervenienta nu a justificat un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni. Interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut, în cauză nefiind îndeplinită condiţia legitimităţii.
Prin intermediul intervenţiei accesorii se pot săvârşi numai acele acte de procedură prin care se sprijină în mod obiectiv poziţia procesuală a părţii în favoarea căreia s-a formulat intervenţia şi al cărei câştig de cauză îl foloseşte ceea ce nu se regăsesc în cerere.
Deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, totuşi trebuie reţinut că terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit. Acesta trebuie să îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului. Faţă de motivaţia cererii se reţine că în mod legal instanţele au reţinut că Asociaţia nu justifică interesul.
Şi celelalte critici se vor respinge. În condiţiile în care prima instanţă nu a admis în principiu cererea de intervenţie considerând că aceasta nu justifică un interes, intervenienta nu poate formula în apel, respectiv recurs alte motive decât cele referitoare la modalitatea soluţionării cererii sale, respectiv nu poate critica pe fond soluţia dată acţiunii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de reclamantul S.N.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.N. şi de intervenienta în numele altei persoane ASOCIAŢIA ANTICORUPŢIA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 85 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1757/2012. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 1860/2012. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
