ICCJ. Decizia nr. 1843/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1843/2012
Dosar nr.611/63/2009
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 303 din 14 iulie 2010 a Tribunalului Dolj s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de P.I.D. şi V.E.
S-a anulat art. 2 din Hotărârea nr. 125 din 21 noiembrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local Brădeşti, în ceea ce priveşte cuantumul total al despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru suprafaţa expropriată de 231 mp şi s-a stabilit cuantumul acestora la suma de 4767 lei.
S-a dispus exproprierea şi a terenului ocupat în plus de la reclamanţi, în suprafaţă de 166 mp, conform schiţei anexe la suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor 3425,41 lei despăgubiri pentru această suprafaţă.
S-a respins cererea privind acordarea de daune pentru lipsa de folosinţă a terenului şi a fost obligată pârâta către reclamantul P.I.D. la plata sumei de 1800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr. 125 din 21 noiembrie 2008 a C.N.A.D.N.R. SA s-a dispus exproprierea suprafeţei de 231 mp teren arabil extravilan, proprietatea reclamanţilor pentru care s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 346,5 dolari S.U.A., echivalentul a 1058,7 lei.
Printr-o altă hotărâre, nr. 124 din 21 noiembrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, s-a mai dispus exproprierea unei alte suprafeţe de teren de 172 mp, ce nu face obiectul cauzei de faţă.
S-a arătat că pentru suprafaţa de 4433 mp, identificată în raportul iniţial de expertiză ca fiind suprafaţa ocupată în plus de la reclamanţi, pe care se află D.N. 6, reclamanţii nu deţin titlu de proprietate valabil. Titlul definitiv de proprietate din 17 iulie 1921, de care aceştia se prevalează, eliberat pe numele G.G.S. pentru suprafaţa de 2 ha, nu poate să facă dovada proprietăţii reclamanţilor, deoarece conform legislaţiei anterioare Revoluţiei din decembrie 1989, toate terenurile agricole au fost scoase din patrimoniul persoanelor fizice şi trecute în patrimoniul fostelor C.A.P. - uri. Cum în temeiul legilor reparatorii ulterioare Revoluţiei din decembrie 1989 reclamanţilor nu li s-a atribuit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe, ei nu pot fi consideraţi proprietari.
În afara celor două suprafeţe de teren pentru care s-a dispus exproprierea, s-a stabilit că este afectată de expropriere o suprafaţă de 166 mp, pentru care reclamanţii deţin titlu de proprietate şi care se află în continuarea celor două suprafeţe expropriate (conform suplimentului 2 la raportul de expertiză).
Pentru o altă suprafaţă de 47 mp expertul a făcut precizarea că excede suprafeţelor din titlul reclamanţilor.
Prin urmare, singura suprafaţă ocupată în plus (afectată de expropriere) de la reclamanţi este 166 mp.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Reclamanţii au invocat prin motivele de apel faptul că instanţa nu a ţinut seama de concluziile scrise formulate de reclamant şi de concluziile din cel de al treilea raport de expertiză, în sensul că suprafaţa ocupată în plus de expropriator este de 616 m.p, solicitându-se acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafaţă ocupată, de 15121 m.p.
Au susţinut că s-a ocupat şi o suprafaţă de teren din partea stângă a şoselei.
În motivarea apelului declarat de pârâtă C.N.A.D.N.R. SA s-a susţinut că suprafaţa reală ocupată în plus de la reclamant este de 94 m.p., iar nu 166 m.p. şi că preţul exproprierii nu a fost corect stabilit.
În apel, s-a dispus suplimentarea probatoriilor prin completarea raportului de expertiză întocmit de comisia de 3 experţi pentru a se stabili, în raport de noul titlu de proprietate depus de reclamant, ce suprafaţă de teren a fost ocupată din proprietatea acestuia prin construirea drumului.
Prin Decizia civilă nr. 176 din 21 martie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins ambele apeluri pentru următoarele considerente.
Prin titlul de proprietate din 1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autorul reclamanţilor cu privire la suprafaţa de 5 ha teren extravilan. Prin titlul de proprietate, aceluiaşi autor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2188 m.p.
În raportul de expertiză tehnică întocmit de comisia de experţi în primă instanţă s-a reţinut că pentru construirea D.N. 6 au fost ocupate din terenul reclamanţilor, mai multe parcele de teren cu suprafeţele de 172 m.p.; 231 m.p. şi respectiv 166 m.p. Pentru primele două parcele s-a emis hotărâre de către C.N.A.D.N.R. SA, în calitate de expropriator, suprafeţele de teren nefiind contestate.
Pentru parcela în suprafaţă de 166 m.p. s-a dispus exproprierea de către instanţa de judecată, ambele părţi contestând întinderea suprafeţei de teren. Expertizele realizate în primă instanţă şi în apel au stabilit că extinderea drumului judeţean, devenit D.N. 6, a afectat doar suprafaţa de 166 m.p., deoarece lărgirea drumului s-a făcut spre nord. Faptul că terenul aflat la sudul drumului, nu a fost afectat prin exproprierea în vederea realizării drumului naţional este confirmat nu numai prin măsurătorile şi constatările experţilor, ci şi prin adresa din 26 noiembrie 2010 a C. către D.R.D.P. şi planurile anexe la această adresă.
În apel, experţii au arătat că lăţimea iniţială a drumului era de 10,5 m iar lăţimea actuală este de 26 m, însă aceasta nu presupune că extinderea a privit şi partea din sud a drumului, cât timp experţii au confirmat că lucrările de reabilitare şi extindere nu au afectat această parte de teren. Primăria Brădeşti a confirmat cele constatate în teren, iar societatea specializată în întocmirea lucrărilor cadastrale, care a executat şi documentaţia pentru înscrierea în cartea funciară a terenului proprietatea reclamanţilor, a concluzionat că a fost afectată chiar o suprafaţă mai mică decât cea reţinută de experţi, aflată în partea de nord a drumului, nicidecum în partea de sud.
Concluzia care se impune este aceea că este nefondată susţinerea apelanţilor reclamanţi în sensul că prin lucrările efectuate li s-a încălcat dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren mai mare, cât timp toate probele administrate converg spre concluzia că extinderea drumului s-a făcut spre latura de nord, ceea ce a dus la afectarea unei suprafeţe de 166 m.p. din proprietatea reclamanţilor, nu şi spre partea dinspre sud a drumului.
În apel, reclamanţii susţin că prin completarea raportului de expertiză s-a arătat că prin expropriere s-a ocupat din suprafaţa lor de teren o porţiune de 616 m.p. Această susţinere este neconformă cu probele administrate, deoarece prin completarea expertizei, comisia a stabilit că suprafaţa de 616 m.p. cuprinde suprafeţele de 231 m.p. (identificată în schiţa anexă), de 172 m.p. cu privire la care s-au emis hotărârile de expropriere, suprafaţa de 47 m.p., care nu este inclusă în titlul de proprietate al reclamanţilor, iar restul este inclus în terenul reclamanţilor. Efectuând un clacul aritmetic, se constată că suprafeţele de 231 m.p. plus 172 m.p. plus 47 m.p. scăzute din suprafaţa de 616 m.p. dau exact 166 m.p., cât s-a stabilit în primă instanţă.
Nu sunt întemeiate nici criticile pârâtului referitoare la stabilirea greşită a despăgubirilor.
Prima instanţă a fost investită în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, urmând să stabilească valoarea despăgubirilor potrivit valorii reale a imobilului expropriat, stabilită potrivit preţului de vânzare, orientându-se după preţurile practicate pe piaţa imobiliară şi cele stabilite prin expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 771 alin. (5) C. fis., aşa cum este prevăzut prin art. 4 alin. (9) din lege.
Experţii au stabilit un preţ de vânzare al terenurilor în zonă de 5 euro/metru pătrat, aşa cum rezultă şi din ofertele de vânzare publicate în ziarele locale, din care au fost depuse la dosar extrase, în acest mod fiind respectate dispoziţiile legale.
Solicitarea pârâtei de a se reţine o sumă mai mică pentru despăgubiri contravine probelor administrate, întrucât valoarea terenului trebuie stabilită potrivit preţurilor actuale (expertiza a fost efectuată în februarie 2010) iar nu anterior, la data când procedura exproprierii a fost demarată (noiembrie 2008). Despăgubirile acordate titularului dreptului de proprietate afectat prin exproprierea reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de acesta, respectiv scăderea valorii patrimoniului său prin imposibilitatea utilizării imobilului.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii şi pârâtul.
Reclamanţii şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive, Decizia cuprinde considerente contradictorii privind suprafaţa de teren ocupată, care este mai mare decât cea stabilită de experţi, întrucât drumul nu s-a extins pe 5 m, ci pe 15 m lăţime şi se întinde pe o lungime de 170 m, de asemenea greşit s-a reţinut că extinderea priveşte doar latura de nord
- instanţa a interpretat greşit unele probe
- instanţa nu a analizat trei motive inserate în completarea motivelor de apel, respectiv motivele nr. 2, 4 şi 5 în care se critică faptul că nu s-a ţinut cont şi de titlul suplimentar de proprietate în care apare şi parcela cu suprafaţa de 2188 mp, greşit s-a reţinut că parcela de 47 mp nu ar fi inclusă în titlul de proprietate şi, tot greşit a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a terenului expropriat.
În motivarea recursului declarat de pârât, formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a contestat valoarea de 5 euro/mp stabilită de experţi susţinându-se că nu s-a avut în vedere că exproprierea s-a realizat la 21 noiembrie 2008 şi nu în februarie 2012 când experţii au făcut această analiză. De asemenea, nu s-a ţinut seama că terenul nu dispunea de utilităţi.
Recursurile nu sunt fondate.
Referitor la recursul reclamanţilor.
Prin Decizia atacată instanţa a stabilit, potrivit probelor administrate, că extinderea suprafeţei de teren expropriate s-a realizat doar pe latura de nord. Faptul că instanţa a menţionat că şi în partea de sud a D.N. 6 există o altă parcelă aparţinând tot reclamanţilor, nu poate conduce la concluzia că extinderea s-ar fi realizat şi pe această parcelă. De asemenea, la stabilirea întinderii acestei suprafeţe de teren s-a avut în vedere că lăţimea iniţială a drumului era de 10,5 m, iar lăţimea actuală este de 26 de m, astfel că susţinerea recurenţilor potrivit căreia instanţa greşit a reţinut că drumul s-a extins doar pe 5 m nu poate fi primită.
Ca atare, situaţia de fapt a fost stabilită corect şi definitiv de instanţa de apel şi nu mai poate fi reanalizată în recurs, faţă de actuala configuraţie a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Motivul de recurs referitor la interpretarea probelor nu constituie un motiv de nelegalitate, ci de netemeinicie, el fiind prevăzut în dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., dispoziţii ce au fost însă abrogate prin OUG nr. 138/2000, ne mai constituind, deci, motiv de recurs si respectiv de nelegalitate în reglementarea actuală a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., ce cuprinde doar 9 puncte.
Prin urmare, invocarea interpretării greşite a probelor şi respectiv aplicarea greşită a legii de către instanţă cu raportare la interpretarea probelor sunt aspecte ce vizează temeinicia hotărârii şi nu pot fi cenzurate în această cale de atac, excedând motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Nu poate fi reţinută nici cea de-a treia critică întrucât instanţa a analizat toate motivele de apel cu care a fost investită.
Astfel, la soluţionarea cauzei a fost luat în considerare şi titlul suplimentar de proprietate întrucât suprafaţa de 166 mp asupra căreia s-a dispus exproprierea de către instanţa de fond este inclusă în terenul reconstituit în baza acestui titlu. Acest aspect este menţionat de expert în suplimentul 2 la raportul de expertiză existent la dosarul de fond.
Cât priveşte suprafaţa de 47 mp, pe baza concluziilor raportului de expertiză (dosar fond şi a dosarului de apel), instanţa, în mod corect a stabilit că aceasta excede titlurilor de proprietate prezentate de reclamanţi.
Prin suplimentul 1 la raportul de expertiză existent la dosarul de fond s-a concluzionat că despăgubirile pentru lipsa de folosinţă a celor două suprafeţe expropriate sunt de 19,63 lei şi, respectiv 18 lei pe ultimii trei ani înainte de expropriere. Deşi sunt sume infime, instanţa nu le-a acordat deoarece reclamanţii nu au dovedit că în perioada respectivă au şi efectuat unele lucrări agricole pe terenurile respective.
În speţă însă, reclamanţii nu solicită repararea unui prejudiciu cert (prezent sau viitor), ci a unui prejudiciu eventual, decurgând din probabilitatea ca în viitor să efectueze lucrări agricole, or, un asemenea prejudiciu, lipsit de certitudinea existenţei sale nu justifică acordarea de despăgubiri.
Referitor la recursul pârâtului.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanţa trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Totodată, legea dispune prin art. 27 că instanţa are obligaţia de a compara rezultatul expertizei cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi, despăgubirea acordată de către instanţă neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Aceste prevederi legale nu au fost greşit interpretate sau aplicate de instanţa de apel.
Aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză, comisia de experţi tehnici stabilită de instanţă în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieţei imobiliare şi, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, a aplicat metoda comparaţiei care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent pe piaţa imobiliară.
În consecinţă, rezultă din raportul de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor însuşit de instanţă, că la stabilirea valorii acestora s-au avut în vedere preţurile practicate pe piaţa liberă a terenurilor din zone similare (arabile extravilane) cu cea supusă exproprierii.
Această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigentele impuse de art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, respectarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, implică şi satisfacerea exigenţelor art. 1 din Protocolul adiţional Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar instanţa a aplicat şi respectat aceste criterii, hotărârea astfel pronunţată nu poate reprezenta o încălcare a normei naţionale sau a celei europene.
Având în vedere aceste considerente recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii P.I.D. şi V.E. şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA din România, D.R.D.P. Craiova împotriva deciziei nr. 176 din 21 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1860/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1814/2012. Civil → |
|---|
