ICCJ. Decizia nr. 1847/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1847/2012
Dosar nr. 353/43/2010
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj C.I. a solicitat îndreptarea omisiunii din dispozitivul deciziei civile nr. 181/ A a Curţii de Apel Târgu Mureş în sensul obligării intimaţilor C.E. şi C.M. la plata sumei de 83.755.000 RON cu titlu de sultă.
Faţă de obiectul dedus judecăţii, Judecătoria Cluj şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin Decizia civilă nr. 6 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş a interpretat cererea ca fiind o contestaţie la executare şi a respins-o ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 5121 din 11 octombrie 2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul petent C.I. şi a trimis spre rejudecare cauza Curţii de Apel Tg. Mureş.
În considerentele deciziei pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se arată că temeiul legal al cererii formulate de petentul pârât C.I. se regăseşte în dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., ca atare instanţa de rejudecare va trebui să rezolve cererea prin încheiere dată în camera de consiliu iar instanţa este obligată să se pronunţe asupra obiectului cererii deduse judecăţii, cerere care vizează în mod cert „omisiunea instanţei de apel de a insera în cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 181/ A a cuantumului sultei".
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Tg. Mureş, prin încheierea nr. 2/ CA din 17 martie 2011 a respins cererea reţinând următoarele.
Dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. reglementează necesitatea lămuririi dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti în trei ipoteze: prima vizează înţelesul, cea de-a doua vizează întinderea, iar cea de-a treia vizează aplicarea dispozitivului.
Prezenta cerere se circumscrie primei ipoteze a textului de lege în sensul în care în opinia petentului menţiunea din dispozitiv privitoare la expertiză presupune cuprinderea în conţinutul acestuia a expertizei în integralitatea sa. Potrivit apărărilor intimaţilor dispozitivul hotărârii este clar în sensul în care acesta nu cuprinde nici o obligaţie de plată în favoarea petentului cu titlu de sultă.
Prin Decizia nr. 181/ A Curtea de Apel Tg. Mureş, soluţionând apelul declarat de C.E. şi C.M., a dispus „sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF Cluj-Napoca, prin partajare în natură conform variantei I (redactare nouă) a expertizei tehnice efectuată de ing. B.G., planşele SA, 4 şi 5 (filele 72, 73, 110 dosar curte) care fac parte integrantă din prezenta decizie".
Din cuprinsul dispozitivului se desprinde, fără echivoc, concluzia că parte integrantă a hotărârii o constituie trei planşe din raportul de expertiză şi nu lucrarea în ansamblul său. Astfel planşele din lucrarea tehnică sunt expres indicate şi se referă exclusiv la schiţele întocmite de expert şi nicidecum la alte aprecieri sau calcule făcute de acesta şi cuprinse în raportul de expertiză. Cu alte cuvinte în conţinutul dispozitivului deciziei intră doar filele expres enumerate şi indicate de instanţă, file care fac parte integrantă din hotărâre şi nicidecum întregul raport de expertiză, cum eronat a înţeles petiţionarul.
Nu în ultimul rând aceeaşi concluzie este întărită şi de considerentele deciziei unde se arată explicit „prin varianta I se asigură intrări separate în apartamente, grupuri sanitare proprii, porţiuni egale în regiunea holului şi lucrări de amenajare simple şi economicoase. Nu se pune problema stabilirii vreunei sulte compensatorii în varianta stabilită de expert."
Raportat la aceste considerente mai trebuie precizat că Decizia pronunţată de Curtea de Apel a fost atacată cu recurs de petent fără ca prin această cale de atac să fie adusă vreo critică privitoare la aspectele indicate anterior şi reţinute de instanţa de apel.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C.I., în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că fără plata unei sulte, varianta I de partajare în natură nu există. De asemenea, instanţa a reţinut eronat că în cuprinsul recursului formulat împotriva deciziei nr. 181/ A nu a inserat nici o critică privitoare la stabilirea sultei.
La termenul de judecată din data de 14 martie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului, având a se pronunţa, cu prioritate, asupra excepţiei necompetenţei materiale a înaltei Curţi în soluţionarea recursului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. încheierile date în temeiul art. 281 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, lămurirea sau completarea.
În speţă, Decizia a cărei lămurire s-a solicitat, respectiv Decizia nr. 181/ A a fost pronunţată în apel de Curtea de Apel Tg. Mureş, iar potrivit normelor de procedură actuale, cererea de ieşire din indiviziune este de competenţa judecătoriei, în primă instanţă, cu apel la tribunal şi recurs la curtea de apel. Cum recursul împotriva deciziei nr. 181/ A ar intra, în prezent, în competenţa curţii de apel, rezultă că tot această instanţă este competentă să soluţioneze şi prezentul recurs privind lămurirea deciziei date în apel.
Ca atare, se va declina competenţa de soluţionare a Cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de contestatorul C.I. împotriva încheierii nr. 2/ CA din 17 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1841/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
