ICCJ. Decizia nr. 1858/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1858/2012
Dosar nr. 29191/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanta, reclamanta U.C.L.M. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Constanta a investit instanţa cu acţiunea civilă având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, Staţiunea Mamaia, imobil constând din teren în suprafaţă de 662,50 m.p., în prezent parţial ocupat de terasa Restaurantului „A.", iar în subsidiar, să îi atribuie în compensare, integral sau numai în limita afectată de construcţii, un teren echivalent; să se oblige pârâţii la plata contravalorii imobilului, în limita suprafeţei nerestituite în natură şi a construcţiei care a existat ridicată (Vila G.) şi care a fost demolată, edificându-se parţial pe locul acesteia terasa Restaurantului „A.".
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a formulat notificarea prin care a solicitat restituirea, în natură, a imobilului, însă notificarea nu a fost soluţionată nici până în prezent.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus înscrisuri.
Ulterior, reclamanta a precizat că înţelege sa solicite introducerea în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Apărării Naţionale.
A arătat că nu a cunoscut că imobilul nu se afla în administrarea Municipiului Constanţa, iar neînaintarea notificării către pârâtul M.A.N. nu îi este imputabilă şi procedura prealabilă rămâne îndeplinită. Această situaţie a devenit cunoscută abia pe parcursul judecăţii şi din înscrisurile depuse a rezultat ca terenul este aferent unei unităţi militare şi pârâtul M.A.N. a dovedit calitatea de unitate deţinătoare, respectiv de administrator al imobilului.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1936 din 24 noiembrie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat că o parte a imobilului este deţinut de M.A.N., astfel încât competenţa teritorială revine Tribunalului Bucureşti.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2222 din 12 decembrie 2011, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând că notificarea ce stă la baza acestor solicitări a fost adresată unităţii teritorial administrative a Municipiului Constanţa, conform Legii nr. 10/2001, aceasta fiind de altfel competentă cu soluţionarea notificării în ceea ce priveşte despăgubirile pentru construcţia demolată conform art. 32 din Legea nr. 10/2001,astfel că cel puţin din acest punct de vedere, Tribunalul Constanţa a fost legal investit cu soluţionarea pe fond a notificării.
Faptul că pe parcursul procesului şi ca urmare a administrării probatoriului specific a rezultat că pentru o parte din terenul solicitat, deţinător ar fi o persoană juridică nou introdusă în cauză, M.A.N. nu atrage declinarea competenţei teritoriale, cu atât mai mult cu cât instanţa iniţial învestită şi aleasă de reclamantă era competentă la acel moment să soluţioneze solicitările sale, cel puţin pentru o parte din acestea, iar procedura legii a fost urmată în mod legal, contestaţia fiind formulată în contradictoriu cu entitatea investită cu soluţionarea notificării şi mai mult, faţă de M.A.N., această procedură legală nu a fost urmată.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin acţiunea de faţă reclamanta a solicitat obligarea unităţii deţinătoare a imobilului, pe care a notificat-o in termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, să restituie în natură imobilul preluat abuziv, sau, în subsidiar, să îi atribuie în compensare un teren echivalent.
Faptul că, pe parcursul derulării procesului t s-a dovedit că o parte a imobilului este deţinută de M.A.N. nu poate conduce la concluzia că instanţa competentă ar fi Tribunalul Bucureşti.
În speţă, competent să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aceasta fiind instanţa iniţial învestită şi în raza teritorială a căruia are sediul unitatea notificată. Ca atare, se va stabili competenţa de soluţionare în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1859/2012. Civil → |
|---|
