ICCJ. Decizia nr. 1977/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1977/2012
Dosar nr. 31642/3/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti - secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1483 din 28 noiembrie 2007, a admis în parte contestaţia formulată de contestatoare P.A., în contradictoriu cu S.C. D.G.N. D.S. S.A., şi pe cale de consecinţă; a anulat decizia din 14 februarie 2006 emisă de intimată şi, analizând pe fond cererea de restituire formulată de contestatoare; a respins ca neîntemeiată cererea de restituire în natură sau prin echivalent a suprafeţei de 155 m.p. teren situat în Piteşti, judeţul Argeş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Ţinând seama de decizia civila nr. 432 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, care a dispus în sensul desfiinţării deciziei din 14 februarie 2006 dată de intimată (prin care cererea de restituire formulată de contestatoare a fost respinsă ca tardiv introdusă) reţinându-se că notificarea a fost adresată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, Tribunalul a analizat fondul pretenţiilor contestatoarei, conform petitului contestaţiei.
Dovada dreptului de proprietate al contestatoarei asupra imobilului a cărui restituire o solicită este reprezentată de contractul de vânzare cumpărare autentificat din 3 iulie 1957 de notariatul de Stat al regiunii Piteşti unit cu certificatul de calitate de moştenitor din 25 februarie 2000 emis de B.N.P. C.C. Conform titlului de proprietate, contestatoarea a deţinut o suprafaţă de 1.935 m.p. teren în str. E., actualmente din municipiul Piteşti judeţul Argeş. În proprietatea contestatoarei se găseşte în prezent o suprafaţă de 1.670,50 m.p. teren (conform evidenţelor Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, o suprafaţă de 64 m.p. teren din totalul suprafeţei deţinută de contestatoare în baza titlului de proprietate menţionat mai sus a fost înstrăinată de aceasta prin contract de vânzare cumpărare către Z.M. iar pentru suprafaţa de 663 m.p. teren expropriat de la contestatoare în 1966 s-a dat curs favorabil cererii de restituire adresată Ministerului Sănătăţii (conform adresei din 21 octombrie 2005 a Direcţiei de sănătate publică Argeş).
Însumând suprafeţele de 1.670,50 m.p. (deţinut actualmente în proprietate de contestatoare), 64 m.p.(înstrăinat) şi 663 m.p. (expropriat şi pentru care s-au luat măsuri de restituire) rezultă o suprafaţă totală de 2.397,50 m.p. adică mult peste suprafaţa din titlul de proprietate. Intimata a susţinut că terenul a cărui retrocedare se solicită nu a fost proprietatea contestatoarei ci a fost albia unui râu şi asupra acestuia s-au efectuat ample lucrări de îmbunătăţiri funciare pentru a se construi staţia de reglare-măsurare gaze.
Susţinerile intimatei converg cu probatoriul administrat în cauză. Conform art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001 contestatoarea este datoare să facă dovada dreptului său de proprietate. În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-z dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Contestatoarea nu numai că nu a indicat şi nu a dovedit propriu-zis existenţa actului de preluare abuzivă a terenului revendicat (adresa din 25 septembrie 1969 a Consiliului Popular a Municipiului Piteşti neputând constitui dovada preluării abuzive a imobilului pentru că nu este adresată contestatoarei iar trimiterea din adresă la numele contestatoarei este colaterală şi nu poate constitui o dovadă a preluării abuzive în lipsa coroborării cu alte dovezi în acest sens) dar există probe certe cu privire la întinderea dreptului său de proprietate din care rezultă că nicio suprafaţă nu i-a fost preluată pentru construirea staţiei de reglare măsurare gaze, cât timp însumând suprafaţa deţinută acum în proprietate cu cea de care a înţeles să dispună şi cu cea expropriată şi pentru care s-au luat măsuri de restituire prin echivalent rezultă o întindere chiar mai mare a dreptului de proprietate decât cea prevăzută în titlul de proprietate invocat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 209 din 25 februarie 2011, a respins apelul declarat de reclamanta P.A., împotriva sentinţei civile nr. 1483 din 28 noiembrie 2007, în contradictoriu cu pârâta SC D.G.N. D.S. S.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de ape, a reţinut următoarele:
Prin notificarea înregistrată la executor judecătoresc B.E.A. sub nr. 11992 din 08 august 2001 (Dosar nr. 1321/2001), reclamanta-apelantă P.A., în calitate de unică moştenitoare a defunctei T.M., conform certificatului de calitate de moştenitor emis de B.N.P. C.C.V., a solicitat restituirea prin echivalent a terenului în suprafaţă de 818 m.p. situat în mun. Piteşti, str. E., jud. Argeş, expropriat pentru construcţia Direcţiei de Sănătate Publică Argeş conform Decretului nr. 786 din 11 octombrie 1966 suprafaţa de 663 m.p. şi pentru construcţia Staţiei de gaze din Piteşti suprafaţa de 155 m.p.
Notificarea a fost înregistrată iniţial la Prefectura jud. Argeş din 13 august 2001 şi a fost transmisă spre soluţionare Primăriei mun. Piteşti, unde a fost înregistrată sub nr. 1060/11992/2001.
Totodată, reclamanta-apelantă a mai formulat o notificare, prin care solicita acordarea despăgubirilor băneşti pentru un teren în suprafaţă de 155 m.p. deţinut de SC D.S. SA Bucureşti, ce a fost iniţial înregistrată la Ministerul Indistriei şi Resurselor din 07 octombrie 2001. Prin ordinul din 23 februarie 2006 acesta a declinat competenţa soluţionării acestei notificări către SC D.S. SA, unde a fost înregistrată sub nr. 81967 din 23 septembrie 2005.
Prin decizia nr. 20/2006, contestată în prezenta cauză, intimata SC D.S. SA Bucureşti a respins notificarea nr. 81967/2005, ca tardiv formulată.
Prin decizia civilă nr. 432 din 12 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, desfiinţând hotărârea primei instanţe care respinsese contestaţia formulată împotriva acestei decizii, a dispus judecarea pe fond a contestaţiei, reţinând în considerentele deciziei faptul că notificarea nu reprezintă o nouă notificare, ci o revenire la notificările anterioare, care au fost formulate de către reclamanta-apelantă cu respectarea termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Soluţionând pe fond cererea de restituire în natură sau prin echivalent formulată de către reclamantă, în al doilea ciclu procesual, tribunalul a respins-o ca nefondată, reţinând, în rezumat, faptul că aceasta nu a făcut dovada decât pentru o suprafaţă de 1.935 m.p., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat şi prin certificatul de calitate de moştenitor, iar contestatoarea pretinde măsuri reparatorii pentru o suprafaţă ce excede suprafeţei reieşite din titlul de proprietate.
Analizând probele administrate în faza de apel, enumerate mai sus, instanţa a reţinut că notificarea din 08 august 2001 (Dosar nr. 1321/2001), înregistrată iniţial la Prefectura jud. Argeş sub din 13 august 2001 şi apoi la Primăria mun. Piteşti sub nr. 1060/11992/2001, a fost soluţionată de Primăria Mun. Piteşti prin dispoziţia nr. 799/2007, în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru întregul teren, în suprafaţă de 818 m.p., situat în Piteşti, str. E. Din motivarea acestei decizii s-a reţinut faptul că suprafaţa de 818 m.p. pentru care au fost acordate despăgubiri este compusă din suprafaţa de 663 m.p., pe care se află sediul Direcţiei de Sănătate Publică Argeş şi despre care s-a arătat că a fost preluată prin expropriere în anul 1966, şi din suprafaţa de 155 m.p., pe care se află staţia de gaze din b-dul E. şi zona funcţională a acesteia, despre care se arată că a fost preluată fără titlu.
Din referatul privind notificarea din 10 august 2001 s-a mai reţinut faptul că terenul pentru care Primăria Municipiului Piteşti a acordat apelantei despăgubiri se compune din suprafaţa de 663 m.p. expropriată în baza Decretului nr. 786/1966, şi din suprafaţa de 155 m.p. preluată fără forme de expropriere pentru construcţia staţiei de reglare gaze de pe str.
De asemenea, notificarea din 01 noiembrie 2003 înregistrată la Direcţia de Sănătate Publică Argeş a fost soluţionată prin decizia din 10 decembrie 2003, în sensul că s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 663 m.p., pe motiv că terenul este ocupat de o unitate de sănătate - respectiv Direcţia de Sănătate Publică Argeş.
În apel a fost administrată proba cu expertiza tehnică specialitate topografie, prin care a fost identificat terenul în litigiu, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat şi a Planului cadastral din anii 1930-1932, ale cărei concluzii au fost.
În sensul că suprafaţa de teren menţionată în titlul de proprietate exhibat de reclamanta-apelantă se compune din:
S A.B. 1.4=925 m.p., din care Z.N. a cumpărat o parcelă de 64 m.p. (S 1.2.3.4.);
S 2.C.D.G.H.3.=668 ce se află în incinta Direcţiei de Sănătate Publică Piteşti (Sanepid) şi pentru care au fost dispuse măsuri reparatorii prin echivalent
S D.E.5.G.=299 m.p. ce se află în incinta G.D.F. S.E. România SA şi care face obiectul prezentei cauze,
S E.6.7.5.=40 m.p. pe care se află alee de acces
S E.6.7.5.=3 m.p. proprietatea SC A.R.T., cumpărată de la moştenitorii lui M.C.
Prin adresa din 29 decembrie 2010 Primăria municipiului Piteşti a comunicat instanţei faptul că terenul în suprafaţă de 155 m.p. pentru care au fost acordate reclamantei despăgubiri prin dispoziţia, preluat pentru construcţia staţiei de gaze, este acelaşi cu terenul în litigiu, în suprafaţă de 155 m.p. ce face obiectul prezentei cauze, situat în mun. Piteşti, str. E., jud. Argeş, ce a fost identificat de expertul Ş.I. în pct. (expertul a identificat în incinta G.D.F. S.E. suprafaţa de 299 m.p.) care este ocupat de următoarele construcţii şi detalii de sistematizare: clădire tehnologică, alee de acces betonată şi conducte de gaz.
Analizând criticile formulate prin apelul declarat împotriva sentinţei de fond prin raportare la mijloacele de probă administrate în faza de apel, Curtea a constatat că pentru terenul în litigiu, în suprafaţă de 155 m.p. expropriat în fapt, pentru construcţia staţiei de gaze, care în prezent este situat în incinta GDF S.E. România SA, apelantei i s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin Dispoziţia Primarului mun. Piteşti, ca urmare a notificării înregistrate iniţial la Prefectura Argeş, (Dosar nr. 1321/2001), astfel că acordarea aceloraşi măsuri reparatorii şi în cauza de faţă ar reprezenta o dublă reparare a aceluiaşi prejudiciu, constând în preluarea fără titlu a suprafeţei de 155 m.p. situate în Piteşti, str. E., jud. Argeş, pentru construcţia staţiei de gaze din Piteşti.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta P.A., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că pentru terenul în litigiu apelantei i s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001, prin dispoziţia nr. 799/2007 emisă de Primarul municipiului Piteşti. Este vorba de terenul în suprafaţă de 300 m.p. ce se află în incinta G.D.F. S.E. S.A. şi care a fost expropriat de Statul român.
Este corect că instanţa, faţă de actele de la dosar, a statuat că pentru suprafaţa de 155 m.p. teren situat în incinta G.D.F. S.E. s-au stabilit măsuri reparatorii, dar acţiunea noastră vizează diferenţa de teren de 145 m.p.
Recursul declarat de reclamanta P.A. nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 11992 din 08 august 2001 reclamanta, în calitate de unică moştenitoare a defunctei T.M., a solicitat restituirea prin echivalent a terenului în suprafaţă de 818 m.p. situat în municipiul Piteşti, str. E., judeţul Argeş şi expropriat în temeiul Decretului din 11 octombrie 1966.
Primăria municipiului Piteşti, prin dispoziţie, a propus reclamantei acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale pentru întregul teren, în suprafaţă de 818 m.p.
Din cuprinsul notificării din 10 august 2011, se reţine faptul că terenul pentru care Primăria municipiului Piteşti a acordat reclamantei despăgubiri, se compune din suprafaţa de 663 m.p. expropriată în baza Decretului nr. 786/1966 şi din suprafaţa de 155 m.p. preluată fără forme de expropriere pentru construcţia staţiei de reglare gaze din str. N.
De asemenea, prin decizia din 10 decembrie 2003, s-au acordat reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 663 m.p., deoarece terenul este ocupat de o unitate de sănătate a Direcţiei de Sănătate Publică Argeş.
Este de reţinut faptul că, terenul în suprafaţă de 155 m.p., pentru care au fost acordate reclamantei despăgubiri prin dispoziţia, este acelaşi cu terenul în litigiu în suprafaţă de 155 m.p. situat în municipiul Piteşti, str. E., judeţul Argeş. În acest sens este şi adresa din 29 decembrie 2010, din dosarul de apel. Acest teren a fost identificat de expertul S.I. în pct.
Prin urmare, faţă de cele reţinute, se constată că pentru terenul în litigiu, în suprafaţă de 155 m.p., reclamantei i s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin dispoziţia emisă de Primarul Piteşti, ca urmare a notificării înregistrată, astfel că acordarea aceloraşi măsuri reparatorii şi în cauza de faţă ar reprezenta o dublă reparare al aceluiaşi prejudiciu, constând în preluarea fără titlu a suprafeţei de 155 m.p. situată în municipiul Piteşti, judeţul Argeş.
În consecinţă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 209A din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1965/2012. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1979/2012. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
