ICCJ. Decizia nr. 1979/2012. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1979/2012
Dosar nr. 5947/105/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 11657/281/2008 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, reclamanta Parohia S.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Ploieşti - prin Primar, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de aproximativ 5.020 m.p., precum şi, constatarea dobândirii prin accesiune a dreptului de proprietate al reclamantei asupra bisericii şi a construcţiilor aferente acesteia, respectiv: două case parohiale, cancelaria, casă îngrijitor, situate în str. T., magazia, incinta de aprins lumânări, paraclisul, clopotniţa şi W.C.-ul, situate în str. T.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a stăpânit de peste 30 de ani imobilele bisericeşti - terenuri şi construcţii - conform registrelor de inventar pe care le deţine, exercitând o posesie utilă, continuă, paşnică, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
Faţă de situaţia mai sus arătată reclamanta a solicitat să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună admiterea acţiunii formulate şi constatarea dobândirii prin uzucapiune, respectiv prin prezumţia de proprietate instituită de art. 492 C. civ. cu privire la construcţii (accesiune), a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor bisericeşti sus menţionate.
Prin sentinţa civila nr. 10023/2009 a Judecătoriei Ploieşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Ploieşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile, având ca obiect uzucapiune, în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre prima instanţa a avut în vedere disp.art 137 C. proc. civ. şi concluziile rapoartelor de expertiza întocmite în cauza, de unde a rezultat ca valoarea imobilului depăşeşte pragul de 500 000 RON, astfel că, raportat la art. 2 pct. 1 C. proc. civ., competenta de soluţionare a cauzei revine în primă instanţă Tribunalului.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 5947/105/2009 la Tribunalul Prahova .
Prin sentinţa civilă nr. 1509 din 18 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a admis acţiunea formulată şi precizata de reclamanta Parohia Sfânta Treime, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Ploieşti prin Primar, cauză venită prin declinare de competenţă în baza Sentinţei 10023 pronunţată la data de 12 noiembrie 2009 de Judecătoria Ploieşti.
S-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilelor - teren şi construcţii -, astfel cum au fost identificate pin raportul de expertiza topografică, refacere, întocmit de expert G.E. şi construcţii, întocmit de expert D.F.R., ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
În justificarea soluţiei Tribunalul a reţinut următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul şi construcţiile edificate pe acesta, astfel cum au fost descrise de reclamantă, se află în posesia şi folosinţa sa de peste 30 de ani, fiind stăpânite în toată această perioadă în mod continuu, public, paşnic şi sub nume de proprietar, reclamanta efectuând lucrările necesare de reparaţii şi întreţinere - situaţii confirmate ca atare de martorul R.D. care a învederat că terenul este împrejmuit pe toate laturile, pe acestea fiind construcţiile enumerate în acţiune, acestea aflându-se în posesia şi folosinţa reclamantei mai bine de 30 de ani, posesie exercitată în mod continuu, public , netulburat şi sub nume de proprietar.
Totodată, din adresa Primăriei Ploieşti a rezultat ca terenul în litigiu nu a făcut parte din domeniul public ori privat al statului şi nici nu a făcut obiectul legilor reparatorii.
Cu ocazia măsurătorilor efectuate de expertul topograf, s-a constatat că terenul menţionat este împrejmuit pe toate laturile şi are o suprafaţă reală totala de 5.160 m.p., în raport de care reclamanţii şi-au precizat cererea, situată in Ploieşti, pe care exista construcţiile sus menţionate .
În prezenta cauza, reclamanta a stăpânit terenul, astfel cum a rezultat din măsurători, de peste 30 de ani şi a exercitat, de la acel moment, o posesie utila, şi anume: publica, netulburata, continua şi sub nume de proprietar, cu precizarea că asupra edificiilor operează accesiunea imobiliara, conform art. 492 C. civ., conform cărora „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contră";.
S-a mai reţinut că, în speţă, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2006, care dau posibilitatea cultelor religioase recunoscute din România să promoveze acţiuni în justiţie pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenurilor libere situate în intravilanul localităţilor – art. unic alin. (1) din Legea nr. 455/2006.
În concluzie, posesia fiind efectivă, exercitată pe tot timpul stabilit de lege animo sibi habendi şi este neviciată, fiind întrunite cele doua elemente -animus şi corpus- tribunalul a constatat că sunt întrunite toate elementele necesare pentru a opera uzucapiunea, şi în consecinţa, tribunalul a apreciat că acţiunea formulată este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Municipiul Ploieşti-prin primar iar la termenul din data de 17 martie 2011, instanţa a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel, faţă de obiectul cererii cu care a fost învestit Tribunalul Prahova, valoarea imobilului teren-construcţii fiind mai mare de 100.000 RON.
Tot la termenul de judecată din 17 martie 2011 , în baza art. 137 alin. (1) rap. la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, intimata reclamantă a invocat excepţia netimbrării cererii de apel.
Prin decizia civilă nr. 78 din 17 martie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis excepţia de netimbrare a apelului, invocată de către intimata pârâtă Parohia Sfânta Treime Ploieşti şi a anulat, ca netimbrat apelul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti -prin Primar.
Pentru a adopta această soluţie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu art. 20 alin. (2) din acelaşi act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Prin art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ, se statuează în sensul că neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, în acelaşi sens stipulându-se şi prin disp. art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pe de alta parte, s-a reţinut că art. 9 din O.G. nr. 32/2005 privind timbru judiciar, sancţionează nedepunerea timbrului judiciar cu anularea cererii.
Cum apelantul pârât a promovat calea de atac a apelului însă nu a înţeles să dea curs solicitării instanţei de a timbra cererea cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 9.333 RON şi timbru judiciar în valoare de 2,5 RON, deşi a fost citat cu această menţiune expresă, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar, precum şi faptul că aceasta a declarat că nu a formulat cerere de reexaminare, deşi avea această posibilitate, s-a admis excepţia de netimbrare a apelului invocată de intimata reclamantă şi a anulat apelul pentru netimbrare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal pârâtul Municipiul Ploieşti, prin primar pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltare criticilor formulate, pârâtul a arătat că, întrucât pentru termenul din 17 martie 2011, când instanţa de apel a invocat din oficiu, excepţia netimbrării apelului, procedura de citare nu era legal îndeplinită cu intimata - reclamantă Parohia Sfânta Treime, ţinând cont de prevederile art. unic din Legea nr. 455/2006, text potrivit căruia instanţa avea obligaţia de a dispune publicarea în M. Of. al României, partea a III - a şi într-un ziar de largă răspândire a unui anunţ cuprinzând datele de identificare a părţilor şi obiectul procesului.
Recurentul - pârât a susţinut şi faptul că cererea de apel era scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 11 din Legea nr. 146/1997.
Faţă de cele expuse, recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimitere cauzei spre rejudecare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
În speţă, apelul declarat de către pârâtul Municipiul Ploieşti prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 1509 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Prahova, a fost anulat ca netimbrat, reţinându-se că, deşi apelantul a fost citat cu menţiunea de a timbra calea de atac, acesta nu s-a conformat respectivei cerinţe legale.
Prin urmare, instanţa de apel nu a cercetat cauza în fond, ci s-a mărginit să facă verificări limitate la acest aspect.
Într-o atare situaţie, recurentul nu poate formula decât motive de casare referitoare la modul în care instanţa a soluţionat aspectul legat de satisfacerea obligaţiei legale privitoare la plata taxei de timbru.
Este nefondată şi critica privind greşita anulare a căii de atac a apelului pe motiv că pârâtul era scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face potrivit art. 18 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei.
împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa judiciară de timbru.
Din practicaua deciziei civile 78 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie rezultă că, la termenul de judecată cu aceeaşi dată, din partea apelantului a răspuns consilierul juridic Cristea Andreea, care a invocat faptul că, cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru, care însă nu a formulat şi o cerere de reexaminare.
În aceste condiţii, o astfel de critică nu mai poate fi invocată în recurs.
Pe de altă parte, potrivit articolul unic alin. (1) din Legea nr. 455/2006, acţiunile şi cererile în justiţie formulate de cultele religioase recunoscute din România pentru constatarea în condiţiile legii, a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, cele de revendicare care privesc construcţii şi terenurile aferente sau terenuri libere situate în intravilanul localităţilor, precum şi cele pentru constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra unor asemenea bunuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi de timbru judiciar.
În consecinţă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. unic alin. (1) din Legea nr. 455/2006 sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi de timbru judiciar, numai acţiunile şi cererile personale formulate de cultele religioase recunoscute din România.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti prin primar împotriva deciziei nr. 78 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1977/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1981/2012. Civil → |
|---|
