ICCJ. Decizia nr. 2089/2012. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 2089/2012
Dosar nr. 4041/1/2011
Ședință publică din 22 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 444 R din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de recurenta Casa județeană de pensii Covasna împotriva sentinţei civile nr. 1465 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. 3411/119/2010, a modificat în tot sentinţa atacată și, rejudecând, a respins contestația formulată de contestatoarea G.L. împotriva deciziei nr. 94681/3/2010 emisă de intimată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire contestatoarea, pe care a încadrat-o în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că între decizia mai sus-menţionată şi decizia nr. 152/R din 8 februarie 2011, decizia nr. 190/R din 15 februarie 2011, decizia nr. 191/R din 15 februarie 2011 și decizia nr. 153/R din 08 februarie 2011, toate pronunțate de Curtea de Apel Brașov, există contrarietate.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 4041/1/2011, la data de 12 mai 2011.
Examinând cererea de revizuire prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu sunt îndeplinite.
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat”.
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apel Brașov, în cadrul unor procese în care revizuenta nu a figurat în calitate de parte.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate”, condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi participat anterior şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care revizuenta face referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei menționate reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Faţă de aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G.L. împotriva deciziei civile nr. 444 R din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2012. Civil. Exequator (recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 2090/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
