ICCJ. Decizia nr. 2126/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2126/2012
Dosar nr. 72811/30/2007
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 672/ A din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii T.F. şi T.F.A. împotriva sentinţei civile nr. 906/PI/2009 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că iniţial, imobilul revendicat, situat în str. Ciprian Porumbescu, înscris în CF Timişoara a fost proprietatea lui M.M., după care cei doi fii ai acesteia au dezbătut succesiunea, în masa succesorală fiind introdus şi apartamentul nr. 2 situat în Timişoara, str. Ciprian Porumbescu.
Din extrasul de CF în extenso rezultă că după anul 1981 în CF s-au făcut mai multe înscrieri cu privire la dreptul real de proprietate asupra imobilului, însă din modul în care a fost reconstituită cartea funciară şi din actele care au fost trimise instanţei de către Cartea Funciară rezultă că începând cu anul 1983 asupra imobilului s-au efectuat mai multe acte translative de proprietate, în final consemnându-se la 14 noiembrie 1986 cu nr. 6775 că asupra imobilului există un drept de proprietate de 1/ 1 aparţinând lui C.F., soţia lui C.C. De la acest ultim proprietar tabular imobilul a trecut prin moştenire testamentară la W.M., în cotă de 1/ 1, de unde este naţionalizat de către Statul Român.
Înscrierile de carte funciară dovedesc împrejurarea că autoarea reclamanţilor, începând cu anul 1986, nu mai avea niciun fel de drept de proprietate, respectiv acea cotă de 1/3 invocată iniţial.
Starea de fapt în dosar este cea reţinută cu caracter irevocabil prin decizia nr. 67 din 16 ianuarie 1997 prin care s-a arătat că S.E. nu mai este coproprietară asupra unei cote părţi din imobil deoarece conform extrasului de carte funciară depus chiar de reclamantă la dosar, prin sistarea indiviziunii, C.C. a devenit proprietar al întregului imobil.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanţii T.F. şi T.F.A. au declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care, după ce au prezentat starea de fapt şi de drept reţinută de instanţele de fond, au formulat următoarele critici:
În mod nelegal a fost respins apelul întrucât imobilul a aparţinut mamei antecesoarei reclamanţilor, M.M.. După decesul acesteia au rămas moştenitori S.E. şi C.C.. În urma dezbaterii succesorale, prin sentinţa civilă nr. 8435 din 25 noiembrie 1981 imobilul a fost dobândit de C.C., în cotă de 2/3 din imobil şi S.E. în cotă de 1/ 3 din imobil. Reclamanţii sunt succesori testamentari ai lui S.E., iar pârâtul W.M. este succesor testamentar al lui C.C.
La data trecerii în proprietatea statului, imobilul era şi în proprietatea antecesoarei reclamanţilor, sens în care Decizia nr. 1291/1988 de trecere în proprietatea statului a imobilului prin preluare doar de la pârâtul W.M. este greşită. Decizia este ilegală şi sub aspectul temeiului pentru care a fost emisă, respectiv Decretul-lege nr. 223/1974. Nu sunt îndeplinite condiţiile acestui decret deoarece W.M. nu a părăsit ţara până la data emiterii deciziei.
Instanţa de apel nu a fost preocupată de analiza înscrisurilor de la dosar şi anume documentaţia înaintată de Serviciul de Carte funciară, în care nu se regăsesc actele în temeiul cărora s-au efectuat modificări şi înscrieri din Cartea Funciară reconstituită, Cartea Funciară confirmând că nu deţine documentaţia de apartamentare a imobilului; hotărârea judecătorească nr. 8437/1981 a Judecătoriei Timişoara din care rezultă că la data pronunţării hotărârii nu era o apartamentare a apartamentului; adresa din 23 octombrie 2006, emisă de Instituţia Prefectului Timiş, din care rezultă că W.M. a plecat definitiv din ţară în Germania la 13 aprilie 1990 cu documente legale de emigrare; dovada că reconstituirea cărţii funciare s-a efectuat la cererea numitei S.E.
2.2. Analiza recursului
Deşi reclamanţii şi-au motivat în drept recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că temeiul de drept al recursului este, în realitate, art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond au stabilit că reclamanţii nu au calitate procesuală de a cere anularea deciziei nr. 1291 din 26 iulie 1988 emisă de fostul Consiliu Popular al judeţului Timiş în baza căreia imobilul situat în Timişoara, str. Ciprian Porumbescu a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Soluţia instanţelor de fond este corectă, faţă de înscrierile succesive din Cartea Funciară reconstituită nr. 24885 Timişoara, din care rezultă că autoarea reclamanţilor, S.E., s-a aflat în indiviziune asupra imobilului în litigiu împreună cu C.C.
Împrejurarea că reclamanţii sunt moştenitori testamentari de pe urma lui S.E. nu este de natură să conducă la o altă soluţie de vreme ce, potrivit aceleiaşi cărţi funciare, la data de 14 noiembrie 1986 apare înscris ca unic proprietar al imobilului în litigiu W.M., de la care s-a şi preluat imobilul în baza Decretului nr. 223/1974.
Prin urmare, calitate procesuală şi, deopotrivă, interes în anularea deciziei de trecere a imobilului în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 are numai cel care era proprietar exclusiv la data preluării, respectiv moştenitorii acesteia. Cum reclamanţii nu sunt moştenitori ai lui W.M. nu se pune problema de a-şi justifica legitimarea procesuală în demersul juridic iniţiat prin formularea cererii de chemare în judecată în prezentul dosar.
În aceste condiţii, nefiind îndeplinită o condiţie de exerciţiu a acţiunii, aspectele privitoare la nelegalitatea preluării imobilului nu pot fi analizate.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin soluţia dată de instanţele de fond asupra chestiunii calităţii procesuale neproducându-se reclamanţilor o vătămare procesuală de natură să justifice anularea hotărârii.
În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii T.F. şi T.F.A. împotriva deciziei nr. 672/ A din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2124/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2127/2012. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
