ICCJ. Decizia nr. 2158/2012. Civil. Constatare nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2158/2012
Dosar nr. 14952/62/2010
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 213/S din 19 aprilie 2011 Tribunalul Braşov a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă: a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.A. Jr. în contradictoriu cu pârâţii D.S.G. şi D.M.
Prima instanţă a reţinut că prin acţiunea înregistrată în Dosar nr. 5097/62/2007 al Tribunalului Braşov, reclamantul C.A. Jr. împreună cu reclamanţii C.A. senior şi C.M. au chemat în judecată pe pârâţii D.S.G. şi D.M. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 2004 şi a contractului din 2004, să se dispună revenirea la situaţia anterioară de carte funciară.
În susţinerea cererii de chemare în judecată s-a arătat că voinţa juridică a părţilor nu viza transferul dreptului de proprietate, ci constituirea unei garanţii, că actele au cauză ilicită.
În drept, au fost invocate prevederile art. 966-968 C. civ., O.G. nr. 5/2000, art. 5 alin. (2) din Titlul X din Legea nr. 247/2005.
Această acţiune a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 394/2008 a Tribunalului Braşov, în sensul respingerii acţiunii.
Reclamanţii au declarat apel care a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 36/Ap/2010 a Curţii de Apel Braşov, iar recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia nr. 2884/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie ca între cele două acţiuni să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Părţile din prezentul litigiu au fost părţi şi în litigiul anterior, pe aceleaşi poziţii procesuale ca în prezentul litigiu.
Obiectul prezentului litigiu a constituit obiect al litigiului anterior. În ambele cauze s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, din 2004.
În ambele cauze s-a invocat ca motiv de nulitate absolută cauza ilicită şi imorală şi prin promovarea acţiunilor s-a urmărit de către reclamant readucerea imobilelor în patrimoniul său.
Fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, cauza ilicită ca motiv de nulitate absolută a contractului, şi temeiul de drept al acţiunii, art. 968 C. civ., sunt aceleaşi în ambele acţiuni.
Cauza înregistrată în Dosarul nr. 5097/62/2007 pe rolul Tribunalului Braşov a fost soluţionată irevocabil, primind soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Deşi apelul a fost anulat ca urmare a admiterii excepţiei de timbrare, cauza a fost analizată pe fond, iar hotărârea pronunţată în dosarul menţionat, devenită irevocabilă prin anularea apelului şi respingerea recursului, a intrat în puterea lucrului judecat.
Fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 1201 C. civ., instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C.A. Jr. şi prin decizia civilă nr. 101/Ap din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantul C.A. Jr. şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că şi în prima acţiune apelantul a participat în nume propriu, ca titular al drepturilor ce formau obiectul litigiului. Faptul că în prima acţiune au participat şi alte persoane în calitate de reclamanţi, alături de apelant nu poate înlătura autoritatea de lucru judecat faţă de acesta având în vedere că ceilalţi reclamanţi au participat ca titulari de drepturi proprii, iar în prezenta acţiune se verifică existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile anterioare pronunţată în contradictoriu cu apelantul şi referitoare la aceleaşi drepturi ale sale care au fost deduse unei judecăţi anterioare.
Din punct de vedere al obiectului instanţa este datoare să verifice nu numai obiectul material, ci şi dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Or, în speţă este vorba de acelaşi drept subiectiv ce face obiectul contractului, fiind indiferent faptul că în prima acţiune s-a supus judecăţii şi un alt contract, verificarea identităţii obiectului făcându-se numai referitor la contractul faţă de care există o hotărâre judecătorească irevocabilă anterioară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.A. Jr., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi trimiterii dosarului primei instanţe în vederea rejudecării în fond a cauzei.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţele au apreciat eronat că în cauză există identitate de părţi, cauză şi obiect.
- În primul proces cauza privea preţul neserios sub următoarele aspecte: raportul faţă de preţul pieţei, raportul faţă de suma convenită şi suma efectiv primită, ţinând sub aspectul dreptului substanţial de dispoziţiile C. civ. În cel al doilea proces cauza priveşte dobânda practicată, care pune în discuţie alte dispoziţii legale prohibitive, urmare căreia transferul dreptului de proprietate nu a avut loc, legal, urmare negocierii libere, ci prin activarea unei clauze penale ascunse, vizând deghizarea dobânzii interzise de lege.
- În cazul exercitării rolului activ, instanţele trebuiau să constate că prezentul litigiu are o altă cauză cu referire la motivele invocate, care obliga la constatarea incidenţei şi aplicării dispoziţiilor art. 1, 6, 11 şi 13 din Decretul-Lege din 5 mai 1938 privind stabilirea dobânzilor şi înlăturarea cametei.
- Urmare a soluţionării eronate a excepţiei a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil statuat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Intimaţii D.S.G. şi D.M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost soluţionată corect de instanţe.
Pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele acţiuni.
Conceptul de cauză trebuie raportat nu doar la temeiul juridic al cauzei, ci în ultimă instanţă şi la starea de fapt calificată juridic.
Ceea ce interesează sub aspectul autorităţii de lucru judecat este cauza raportului juridic a dreptului pus în discuţie (causa debendi), iar nu cauza acţiunii civile în ansamblul ei (causa petendi).
În cele două litigii care au purtat între aceleaşi părţi, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte cauzele de nulitate a actului juridic invocat, care constituie şi cauza celor două cereri de chemare în judecată, există identitate în măsură să atragă incidenţa autorităţii de lucru judecat întrucât cauzele de nulitate invocate au fost cauza ilicită şi imorală şi prin promovarea acţiunilor s-a urmărit de către reclamant acelaşi scop, reclamantul tinzând să valorifice acelaşi drept de proprietate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare şi să readucă imobilele în patrimoniul său.
Fundamentul raportului juridic dedus judecăţii este acelaşi în ambele acţiuni astfel că în cauză există autoritate de lucru judecat, ceea ce împiedică judecarea acestei acţiuni pe fond, nefiind încălcate prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilo Omului.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C.A. Jr. împotriva deciziei civile a secţiei civile şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Braşov nr. 101/Ap din 20 septembrie 2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2156/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2197/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
