ICCJ. Decizia nr. 2166/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2166/2012
Dosar nr. 9697/1/2011
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Prin decizia nr. 3715 din 18 noiembrie 2011, secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 13/A-C din 04 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că recurenta-reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 18 noiembrie 2011 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 12.860 RON şi 5 RON timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat, aceasta depunând taxa judiciară de timbru în copie, de asemenea, lipsind şi timbrul judiciar, pe cale de consecinţă, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii.
Contestatoarea SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea a formulat contestaţie în anularea deciziei secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3715 din 18 noiembrie 2011, invocând motivul de retractare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ.
Contestatoarea a arătat, în esenţă, că la termenul din 18 noiembrie 2011, instanţa de recurs a respins în mod greşit cererea formulată de recurentă de acordare a unui termen pentru imposibilitate de prezentare a consilierului juridic din motive medicale, acesta având asupra sa dovada plăţii taxei judiciare de timbru în original şi timbrul judiciar ce urmau a se depune la termenul la care s-ar fi amânat judecata pricinii.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Este de subliniat că Înalta Curte a respins cu justeţe cererea de amânare a judecăţii cauzei, în aplicarea dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că această parte a mai beneficiat de acordarea unui termen pentru legala timbrare a recursului şi, deopotrivă, în considerarea caracterului prioritar al chestiunii timbrajului, Înalta Curte a aplicat în mod corect sancţiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, recurenta omiţând să depună timbrul judiciar în valoare de 5 RON, deşi a fost legal încunoştiinţată prin citaţie despre această obligaţie, căreia nu s-a conformat.
De asemenea, este de precizat că, potrivit art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, dovada plăţii taxelor judiciare de timbru se face, într-adevăr, cu copia documentului de plată, însă instanţa are obligaţia de a verifica corectitudinea conturilor în care s-au depus ori s-au virat taxele judiciare de timbru, scop în care recurenta avea obligaţia de a prezenta originalul dovezii de plată a taxei judiciare de timbru, obligaţie neîndeplinită.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare formulată în cauză.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3715 din 18 noiembrie 2011 formulată de contestatoarea SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2165/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 2167/2012. Civil. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
