ICCJ. Decizia nr. 2222/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2222/2012
Dosar nr. 1770/117/2008
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 28 aprilie 2008, ulterior extinsă, reclamantele I.M.V.M. şi I.M.C.A. au chemat în judecată P.M. Cluj-Napoca şi M. Cluj-Napoca, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 2169 din 26 martie 2008, emisă de P.M. Cluj-Napoca şi obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie, potrivit hotărârii ce se va pronunţa; cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 863 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Cluj a admis acţiunea reclamantelor şi, în consecinţă, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 2169 din 26 martie 2008, emisă de P.M. Cluj-Napoca şi restituirea în natură a terenului in suprafaţa de 3100 m.p. din imobilul nr. top 12936/1 din C.F. nr. 12625 Cluj Napoca si nr. top 12936/2 înscris în C.F. nr. 26133 Cluj Napoca; acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în favoarea reclamantelor, cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5165 m.p. şi a construcţiilor demolate din imobilul înscris sub nr. top. 12936/1 din C.F. nr. 12625 Cluj-Napoca şi nr. top 12936/2 înscris în C.F. nr. 26133 Cluj-Napoca, despăgubiri stabilite în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că în baza Dispoziţiei nr. 2169 din 26 martie 2008 emisă de P.M. Cluj s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţa de 1000 m.p., situat în spatele Hotelului R., din parcela cu nr. top 12936/2 înscris în C.F. nr. 26133, situat în Cluj-Napoca, str. Horea în favoarea reclamantelor, iar pentru restul terenului in suprafaţa de 2800 m.p. înscris în C.F. nr. 12625, cu nr. top 12936/1 şi în C.F. nr. 26133, nr. top 12936/2, situat în Cluj-Napoca, Calea Turzii, f.n., s-a propus acordarea de despăgubiri.
În considerentele dispoziţiei atacate se constată faptul că reclamantele au calitatea de persoane îndreptăţite, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind în parte fost proprietar şi respectiv, moştenitoare ale proprietarului tabular, în baza actelor de stare civilă şi conform C.F. nr. 12625 Cluj.
De asemenea, s-a mai reţinut şi faptul că imobilul revendicat a fost trecut în proprietatea Statului în baza Decretului de expropriere nr. 194/1997, teren în suprafaţă de 3800 m.p., din care poate fi restituit în natura doar suprafaţa de 1000 m.p., restul suprafeţei de teren fiind situată în zona sistematizată şi utilizat de Liceul de Informatică.
Instanţa de fond a arătat că, după cum rezultă din probele administrate, doar parte din terenul expropriat este liber, şi anume, suprafaţa de 3100 m.p., restul suprafeţei de teren fiind ocupată de L.I., Centrala termică şi aleea de circulaţie betonată, respectiv porţiuni din grădinile împrejmuite ale imobilelor cu frontul nordic la str. Meteor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii P.M. Cluj-Napoca şi M. Cluj-Napoca, solicitând admiterea apelului şi modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu consecinţa menţinerii dispoziţiei nr. 2169 din 26 martie 2008 a P.M. Cluj-Napoca.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâţii au arătat că:
- Numai suprafaţa de 1000 m.p. teren poate fi restituită în natură, diferenţa fiind situată într-o zonă sistematizată şi utilizată de către Liceul de Informatică Cluj;
- Numai pentru suprafaţa de 3800 m.p. teren există înscrisuri care dovedesc preluarea acestuia de către S.R., suprafaţa corespunzătoare topograficului 12936/1, respectiv 2562 m.p., fiind reînscrisă în C.F. nr. 12625 pe numele fostului proprietar, cea care a fost antecesoarea reclamantelor.
- În mod eronat prima instanţă nu a luat în considerare obiecţiunile formulate la raportul de expertiză tehnică judiciară, raport prin care expertul nu a precizat dacă suprafeţele determinate ca fiind libere şi propuse a se restitui în natură sunt sau nu străbătute de reţele tehnico-edilitare (cele dinspre Calea Turzii şi terenul de lângă centrala termică). Zona sistematizată nu cuprinde exclusiv imobilele construite şi drumurile de acces la acestea, ci în mod obligatoriu şi spaţii de parcare, garaje, spaţii verzi, spaţii de joacă pentru copii, toate fiind necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătate.
În consecinţă, întrucât scopul exproprierii a fost îndeplinit, iar terenul revendicat a fost integrat în obiectivul exproprierii, în sensul edificării L.I. din Cluj, numai suprafaţa de 1000 m.p., ce a fost restituită prin dispoziţia atacată, este liberă de sarcini şi poate face obiectul unei retrocedări în favoarea reclamantelor.
Prin decizia nr. 50/A/2011 din data de 21 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, în data de 19 septembrie 1972, în baza contractului de partaj şi donaţie autentificat sub nr. 6118 din 11 septembrie 1972 şi a Decretului de expropriere nr. 918 din 08 octombrie 1968, imobilul mai sus identificat a fost împărţit în două parcele cu numere topografice noi, după cum urmează:
- imobil cu nr. top nou 12936/1, teren viran în str. Sputnic f.n., în suprafaţă de 2562 m.p., reînscris în vechea coală funciară sub A + 2 în favoarea proprietarului de sub B 2, dr. V.I., născută C.;
- imobil cu nr. top nou 12936/2, casă, curte şi grădină în Calea Turzii nr. 140, cu suprafaţa de 5703 m.p., transcris în C.F. nr. 26133 Cluj, în favoarea reclamantei I.M.V.M., cu titlu de partaj şi donaţie (pag. 16 dosar tribunal).
Conform Decretului de expropriere nr. 918 din 08 octombrie 1968, în considerarea căruia s-a procedat la dezlipirea corpului funciar identificat cu nr. top iniţial 12936 în cele două parcele menţionate, din acest imobil a fost expropriată pentru utilitate publică suprafaţa de 2562 m.p., de la proprietarul tabular I.V., născută C. (pag. 85 dosar tribunal).
Ulterior, în baza Decretului de expropriere nr. 194/1974, este expropriată şi suprafaţa de 3800 m.p. teren din parcela identificată în Calea Turzii nr. 140, împreună cu toate construcţiile edificate pe acest teren, fiind stabilite în favoarea proprietarului dr. I.V. despăgubiri în cuantum de 8850 lei.
Totodată, curtea de apel a arătat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert M.M.T., ambele numere topografice, rezultate prin dezmembrarea operată în anul 1972, sunt parţial ocupate de construcţii, iar parţial libere, fiind edificate, ulterior exproprierii, construcţii aferente L.I. Cluj-Napoca.
S.R. a preluat prin expropriere o suprafaţă totală de 6362 m.p. (2562 + 3800), din corpul funciar identificat cu nr. top iniţial 12936, având suprafaţa totală de 8265 m.p. teren.
În considerarea celei dintâi exproprieri, operată în anul 1968, în limitele unei suprafeţe de 2562 m.p. de la proprietarul tabular I.V., topograficul 12936 a fost dezmembrat în două parcele cu nr. topografice noi.
Este adevărat că S.R. nu şi-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit cu titlul de expropriere, parcela nou creată, în suprafaţă de 2562 m.p., fiind reînscrisă în aceeaşi coală funciară în favoarea proprietarului I.V.
Nu pot fi omise însă dispoziţiile art. 26 din Decretul - Lege nr. 115/1938, în vigoare la data exproprierii, potrivit cărora drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară „din cauză de expropriere”. Norma reglementează o excepţie de la principiul efectului constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciară, consacrat legislativ prin art. 17 din acelaşi act normativ.
Prin urmare, pentru ipoteza exproprierii, efectul translativ de drept real s-a produs chiar fără înscrierea dreptului de proprietate al S.R. în cartea funciară, opinia contrară exprimată de pârâţi prin declaraţia de apel dovedindu-se a fi lipsită de temei legal.
Instanţa de apel a reţinut că preluarea acestui teren de către S.R., cu titlul de expropriere, a fost dovedită în cauză prin chiar actele de preluare, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, potrivit cărora terenul este ocupat de construcţiile edificate ulterior exproprierii de către S.R.
Nu se verifică nici susţinerile apelanţilor referitoare la existenţa unor reţele tehnico-edilitare de natură să împiedice o restituire în limitele stabilite prin hotărârea primei instanţe, expertul răspunzând obiecţiunilor pe care pârâţii le-au formulat sub acest aspect, cu precizarea că verificarea situaţiei terenului nu confirmă sub nicio formă susţinerile acestor părţi în proces.
Printr-o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prima instanţă a dispus restituirea în limitele unei suprafeţe de 3100 m.p. teren, suprafaţă identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară ca fiind liberă, ea fiind exclusă afectaţiunii pentru care s-a dispus exproprierea.
Întrucât pârâţii nu au dovedit în cauză că despăgubirile stabilite la momentul exproprierii au fost efectiv plătite fostului proprietar, restituirea în natură nu a fost condiţionată de rambursarea acestor despăgubiri, soluţie conformă dispoziţiilor legii.
Pentru diferenţa de teren expropriată, ocupată de construcţiile noi, autorizate şi de alte amenajări de utilitate publică, precum şi pentru construcţia expropriată şi ulterior demolată, stabilirea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent, despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale, respectă în tot dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii P.M. Cluj-Napoca şi M. Cluj-Napoca prin P., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâţii au arătat că, în temeiul Decretului de expropriere nr. 194/1974, doar terenul în suprafaţă de 3800 m.p. a fost preluat de la numita I.M.V.M., în favoarea S.R., cu plata despăgubirilor legale în sumă de 8550 lei, în vederea construirii unui liceu de informatică. Doar pentru această suprafaţă de teren de 3800 m.p. există înscrisuri care să dovedească preluarea acesteia la S.R.
Dispoziţia nr. 2169/2008 a fost emisă legal, în urma analizării înscrisurilor depuse la dosarul de restituire, în conformitate cu constatările făcute de către Comisia tehnică de aplicare a Legii nr. 10/2001, doar suprafaţa de 1000 m.p. se pretează a fi restituită în natură, diferenţa de teren fiind situată în zona sistematizată şi utilizată de Liceul de informatică.
Întrucât scopul exproprierii a fost îndeplinit, iar terenul revendicat a fost integrat în obiectivul exproprierii, pentru care a fost preluat, în sensul edificării L.I., apreciază pârâţii că doar suprafaţa de 1000 m.p., ce a fost restituită prin dispoziţia contestată, este liberă de sarcini şi, ca atare, poate fi restituită reclamantelor.
Prin urmare, recurenţii au arătat că nu sunt de acord cu restituirea în natură a suprafeţei de 3100 m.p., astfel cum s-a dispus de către instanţele fondului, întrucât această suprafaţă este parte integrantă a planului de sistematizare, ea neputând face obiectul unei restituiri în natură către foştii proprietari, sens în care au invocat dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pârâţii au solicitat şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că nu au căzut în pretenţii, dispoziţia emisă fiind legală faţă de înscrisurile depuse în dosarul administrativ şi de situaţia juridică a imobilului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte critica pârâţilor vizând întinderea dreptului de proprietate al intimatelor-reclamante asupra terenului în litigiu, este de reţinut că, în mod corect, instanţele fondului, în baza probatoriului de la dosar, au stabilit că potrivit C.F. 12695 Cluj, parcela funciară identificată cu nr. top 12936 reprezentând casă, curte şi grădină în Şoseaua Feleacului, având suprafaţa de 1 jug. 698 stj. p. (8265 m.p.) a avut ca proprietar tabular, sub B 2, pe defuncta I.V. (mama celor două reclamante).
În baza contractului de partaj şi donaţie autentificat sub nr. 6118 din 11 septembrie 1972, imobilul mai sus identificat a fost împărţit în două parcele cu numere topografice noi, respectiv nr. top nou 12936/1, teren viran în str. Sputnic f.n., în suprafaţă de 2562 m.p. şi nr. top nou 12936/2, casă, curte şi grădină în Calea Turzii, cu suprafaţa de 5703 m.p.
Conform Decretului de expropriere nr. 918/1968, a fost expropriată pentru utilitate publică suprafaţa de 2562 m.p., de la proprietarul tabular I.V.
Ulterior, în baza Decretului de expropriere nr. 194/1974, a fost expropriată şi suprafaţa de 3800 m.p. teren, împreună cu toate construcţiile edificate pe acest teren, fiind stabilite în favoarea proprietarului I.V. despăgubiri în cuantum de 8850 lei.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, imobilul identificat iniţial cu nr. top 12936, având suprafaţa totală de 8265 m.p. teren, este situat în intravilanul localităţii Cluj-Napoca, Calea Turzii, cu ieşire la str. Sputnic f.n. Ambele numere topografice, rezultate prin dezmembrarea operată în anul 1972, sunt parţial ocupate de construcţii, iar parţial libere, fiind edificate, ulterior exproprierii, construcţii aferente L.I. Cluj-Napoca.
Faţă de cele ce preced, nu este fondată şi nu poate fi primită critica prin care pârâţii susţin că S.R. a preluat de la reclamante doar suprafaţa de 3100, prin Decretul de expropriere nr. 194/1974.
Astfel, autoarea reclamantelor I.V. a deţinut suprafaţa totală de 8265 m.p., potrivit C.F. 12695 Cluj, teren din care au fost expropriate două suprafeţe prin Decretele nr. 918/1968 (2562 m.p.) şi nr. 194/1974 (3100 m.p.). Diferenţa de teren în suprafaţă de 2603 m.p. a fost preluată de facto, aflându-se în prezent în posesia S.R., pe raza Municipiului Cluj-Napoca.
Recursurile pârâţilor sunt însă fondate în limitele considerentelor ce succed:
Prin Dispoziţia nr. 2169/2008 emisă de P.M. Cluj-Napoca s-a dispus restituirea în natură către petentele I.M.V.M. şi I.M.C.A., a suprafeţei de 1000 m.p., ca fiind teren liber în sensul Legii nr. 10/2001.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară topo administrat în dosarul instanţei de fond, terenul liber, ce poate fi restituit în natură către reclamante, este în suprafaţă totală de 3100 m.p., fiind format din trei porţiuni: S1 – 1125 m.p.; S2 – 1725 m.p.; S3 – 250 m.p.
Pârâţii au formulat obiecţiunii faţă de concluziile raportului de expertiză şi ulterior, prin motivele de apel şi de recurs, au susţinut în mod constant faptul că numai suprafaţa de 1000 m.p., restituită prin dispoziţia primarului, este liberă şi poate fi restituită în natură. Restul terenului identificat prin raportul de expertiză ca fiind liber şi asupra căruia s-a dispus restituirea în natură prin hotărârile pronunţate în cauză, este ocupată de edificii şi amenajări, conform scopului exproprierii, imobilul expropriat aflându-se în zona sistematizată a Municipiului Cluj-Napoca.
În acest sens, pârâţii au arătat că nu s-a putut şi nici nu este posibil ca o suprafaţă de teren expropriată să fie ulterior integral ocupată numai cu clădiri definitive şi drumuri de acces, pentru buna exploatare a acestora fiind absolut necesare celelalte elemente şi amenajări ale zonei sistematizate, cum ar fi: spaţii de parcare, garaje, spaţii verzi, spaţii de joacă pentru copii, toate fiind necesare creării unui mediu ambiental acceptabil.
Analizând raportul de expertiză efectuat în cauză, se constată că la dosarul fond, expertul a realizat descrierea suprafeţelor de teren (S1, S2 şi S3) însumând 3100 m.p. şi considerat liber, sub aspectul ocupării actuale. La filele x şi z din dosarul fond se află planurile cu situaţia actuală şi cu situaţia detaliată a imobilului revendicat, iar la filele y şi v din dosarul fond se află imagini fotografice ale imobilului, realizate dinspre Calea Turzii şi dinspre str. Sputnic.
Coroborând şi comparând descrierea efectuată de expert cu privire la imobil cu situaţia care rezultă din planurile imobilului şi din planşele foto rezultă contradicţii.
Astfel, în descrierea situaţiei terenului liber în suprafaţă de 3100 m.p., expertul arată: pentru S1, reprezintă teren grădină situat între incinta L.I. şi Calea Turzii; pentru S2, reprezintă teren grădină situat între incinta L.I. şi centrala termică; pentru S3, reprezintă teren spaţiu verde pe limita cu str. Sputnic şi încă două fronturi la aleea de acces la centrala termică.
Din planurile terenului şi din planşele foto se deduce că terenurile reprezentând grădină spre liceu reprezintă suprafeţe împrejmuite, ce fac parte din curtea L.I.
Ca urmare, situaţia de fapt a terenului liber, ce poate fi restituit în natură reclamantelor nu este pe deplin lămurită, întrucât raportul de expertiză tehnică de specialitate nu a stabilit printr-o exprimare clară şi fără echivoc dacă întreaga suprafaţă propusă a fi restituită în natură este liberă sau este afectată de detalii de sistematizare, conform scopului exproprierii.
Din această perspectivă, instanţa de apel a soluţionat cauza fără să procedeze la stabilirea pe deplin a situaţiei de fapt, deoarece nu a fost identificată cu certitudine suprafaţa de teren care este liberă în sensul Legii nr. 10/2001 şi care poate fi restituită în natură.
Aşadar, instanţa de recurs nu poate verifica dacă în prezenta pricină s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Or, potrivit prevederilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai cu scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În cauză, expertiza efectuată în faza procesuală a fondului nu lămureşte chestiunea litigioasă privind suprafaţa de teren liberă şi care poate fi restituită în natură, întrucât conţine susţineri contradictorii din care nu rezultă cu certitudine ce suprafaţă anume din terenul revendicat este afectată de detalii de sistematizare.
Ca urmare, este necesară efectuarea unui nou raport de expertiză de către instanţa de apel, care să răspundă criticilor formulate de pârâţi sub aspectul analizat şi care să stabilească fără echivoc suprafaţa de teren liberă, neafectată scopului exproprierii şi care poate fi restituită în natură.
Faţă de cele ce preced, recursurile declarate de pârâţii P.M. Cluj-Napoca şi M. Cluj-Napoca prin primar urmează a fi admise în baza art. 312 alin. (1) cu referire la art. 313 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă instanţei de apel pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii P.M. Cluj-Napoca şi M. Cluj-Napoca prin P. împotriva deciziei nr. 50/A/2011 din data de 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2221/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 2225/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
