ICCJ. Decizia nr. 2236/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2236/2012
Dosar nr. 1372/107/2010
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 februarie 2010, reclamanţii M.I. şi M.M.M. în contradictoriu cu pârâtul S.R., reprezentat prin M.F.P. au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 120.000 euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit de soţul, respectiv tatăl acestora, ca urmare a condamnării cu caracter politic a acestuia.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în perioada 14 noiembrie 1953 – 02 august 1964, defunctul M.N. a executat o pedeapsă privativă de libertate, fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzute de art. 209 C. pen., pedeapsă executată în Penitenciarul G.
La termenul din data de 28 aprilie 2010 reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând ca instanţa să constate şi caracterul politic al condamnării defunctului M.N.
Prin sentinţa civilă nr. 2545/2010, Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii M.I. şi M.M.M., a constatat caracterul politic de drept al condamnării soţului, respectiv tatălui reclamanţilor, defunctul M.N., dispusă prin sentinţa nr. 87 din 15 februarie 1954 pronunţată de către Tribunalul Militar Oradea, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 209, partea III C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Decretul nr. 163/1950. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 5.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare de defunctul M.N. Au fost respinse celelalte cereri formulate de reclamant, ca neîntemeiate. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 15 februarie 1954 a Tribunalului Militar Teritorial Oradea, defunctul M.N. a fost condamnat, în temeiul art. 209 C. pen. şi art. 12, lit. a), art. 13, lit. a) şi art. 14 lit. a) din Decretul nr. 163/1950 la următoarele pedepse: 25 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, 2 ani închisoare corecţională, 200 de lei amendă corecţională pentru delictul de deţinere de muniţii, fără a avea permis de port armă, 5 ani închisoare corecţională, 200 de lei amendă corecţională pentru delictul de deţinere şi portul armelor de apărare şi pază fără permis de armă, la 8 ani închisoare corecţională, 500 de lei amendă corecţională pentru delictul de portul şi deţinerea armelor militare.
Această sentinţă a rămas definitivă prin Decizia nr. 1007 din 14 iulie 1954 a Tribunalului Militar pentru Unităţile M.A.I. (recursul inculpatului a fost admis numai în ceea ce priveşte anularea amenzilor aplicate, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate).
Infracţiunile pentru comiterea cărora a fost condamnat soţul, respectiv tatăl reclamanţilor constituie de drept condamnare cu caracter politic, conform art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel încât instanţa a constatat caracterul politic de drept al condamnării dispusă prin sentinţa nr. 87 din 15 februarie 1954 pronunţată de către Tribunalul Militar Teritorial Oradea, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 209, partea III C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Decretul nr. 163/1950.
Întrucât condamnatul M.N. a decedat la data de 30 octombrie 2006, reclamanţii, în calitate de fiu, respectiv soţie supravieţuitoare, sunt îndreptăţiţi în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 să promoveze prezenta acţiune în despăgubiri.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate s-a reţinut că în baza dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, având în vedere caracterul politic al condamnării defunctului M.N., rezultat din lege, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de daune morale pentru prejudiciul moral suferit urmare a condamnării tatălui, respectiv soţului.
Aşadar, raportat la impactul psihic suferit de defunct, de familia sa, la consecinţele negative create în plan familial si social si intensitatea cu care au fost percepute, rezultate din aspectele mai sus relevate, tribunalul a apreciat ca acordarea sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale este de natura să acopere prejudicial moral suferit de defunctul M.N.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii M.I.R. şi M.M.M., precum şi pârâtul M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Alba.
În apelul declarat de către reclamanţi se solicită schimbarea în parte a hotărârii, în sensul majorării despăgubirilor morale de la 5.000 euro la 120.000 euro.
Pârâtul M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Alba a solicitat schimbarea în parte a sentinţei în sensul respingerii acţiunii sub aspectul acordării despăgubirilor morale, susţinând incidenţa Deciziei nr. 1354/2010 a Curţii Constituţionale.
Prin decizia nr. 92/2011 din data de 24 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, respingând apelul reclamanţilor şi admiţând apelul pârâtului a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul respingerii capătului de cerere referitor la acordarea daunelor morale, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2545/2010 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi, pârâtul fiind obligat să plătească reclamanţilor suma de 5.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale suferite de antecesorul lor, M.N., ca urmare a constatării caracterului politic al condamnării acestuia prin sentinţa nr. 87/1954 a Tribunal Militar Oradea.
Pentru a admite aceste pretenţii instanţa a avut în vedere prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2010, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009, acordând suma maximă ce poate fi acordată în acest caz cu titlu de daune morale.
Ulterior pronunţării acestei sentinţe, Curtea Constituţională a pronunţat Deciziile nr. 1354/2010, 1358/2010 şi 1360/2010.
Prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi au fost declarate neconstituţionale prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.
Prin urmare, la momentul pronunţării prezentei decizii, textul de lege care a permis acordarea daunelor morale descendenţilor celor ce au suferit condamnări politice a fost declarat neconstituţional, ceea ce are ca efect suspendarea de drept a textului legal.
În consecinţă, nu mai există fundamentare legală pentru admiterea pretenţiilor reclamanţilor, Curtea Constituţională apreciind că este neconstituţional inclusiv să recunoşti descendenţilor dreptul la daune morale pentru prejudiciul suferit de autorul lor, deoarece prejudiciul moral nu se transmite, fiind intuitu persone.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând greşita aplicare a normei de drept substanţial la situaţia de fapt în speţă, existând astfel motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs, pârâtul a arătat că Legea nr. 221/2009 reglementează la art. 1, două situaţii distincte, respectiv cea de la alin. 2) unde sunt enumerate toate condamnările pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au de drept caracter politic, şi cea de la alin. 3), unde instanţele trebuie să cerceteze şi să se pronunţe asupra caracterului politic al condamnărilor.
În speţa de faţă, raportat la dosarul C.N.S.A.S. şi la fapta pentru care a fost condamnat soţul reclamantei-intimate şi respectiv a tatălui reclamantului-intimat, cele două instanţe trebuiau să se mărginească să constate numai dacă fapta pentru care a fost condamnată persoana care a suferit condamnarea, se încadrează la situaţia prevăzută la alin. (2) al art. 1 din aceeaşi lege.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanţii prin cererea completatoare au solicitat instanţei de fond şi constatarea caracterului politic al condamnării autorului lor.
Admiţând apelul pârâtului prin care a fost invocat lipsa temeiului de drept al despăgubirilor morale solicitate de reclamanţi, instanţa de apel a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond, în sensul respingerii despăgubirilor morale solicitate în baza art. 5 alin (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, menţinând dispoziţiile cu privire la constatarea caracterului politic al condamnării.
Prin sentinţa penală nr. 87 din 15 februarie 1954 a Tribunalului Militar Teritorial Oradea, M.N. a fost condamnat, în temeiul art. 209 C. pen. şi art. 12 lit. a), art. 13 lit. a) şi 14 lit. a) din Decretul nr. 163/1950.
Într-adevăr, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 condamnarea antecesorului reclamanţilor are de drept caracter politic, astfel că, nu se impunea constatarea acestuia prin hotărâre judecătorească, urmare faptului că normele legale în baza cărora a fost dată condamnarea acestuia sunt enumerate în mod expres de lege în articolul menţionat la lit. a) şi h).
Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul pârâtului, se va modifica în parte decizie recurată, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamanţilor şi cu privire la constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.F.P. pentru S.R. prin D.G.F.P. Alba împotriva deciziei nr. 92/2011 din data de 24 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Modifică în parte decizia, în sensul că admiţând apelul pârâtului respinge în întregime acţiunea reclamanţilor M.I. şi M.M.M.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei,
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2228/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2245/2012. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
