ICCJ. Decizia nr. 223/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.223/2012
Dosar nr.7683/63/2010
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, la data de 3 iunie 2010, reclamantul E.G. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de E.D.B., decedat la data de 10 decembrie 1983 şi familia sa şi a sumei de 100.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru echivalentul valorii bunurilor confiscate.
La data de 28 iunie 2010, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, în raport de dispoziţiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentinţa nr. 420 din 27 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 7683/63/2010, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul E.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a adopta această soluţie, s-a reţinut că tatăl reclamantului E.D.B. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 949/1952, pronunţată de Tribunalul Regional Craiova, pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 250 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Reclamantul nu şi-a întemeiat însă, acţiunea pe această sentinţă penală, nu a făcut nici o referire la condamnarea penală, ci doar a arătat că tatălui său i-au fost confiscate abuziv anumite bunuri, fiind considerat chiabur.
Reclamantul nu a făcut dovada că bunurile aparţinând autorului său au fost confiscate, în baza unei hotărâri de condamnare sau ca urmare a aplicării unei măsuri administrative cu caracter politic.
Extrasul de la arhivele statului, potrivit căruia E.D.B. figura în tabelul nominal de chiaburi, face doar dovada faptului că, în anii 1949 - 1950, acesta era considerat chiabur.
Nu a rezultat însă, din nici un înscris depus la dosar că, faţă de autorul reclamantului, s-ar fi luat măsura administrativă a confiscării bunurilor, în considerarea calităţii acestuia de chiabur.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul E.G.
În motivarea apelului, apelantul a susţinut că prevederile Legii nr. 221/2009 se aplică şi persoanelor faţă de care au fost luate măsuri administrative abuzive de către regimul comunist. Categorisirea tatălui său, E.D.B., ca fiind chiabur constituie o măsură administrativă abuzivă a regimului comunist, în baza căreia o anumită categorie socială, respectiv cei mai gospodari oameni din mediul rural, au fost persecutaţi politic şi le-au fost confiscate bunurile.
A precizat că a solicitat proba cu martori la fond, probă care a fost respinsă, situaţie în care a solicitat instanţei de apel administrarea acestei probe.
Prin Decizia civilă nr. 86 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins apelul declarat de reclamantul E.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative (…).
Faţă de aceste prevederi legale, este indiscutabil că acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 221/2009 are în vedere numai acele măsuri administrative cu caracter politic în baza cărora s-a dispus dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu. Această enumerare conţinută în art. 3 din Legea nr. 221/2009 nu are caracter exemplificativ, ci limitativ, situaţie în care nu este posibilă extinderea aplicării prevederilor Legii nr. 221/2009 la alte situaţii care exced acestei enumerări.
Întrucât situaţia expusă de apelantul reclamant prin cererea de chemare în judecată excede cazurilor avute în vedere de art. 3 din Legea nr. 221/2009, în mod corect, instanţa de fond a conchis că cererea este neîntemeiată şi a dispus respingerea acesteia.
Pentru aceleaşi considerente, administrarea de probatorii nu a fost apreciată ca utilă cauzei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul E.G., solicitând admiterea recursului; casarea deciziei nr. 86/2011 a Curţii de Apel Craiova si a sentinţei civile nr. 420/2010 a Tribunalului Dolj si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea criticilor formulate, reclamantul a arătat următoarele:
Potrivit Legii nr. 221/2009, prevederile acesteia se aplica si persoanelor cărora le-au fost aplicate masuri administrative abuzive de către regimul comunist.
Categorisirea tatălui, E.D.B., ca fiind chiabur constituie o măsură administrativa abuzivă a regimului comunist, prin care o categorie sociala, cei mai gospodari oameni din mediul rural, au fost persecutaţi politic de regimul comunist si cărora le-au fost confiscate bunurile.
Instanţele de fond si apel, deşi a solicitat proba cu martori, nu i-au acceptat această probă, motiv pentru care reiterează instanţei admiterea acestei probe, in dovedirea susţinerii afirmaţiilor de confiscare a averii părinţilor.
În susţinerea acestor afirmaţii, s-a învederat de către reclamant că a depus la dosar copie după extrasul Arhivelor Naţionale, serviciul judeţean Dolj, nr. 353 din 08 iunie 2010, in care este trecut, in Tabelul nominal de chiaburi, E.D.B., la numărul curent 1, cu o suprafaţa de teren de 0,50 ha si suprafaţa arabila de 5,10 ha, fâneţe 0,80 ha si islaz 0,25 ha.
Potrivit Legii nr. 221/2009, persoanelor condamnate politic sau cărora le-au fost aplicate masuri administrative abuzive pot solicita despăgubiri materiale, reprezentând bunurile confiscate de regimul comunist.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecata să constate caracterul politic al acestora.
Examinând Decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor succede:
Legea nr. 221/2009 are ca obiect de reglementare stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic sau faţă de care au fost luate măsuri administrative, asimilate condamnărilor politice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Acest act normativ, adoptat după aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/1999, a completat cadrul legislativ existent referitor la acordarea reparaţiilor morale şi materiale destinate a repara prejudiciile suportate de victimele regimului totalitar.
Scopul legii rezultă şi din expunerea de motive a actului normativ ce a însoţit proiectul legii în procesul de legiferare, care nu distinge între condamnaţii politic şi persoanele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, incluzând în noţiunea generică de „condamnaţi" ambele categorii de victime ale totalitarismului.
Legiuitorul a definit cele două categorii de măsuri abuzive ale regimului comunist, respectiv, condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative cu caracter politic.
Condamnările cu caracter politic sunt definite prin enumerare şi trimitere expresă la infracţiunile ce au atras condamnarea, în art. 1 al legii, si prin trimiterea la condamnare, pentru alte fapte prevăzute de legea penală, care pot fi asimilate celor cu caracter politic, fiind săvârşite în scopul prevăzut de art. 2 din OUG nr. 214/1999, cu condiţia constatării caracterului politic, după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 221/2009.
Măsurile administrative cu caracter politic sunt definite prin art. 3 din lege, în care sunt enumerate şi actele normative în baza cărora s-au dispus, iar, potrivit art. 4 alin. (2), pot fi asimilate acestora şi alte măsuri administrative decât cele al căror caracter politic este prevăzut expres, de asemenea, condiţionat de constatarea judiciară a caracterului politic al acestora.
Or, în speţa dedusă judecăţii, deşi s-a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii dispuse faţă de tatăl reclamantului, despre care s-a făcut dovada că a fost înscris în Tabelul nominal de chiaburi, cu numele E.D.B., la numărul curent 1, cu o suprafaţa de teren de 0,50 ha si suprafaţa arabila de 5,10 ha, fâneţe 0,80 ha si islaz 0,25 ha, instanţele de fond au interpretat restrictiv dispoziţiile legale incidente în cauză, excluzând, practic, de la aplicarea legii speciale, categoria chiaburilor.
Această interpretare restrictivă nu poate fi primită, întrucât nu corespunde scopului si raţiunii legii.
În consecinţă, în cauză, instanţele de fond vor trebui să stabilească situaţia de fapt, pe baza probelor solicitate de reclamant - proba cu înscrisuri si proba testimonială, ce a fost prorogată, cu nerespectarea garanţiilor procesului echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ansamblu probator în raport de care se va aprecia asupra caracterului politic al măsurii administrative luate faţă de familia reclamantului, în considerarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009.
Numai după ce se va face o astfel de examinare, ce constituie termenul mediu al silogismului juridic, întrucât atât condamnările penale, cât şi măsurile administrative cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar, fără vreo diferenţiere sub caracterul abuziv al acestora, se vor putea face consideraţii privind dreptul reclamantului de a beneficia de despăgubiri morale si materiale pentru bunurile confiscate, în considerarea art. 5 din lege, ce poate constitui în continuare temei juridic pentru despăgubiri materiale, pretins a fi acordate pentru bunurile confiscate, cu privire la care nu s-a procedat, în speţa dedusă judecăţii, la cercetare judecătorească.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că instanţele de fond au soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul E.G. împotriva deciziei nr. 86 din 09 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa Decizia atacată, precum si sentinţa nr. 420 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, secţia civilă şi va trimite cauza, acestei din urmă instanţe, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul E.G. împotriva deciziei nr. 86 din 09 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum si sentinţa nr. 420 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, secţia civilă şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 22/2012. Civil → |
|---|
