ICCJ. Decizia nr. 23/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 23/2012
Dosar nr.49166/3/2009
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 4673 din 31 august 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea V.L. împotriva deciziei civile nr. 3162 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic „N.M.".
S-a reţinut că prin Decizia atacată, instanţa a respins recursul contestatoarei V.L. împotriva sentinţei civile nr. 6875 din 05 octombrie 2010 a Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic „N.M.", ca nefondat.
Prin motivele invocate prin contestaţia în anulare, contestatoarea V.L. a arătat ca „recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond", fondul cauzei fiind contestaţie la Decizia de concediere.
Analizând Decizia civilă nr. 3162/ R din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea a constatat că motivele invocate de contestatoare nu constituie temei de exercitare a contestaţiei în anulare, întrucât aceasta este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ..
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi 318 C. proc. civ., fără ca partea să indice care este motivul de contestaţie concret pe care înţelege să-l invoce.
În temeiul art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. Când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. Când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Din dezvoltarea motivelor depuse în scris, Curtea a constatat că nu a fost invocat niciunul din motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ., nelegala citare pentru ziua în are s-a judecat pricina sau încălcarea normelor imperative de competenţă.
Faţă de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs mai poate fi atacată, pe calea contestaţiei în anulare speciale, în două ipoteze, şi anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Sub aspectul motivelor prevăzute de textul legal evocat, Curtea a reţinut că prin greşeli ale instanţei care deschid calea contestaţiei în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de menţionatul articol, trebuie înţelese greşeli de fapt, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale. A admite contrariul ar însemna să se ajungă la judecarea din nou a aceluiaşi recurs, ceea ce este inadmisibil.
Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea a constatat că instanţa de recurs nu a săvârşit greşeli materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ., greşeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite.
În mod evident, în cauză, contestatoarea a invocat aspecte de fond, care însă nu pot fi repuse în discuţie pe calea contestaţiei în anulare.
Astfel analiza si aprecierea instanţei asupra procesului-verbal nr. 9071 din 25 august 2009, asupra certificatelor medicale sau asupra deciziei de încetare a contractului individual de muncă reprezintă aspecte legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză, deci probleme de fond care pot constitui greşeli de judecată, ce pot fi invocate pe calea recursului, dar în niciun caz greşeli materiale în contextul art. 318 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civilă nr. 4673 din 31 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a formulat cerere de recurs la data de 08 septembrie 2011, contestatoarea V.L., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
În expunerea de motive a cererii pendinte au fost redate pe larg pretinsele aspecte de nelegalitate referitoare la judecata propriu-zisă a cererii şi la soluţia pronunţată.
La termenul de judecată din 09 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor chestiunea prealabilă a admisibilităţii contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Recursul va fi respins ca inadmisibil, pentru considerentele ce urmează:
În drept, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, acesta poate fi declarat împotriva hotărârilor fără drept de apel, celor date in apel si, in condiţiile prevăzute de lege, împotriva hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicţionala.
Este necesară, cu prioritate, verificarea îndeplinirii condiţiei de admisibilitate prescrisă de norma procedurala sus-menţionată, constând, in principal, in identificarea categoriei de hotărâri judecătoreşti determinată de lege, susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar in calea de atac promovată - recursul.
Înalta Curte a constatat astfel ca hotărârea atacată cu recurs nu poate fi încadrată în niciuna din ipotezele prescrise de lege.
În situaţia concretă dedusă judecăţii, în care hotărârea atacată nu intră în categoria celor prevăzute de lege, cererea care materializează în sine exercitarea unei căi extraordinare de atac, în alte condiţii decât cele legale, va fi respinsă ca inadmisibilă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prescrise de norma legală procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum si a principiului constituţional al egalităţii in fata legii si a autorităţilor, ceea ce înseamnă, în egală măsură, un alt aspect de inadmisibilitate.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, in conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta V.L. împotriva deciziei nr. 4673 din 31 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 223/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
