ICCJ. Decizia nr. 241/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.241/2012
Dosar nr.2117/85/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 622 din 23 aprilie 2007, Tribunalul Sibiu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti, fiind respinsă, pe acest temei, contestaţia formulată în contradictoriu cu această parte, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a Primăriei municipiului Sibiu şi a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu aceasta, a admis în parte acţiunea contestatorului, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Sibiu, care a fost obligată să emită dispoziţie cu privire la imobilul înscris în CF Sibiu, pentru cota de ½, a respins acţiunea reclamantului faţă de primarul municipiului Sibiu.
Prin Decizia civilă nr. 136/ A din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul pârâtei SC C. SA Sibiu, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâta să emită dispoziţie cu privire la cota-parte de ½ din imobilul înscris în CF Sibiu, prin acordarea de măsuri reparatorii, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin Decizia nr. 1427 din 04 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul pârâtei, a casat în parte Decizia şi sentinţa, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de SC C. SA Sibiu, fiind respinsă acţiunea faţă de această pârâtă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti şi a trimis cauza Tribunalului Sibiu pentru judecata cererii în contradictoriu cu această pârâtă, a menţinut dispoziţiile sentinţei privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a Primăriei municipiului Sibiu şi respingerea contestaţiei faţă de această pârâtă şi faţă de pârâtul primarul municipiului Sibiu.
S-a reţinut că, în mod corect, instanţele fondului au constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi că imobilul a fost preluat abuziv conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Deşi au constatat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, imobilul era evidenţiat în patrimoniul pârâtei SC C. SA Bucureşti, societate integral privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanţele fondului au reţinut că societatea comercială este entitatea obligată să răspundă notificării.
Admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate - alin. (1) - şi, în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează, sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător - alin. (3).
Pârâta SC C. SA Sibiu nu se circumscrie noţiunii de unitate deţinătoare, întrucât statul sau o autoritate a administraţiei publice locale sau centrale nu era acţionar sau asociat minoritar al acestei societăţi comerciale, astfel că devin incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, în sensul ca instituţia publică care a efectuat privatizarea va propune, prin decizie motivată, acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de ½ părţi din imobilul în litigiu preluat în mod abuziv, respectiv Fondul Proprietăţii de Stat, în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În urma rejudecării cauzei, prin sentinţa civilă nr. 975 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Sibiu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Sibiu şi a SC C. SA Sibiu, a respins acţiunea reclamantului M.I., continuată de moştenitorii M.M. şi M.A.L., în contradictoriu cu aceştia, a admis acţiunea în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti, pe care a obligat-o să emită dispoziţie prin care să acorde măsuri reparatorii, respectiv valoarea de piaţă pentru cota-parte de ½ din imobilul înscris iniţial în CF Sibiu, grădină de 500 m.p., ce se va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a respins acţiunea faţă de primarul municipiului Sibiu, a obligat pârâta A.V.A.S. Bucureşti la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantul M.A.L.
În fapt, s-a reţinut că imobilul în litigiu a fost înscris iniţial în CF Sibiu, loc de grădină de 500 m.p. şi a fost coproprietatea antecesorilor reclamanţilor, M.I. şi M.M., pentru cota-parte de ½, şi Ş.D. şi E., pentru cota-parte de ½.
Fiind vorba de un imobil expropriat, preluat abuziv conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au drept la restituire în natură sau prin măsuri reparatorii pentru ½ din imobilul în litigiu.
Conform expertizei topografice efectuate în apel, a rezultat că, actualmente, imobilul este încorporat în CF Sibiu şi este în proprietatea SC C. SA Sibiu, fiind afectat de amenajări.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale, privatizate, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
În cazul acestor imobile, măsurile reparatorii se propun de către instituţia publică care efectuează sau a efectuat privatizarea, iar conform pct. 29.2 din HG nr. 250/2007 „pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) ale art. 29 din lege, entitatea investită cu soluţionarea notificării va emite o decizie prin care va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - respectiv Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Imobilul, aflându-se în patrimoniul SC C. SA Sibiu, a cărei privatizare s-a făcut de către A.V.A.S. Bucureşti, aceasta din urmă este entitatea îndrituită a emite dispoziţie potrivit art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care statuează că deciziile/dispoziţiile emise de unităţile investite cu soluţionarea notificărilor în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Imobilul nu se încadrează între cele prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, deşi era în patrimoniul unei societăţi comerciale, întrucât statul sau autoritatea administraţiei publice centrale sau locale nu mai era acţionar sau asociat majoritar.
Fiind privatizată integral, imobilul fiind inclus în patrimoniul SC C. SA Sibiu, în speţă devin incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 1427/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat deja că A.V.A.S. Bucureşti are calitate procesuală pasivă şi faţă de aceasta trebuie să se pronunţe instanţa de fond, avându-se în vedere prevederile art. 315 C. proc. civ., care impun că „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În cauză, notificarea iniţială nr. 94/2002 a fost înregistrată la A.V.A.S. Bucureşti sub nr. DJA/1179 din 19 februarie 2002, astfel că aceasta are obligaţia emiterii unei dispoziţii pe care să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care, în baza art. 29 din Legea nr. 10/2001, art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pct. 29.2 din HG nr. 250/2007, s-a admis acţiunea reclamantului M.I., continuată de moştenitorii legali M.M. şi M.A.L., în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 41/4 februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Instanţa supremă a constatat deja că imobilul în litigiu era evidenţiat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în patrimoniul pârâtei SC C. SA Sibiu, societate integral privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, astfel că nu aceasta are calitate de unitate deţinătoare în raportul juridic dedus judecăţii, pârâta A.V.A.S. Bucureşti având calitate procesuală pasivă în raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere cele stabilite de instanţa de casare cât şi dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., Curtea a constatat că nu poate fi primită excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, chestiunea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului, cât şi cea a calităţii de unitate deţinătoare a A.V.A.S. Bucureşti, fiind irevocabil tranşate de instanţa de recurs.
Ca atare, s-a reţinut că acestea nu mai pot forma obiect al criticilor în apelul pendinte.
Din dispozitivul sentinţei apelate, cât şi din considerentele acesteia, rezultă cu evidenţă faptul că dispoziţia la care pârâta a fost obligată urmează să fie înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi că despăgubirile urmează să fie acordate conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin sentinţa apelată, prima instanţă, făcând aplicarea art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta doar la plata sumei de 700 lei, reprezentând onorariu expert, pârâta - apelantă fiind într-o vădită eroare atunci când, în cadrul celui de-al treilea motiv de apel solicită exonerarea de la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 2.365 lei.
În ceea ce priveşte suma de 700 lei, Curtea a constatat că aceasta este justificată cu actele depuse la dosarul instanţei de apel înainte de rejudecare, iar aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. s-a făcut în mod corect, pârâta A.V.A.S. Bucureşti având calitatea de parte căzută în pretenţii.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 23 martie 2011, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
În mod nelegal nu a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii privind plata despăgubirilor în echivalent, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Conform art. 29 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Era obligatoriu aşadar ca notificarea să se comunice instituţiei publice implicată în privatizare, conform art. 29 alin. (3) din lege, pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale - Legea nr. 247/2005, Titlul VII privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În raport de prevederile ce reglementează şi instituie procedura administrativă obligatorie, în procesul de soluţionare a notificării depusă, faţă de dispoziţiile art. 23 din lege, nu a fost dovedită calitatea de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001, republicată.
Cu toate demersurile legale făcute de A.V.A.S., nu au fost depuse în completarea dosarului administrativ aferent notificării, toate actele doveditoare pentru dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită.
Instanţa de judecată poate analiza cererea privind despăgubirile, numai în măsura în care se emitea această decizie sau dispoziţie motivată, prin finalizarea procedurii administrative în condiţiile art. 29 din lege, de către A.V.A.S., şi numai astfel această decizie putea face obiectul analizei în condiţiile art. 26 alin. (3) din lege.
În mod nelegal au fost aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, stabilind în sarcina A.V.A.S. obligaţia "să emită dispoziţie prin care să acorde măsuri reparatorii respectiv valoarea de piaţă pentru cota de ½ din imobilul..", încălcându-se astfel în mod flagrant dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, şi OUG nr. 81/2007.
Obligaţia plaţii efective a despăgubirilor solicitate în condiţiile Legii nr. 10/2001 revine instituţiei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar nu recurentei-pârâte.
Obligaţiile Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului se limitează numai la emiterea unei decizii motivate, cu propunerea de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 şi în condiţiile Legii speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
În mod nelegal a fost stabilită în sarcina recurentei-pârâte obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", întrucât aceasta a aplicat dispoziţiile legale şi nu a tergiversat nejustificat soluţionarea cauzei.
Mai mult decât atât, cheltuielile de judecată au fost arbitrar stabilite, nefiind justificate prin dovezi clare, conforme cu costurile reale ale procesului pendinte.
Recursul este întemeiat, în limita şi pentru considerentele ce urmează.
Nu poate fi ignorat în cauza de faţă faptul că instanţa supremă, prin Decizia civilă nr. 1427/2010, a constatat deja că imobilul în litigiu era evidenţiat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în patrimoniul pârâtei SC C. SA Sibiu, societate integral privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, astfel că nu aceasta are calitatea de unitate deţinătoare în raportul juridic dedus judecăţii, ci pârâta A.V.A.S. Bucureşti în raport de dispoziţiile explicite ale art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Prin efectul dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., Curtea a constatat corect că nu poate fi primită excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, chestiunea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului, cât şi aceea a calităţii de unitate deţinătoare a A.V.A.S. Bucureşti, fiind în mod irevocabil stabilite.
Prin aceeaşi decizie a instanţei supreme s-a constatat în mod irevocabil, că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, fundamentul acestei constatări fiind dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege.
În aplicarea, în circumstanţele cauzei pendinte, a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, cum este cazul situaţiei pendinte, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate, respectiv că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează, sau, după caz, a efectuat privatizarea.
Cum obligaţia Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului se limitează numai la emiterea unei decizii motivate, cu propunerea de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001şi în condiţiile Legii speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, în această etapă procesuală s-a impus reconfigurarea obligaţiei pârâtei în raportul juridic concret dedus judecăţii.
Nu poate fi primită critica referitoare la temeinicia şi cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât condiţia impusă de norma procedurală a fost îndeplinită - art. 274 alin. (1) C. proc. civ. impune că "partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată" - obligaţia prescrisă de legea specială fiind stabilită în sarcina recurentei-pârâte, iar, în privinţa cuantumului, acestea respectă cerinţa de a fi conforme costurilor reale ale procesului angajat
Pe temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia, în sensul că, va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentinţa şi va obliga pârâta să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii, respectiv valoarea de piaţă pentru cota de ½ din imobilul înscris iniţial în CF Sibiu, grădină de 500 m.p. transcris în nr. top. X, ce se va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, vor fi păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 41 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o modifică, în sensul că:
Admite apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinţei nr. 975 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, pe care o schimbă în parte.
Obligă pârâta să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii, respectiv valoarea de piaţă pentru cota de ½ din imobilul înscris iniţial în CF Sibiu, grădină de 500 m.p. transcris în nr. top. X, ce se va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 24/2012. Civil → |
|---|
