ICCJ. Decizia nr. 2248/2012. Civil. Pretenţii. Actiune in raspundere contractuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2248/2012
Dosar nr. 20758/3/2010
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă constată următoarele;
1. Instanţa de fond
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 332 din 18 februarie 2011 a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâţii V.D., C.M. şi Ş.S.
Acţiunea a privit obligarea pârâţilor la plata actualizată a sumei de 775.242 lei reprezentând împrumut nerestituit cu dobândă bancară.
Reclamantului i s-a pus în vedere să timbreze acţiunea cu suma de 5.931,71 lei taxă de timbru şi 5 lei timbru judiciar ca urmare a respingerii cererii de ajutor public judiciar formulată de acesta.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată şi observând că reclamantul nu a dat curs acestei obligaţii s-a anulat acţiunea ca netimbrată.
2. Instanţa de apel
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 624/ A din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
S-a constatat că reclamantul a îndeplinit obligaţia ce îi revenea potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1991 privind taxele judiciare de timbru.
Dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a taxei de timbru fixată de instanţă a fost făcută cu chitanţa eliberată de Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale, sector 1, pe chitanţă fiind făcută menţiunea că suma a fost achitată pentru Dosarul nr. 20758/3/2010, la data de 16 februarie 2011.
S-a mai reţinut că în cauză s-a făcut dovada şi că avocatul ales de reclamant, I.G. (conform împuternicirii avocaţiale depusă la fila 21 din dosarul de fond) s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în prima instanţă la termenul din 18 februarie 2011 pentru a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru. Situaţie de imposibilitate rezultă din adeverinţa medicală emisă de dr. I.M. la 17 februarie 2011.
Curtea a mai reţinut că proba achitării taxei de timbru nu a fost făcută la instanţa de fond, ci în instanţa de apel, fază în care s-a prezentat chitanţa de plată.
Cu toate acestea s-a constatat că reclamantul poate face dovada achitării taxei de timbru până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, deoarece în acest caz afectarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzei este imputabilă reclamantului şi nu instanţei care a aplicat corect sancţiunile legale, în raport de probele existente în dosar la momentul pronunţării.
Sub acest aspect nu s-a primit susţinerea intimaţilor că proba plăţii taxei de timbru putea fi făcută doar până la momentul pronunţării instanţei de fond, observându-se că intimaţii au căi legale pentru a obţine despăgubiri pentru paguba cauzată de amânarea judecării pe fond a procesului, posibilitate dedusă din dispoziţiile art. 723 alin. (2) raportat la art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. b) şi art. 1083 C. proc. civ.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa de fond.
3. Recursul
Împotriva deciziei Curţii de Apel au declarat recurs pârâţii V.D. şi C.M..
Au fost invocate în drept motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a arătat că în apel nu a fost depus originalul chitanţei de plată a taxei de timbru de 5.932 lei şi nu s-a făcut dovada achitării de către reclamant a sumei de 5 lei timbru judiciar.
Recurenţii au arătat că adeverinţa medicală, care a fost reţinută pentru a justifica imposibilitatea de prezentare a avocatului la proces, a fost emisă cu o zi înainte de termen, la 17 februarie 2011 şi avocatul nu a anunţat acest lucru printr-o cerere de amânare transmisă instanţei şi nici nu a uzat de instituţia substituirii sale cu un alt avocat din societatea civilă de avocatură din care face parte, G. şi Avocaţii.
S-a arătat în concluzie că motivul imposibilităţii sale de prezentare nu putea fi primit.
S-a mai criticat faptul că la judecarea apelului a existat o lipsă de procedură cu intimatul Ş.S. domiciliat în SUA care a fost citat numai la domiciliul din cererea de chemare în judecată, la o adresă din România.
Intimatul reclamant a formulat o întâmpinare înregistrată la dosar la 23 martie 2012, în care a susţinut că recursul este nul în raport de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ., nefiind invocate motivele de nelegalitate.
Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia în raport de împrejurarea că este irelevantă critica sub aspectul nedepunerii în dosar a originalului chitanţei de plată a taxei de timbru faţă de criticile formulate în raport de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Reclamantul a satisfăcut taxa de timbru, fixată în apel, şi, urmare casării cu trimitere, cu ocazia rejudecării dosarului se va depune la instanţa de fond chitanţa în original.
4. Analiza instanţei de recurs
Întâmpinarea depusă peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 308 alin. (2) C. proc. civ. - potrivit celor stabilite în şedinţa de dezbateri din 27 martie 2012 - a fost reţinută la dosar cu valoare de note scrise.
Examinând excepţia nulităţii recursului s-a constatat că aceasta este nefondată în raport de împrejurarea că recurentul a indicat motivele de recurs în drept şi a prezentat criticile de fapt susţinute în sprijinul acestor motive.
Examinând criticile de fapt se constată că acestea vizează în principal greşita aplicare şi interpretare de către instanţa de apel a dispoziţiilor vizând achitarea taxei de timbru, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 şi măsura în care aceasta reprezintă o dovadă acceptată de instanţă.
Sub acest aspect critica se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. indicat de recurent.
Examinând acest motiv se constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul de judecată.
În cauză instanţa de apel a constatat în mod corect şi legal că în fapt taxa de timbru fixată de instanţe s-a achitat la 16 februarie 2011, cu două zile înainte de termenul de judecată fixat în cauză (18 februarie 2011), împrejurare dovedită de chitanţa depusă în apel de către reclamant potrivit căreia s-a consemnat taxa fixată de instanţă, pentru dosarul cauzei.
Proba a fost corect reţinută de instanţă, dovada fiind valabilă pentru a dovedit plata taxei de timbru.
Instanţa a primit această probă chiar depusă peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (3) menţinut, în raport de dovedirea tot în apel a unor împrejurări obiective care l-au împiedicat pe reclamant să producă proba în faţa instanţei de fond, şi anume actul medical care probează împiedicarea medicală a avocatului ales al reclamantului de a se prezenta la proces.
Producerea incidentului medical şi natura acestuia (sindrom vertiginos) - potrivit adeverinţei medicale eliberată la 17 februarie 2011 - în mod corect a fost reţinută ca dovadă a împiedicării probării efectuării plăţii taxei de timbru la termenul de 18 februarie 2011 când s-a judecat cauza în lipsa reclamantului potrivit consemnărilor din practicaua sentinţei nr. 332/2011.
Prezentarea chitanţei de plată a taxei de timbru în copie xerox, (fila 21 în dosarul instanţei de apel) nu este de natură să slăbească valoarea probatorie a înscrisului prezentat.
Pe de o parte copia este certificată pentru conformitate de avocatul părţii iar pe de altă parte se constată că potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. civ. partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte, în păstrarea grefei.
La termenul de judecată din 17 iunie 2011, când s-au pus concluzii asupra apelului - al cărui motiv principal era producerea dovezii achitării taxei de timbru - pârâţii, reprezentaţi de avocat ales, nu au făcut o solicitare în sensul îngăduit de art. 139 C. proc. civ., astfel că o atare invocare în recurs este nejustificată.
Critica referitoare la faptul că reclamantul nu a depus timbru judiciar de 5 lei este neîntemeiată.
Neachitarea timbrului judiciar la o instanţă inferioară nu reprezintă o piedică în admiterea apelului faţă de constatarea că s-a plătit taxa judiciară de timbru în sumă de 5.932 lei şi având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.
De altfel şi instanţa de fond cu ocazia rejudecării cauzei va face aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 dacă va fi cazul de completare a taxelor datorate de reclamant.
Critica referitoare la existenţa în apel a unei lipse de procedură cu pârâtul Ş.S., care nu a fost citat şi în SUA ci numai la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată, nu atrage nulitatea hotărârii în înţelesul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Articolul citat prevede în mod expres că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuită părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Pârâţii recurenţi (nu şi pârâtul Ş.S. necitat pentru apelul declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a anulat o acţiune împotriva acestora pentru netimbrare) nu au arătat care este vătămarea suferită de ei prin necitarea în proces a pârâtului Ş.S., vătămare a cărei remediere nu se poate face decât prin anularea deciziei de casare cu trimitere a cauzei pentru judecarea în fond la prima instanţă.
Recurenţii nu au arătat nici în ce mod necitarea în SUA a pârâtului Ş.S. i-a vătămat în apel şi nu i-a vătămat în fond când cu toate că s-a consemnat lipsa de procedură cu acel pârât, la adresa din SUA, ei au invocat excepţia netimbrării acţiunii cerând anularea acesteia.
Ca urmare se constată neîntrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. pentru primirea criticii mai sus examinate.
Cât priveşte motivul de recurs - prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenţii nu au precizat care este actul juridic dedus judecăţii pe care instanţa l-a interpretat greşit sau căruia i-a fost schimbat înţelesul lămurit sau vădit neîndoielnic.
În măsura în care criticile formulate în justificarea acestui motiv privesc greşita apreciere dată de instanţa de apel chitanţei privind plata taxei de timbru şi, respectiv adeverinţei medicale, ele nu conturează motivul de recurs invocat (pct. 8) ci un alt motiv, cel prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. referitor la aprecierea eronată a probelor administrate, motiv de recurs abrogat prin art. I pct. 112 al O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005 publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005.
Pentru considerentele arătate, se constată că nu sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. pentru motivele invocate, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii V.D. şi C.M. împotriva deciziei nr. 624/ A din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2246/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2250/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
