ICCJ. Decizia nr. 2278/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2278/2012
Dosar nr. 8400/101/2009*
Şedinţa publică de la 28 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 8400/101/2009, reclamantul I.I.I. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligat la acordarea sumei de 300.000 euro, echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamant, ca urmare a strămutării şi stabilirii domiciliului forţat.
Prin Sentinţa civilă nr. 43 din 26 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a respins cererea formulată de reclamantul I.I.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva sentinţei, a declarat apel reclamantul I.I.I., solicitând schimbarea sentinţei şi admiterea cererii.
Prin Decizia nr. 103 din 8 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins apelul declarat de reclamant.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa a reţinut că modul de redactare a prevederilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 pune sub semnul întrebării dreptul de a pretinde, în temeiul acestei legi, daune morale, în cazul persoanelor care au avut de suferit, în urma unei măsuri administrative cu caracter politic luată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, apreciind că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor ce constituie temeiul juridic al cererii introductive.
Prin Decizia nr. 945 din 4 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis excepţia nulităţii deciziei şi a sentinţei; s-a admis recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva Deciziei civile nr. 103 din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova; s-a casat decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 43 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinţi; s-a anulat sentinţa şi s-a trimis cauza spre judecare Curţii de Apel Craiova, în condiţiile art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 220 din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.I.I.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul I.I.I., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei, cu consecinţa admiterii acţiunii.
În şedinţa publică din 28 martie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului.
Deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepţiei procesuale de procedură, absolută, peremptorie a tardivităţii recursului exercitat de reclamantul I.I.I., Înalta Curte constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 301 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
În considerarea art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac (...) în termenul legal atrage decăderea, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Verificând dosarul de apel, Înalta Curte constată că Decizia civilă nr. 220 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, i-a fost comunicată apelantului-reclamant I.I.I., la data de 9 mai 2011, la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, recurentul I.I.I. a declarat recurs la data de 26 mai 2011, cu depăşirea termenului legal, imperativ, de decădere reglementat de art. 301 C. proc. civ. - care se aplică şi în această materie specială, în absenţa unui termen special, derogatoriu - fără să invoce circumstanţe excepţionale şi insurmontabile, de natură să îl împiedice să exercite calea de atac, conform legii.
Constatând încălcarea normelor legale imperative care reglementează termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, pentru exercitarea căii de atac a recursului, în această materie specială, dar şi împrejurarea că nu există motive de ordine publică, care să poată fi invocate ex officio de instanţa de recurs, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva Deciziei nr. 220 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva Deciziei nr. 220 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2273/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2284/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
