ICCJ. Decizia nr. 2345/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2345/2012
Dosar nr. 4950/2/2011
Şedinţa publică din 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1263/2/2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII –a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.I. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a actelor juridice menţionate în petitul acţiunii.
Prin încheierea de şedinţă din 22 aprilie 2009 Secţia a VIII –a Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Secţiei Comerciale a Curţii de Apel Bucureşti, motivat de faptul că prezentul litigiu este de natură comercială, în sensul că sunt incidente dispoziţiile OUG nr. 51/1998 privind recuperarea creanţelor neperformante care atrag competenţa instanţelor comerciale în soluţionarea cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei a VI-a Comercială a Curţii de Apel BUCUREŞTI sub nr. 4698/2/2009.
În fond, după declinarea competenţei prin sentinţa comercială nr. 46 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia invocată din oficiu şi s-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei obligări la plata taxei judiciare de timbru, dat fiind că societatea recurentă este în procedura insolvenţei, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora societatea reclamantă beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 542 din 8 februarie 2011 a admis recursului reclamantei, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului cauzei, instanţa reţinând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa.
În rejudecarea apelului, după casare, prin încheierea pronunţată la data de 28 iunie 2011 în dosarul nr. 4950/2/2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a suspendat judecarea cauzei reţinând în esenţă, că art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa, a fost reformulat în sensul că, în ceea ce priveşte măsura suspendării judecăţii, textul de lege nu mai distinge în privinţa titularului acţiunilor judiciare, extrajudiciare, referitoare la realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC C.I. SA Bucureşti atât prin administratorul special cât şi prin cel judiciar E.I. SPRL solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii recurate şi reţinerea cauzei spre judecare.
Deşi nu îşi încadrează în drept criticile formulate, dezvoltarea acestora permite circumscrierea lor motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând, în esenţă aplicarea greşită de către instanţa de apel a art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii.
Intimata-pârâtă A.V.A.S. Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând încheierea recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei astfel cum acesta a fost modificat prin punctul 24 din Legea nr. 169/2010 începând cu data de 24 iulie 2010, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
În speţă obiectul acţiunii deduse judecăţii poartă asupra unei cereri de constatare a nulităţii unor titluri executorii comunicate de A.V.A.S. prin adresa nr. 16670 din 15 decembrie 2006, neînscriindu-se astfel în sfera expres determinată de legiuitor pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile art. 36 din evocata lege.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând nelegalitatea încheierii recurate din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă SC C.I. SA prin administrator judiciar SC E.I. SPRL Bucureşti împotriva încheierii din 28 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2348/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2268/2012. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
