ICCJ. Decizia nr. 2427/2012. Civil. Rectificare carte funciară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2427/2012
Dosar nr. 61/43/2011
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire, revizuienta SC S. SA Târgu Mureş reprezentată prin lichidator judiciar G.M.C.S.P.R.L. Târgu Mureş a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1426/ R din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, Dosarul nr. 7366/320/2007 în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinându-se că această hotărâre este potrivnica sentinţei civile nr. 252 din 1 martie 1999 a Tribunalului Mureş, Dosarul nr. 5703/1997.
La 28 martie 2012, revizuienta a depus o precizare a cererii de revizuire, în sensul că îşi întemeiază cererea şi pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dar şi pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Faţă de această precizare şi de temeiul de drept invocat, art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire pe temeiul de drept sus evocat.
Astfel cu privire la această excepţie sunt de reţinut următoarele:
Potrivit art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită.
Ca atare, soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revine instanţei care a pronunţat decizia civilă nr. 1426 din 8 octombrie 2010, respectiv Curţii de Apel Târgu Mureş, motiv pentru care în temeiul art. 158 C. proc. civ. urmează a se declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în favoarea acestei instanţe.
În ce priveşte revizuirea deciziei civile nr. 1426 din 8 octombrie 2010 întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1426 din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a respins ca nefondat recursul pârâtei SC S. SA Târgu Mureş împotriva deciziei civile nr. 329 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureş, reţinându-se următoarele considerente:
La data de 8 decembrie 2000, în Dosarul nr. 4622/2000 al Judecătoriei Târgu Mureş, în baza prevederilor art. 162 din Legea nr. 60 din 1881, cu modificările ulterioare, reclamanţii au adjudecat la licitaţie publică imobilul situat în Târgu Mureş, str. Mureşeni, în suprafaţă de 84.965 m.p. care a aparţinut fostului SC A. SA Mureş s-a reţinut că adjudecarea la licitaţie publică este în vigoare şi că prin sentinţa penală nr. 68 din 20 ianuarie 2006 a Judecătoriei Tg-Mureş, pronunţată în Dosarul nr. 2219/2002, s-a desfiinţat „contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA Mureş şi C.I. căsătorit cu C.E., autentificat cu încheierea din 18 ianuarie 2001 a B.N.P. - F.D.A.
Această sentinţă penală a rămas irevocabilă prin decizia penală nr. 144/ R din 6 aprilie 2010 a Curţii de Apel Tg-Mureş, pronunţată în Dosarul nr. 3110/102/2006.
S-a apreciat că este nefondată critica recurentei referitoare la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de apel făcând o corectă apreciere a stării de fapt şi de drept dedusă judecăţii, respectându-se prev. art. 261 alin. () pct. 5 C. proc. civ.
În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a constatat că este nefondat, avându-se în vedere faptul că reclamanţii sunt proprietarii tabulari ai imobilului în discuţie şi, ca urmare, sentinţa civilă nr. 252/1999 a Tribunalului Mureş, prin intabularea sa, le-a cauzat un prejudiciu reclamanţilor încălcându-se dispoziţiile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, reclamanţilor, proprietari tabulari fiind, nu le este opozabilă această hotărâre judecătorească.
S-a mai reţinut că în mod corect instanţa de apel a reţinut că prin încheierile de CF s-a dispus doar intabularea Sentinţei civile nr. 252/1999 a Tribunalului Mureş, fără ca să rezulte din actele dosarului, că transcrierea de suprafeţe de teren din CF a reclamantului, în cele trei CF s-ar fi realizat în baza vreunui act de dezmembrate într-o procedură necontencioasă care să cuprinsă acordul tuturor proprietarilor, inclusiv acordul reclamanţilor.
Instanţa de recurs a apreciat că în mod just tribunalul a reţinut că reclamantul are un titlu de proprietate care este în vigoare şi este înscris în CF, iar înscrierile de CF efectuate în anul 2002 cu privire la terenul intabulat pe numele reclamantului dată într-o procedură necontencioasă şi fără acordul acestuia sunt nelegale.
Întrucât reclamanţii au calitatea de proprietari tabulari ai imobilului în discuţie, iar intabularea dreptului de proprietate al recurentei s-a efectuat ulterior intabulării dreptului de proprietate al reclamanţilor diminuându-se suprafaţa totală a imobilului proprietatea reclamanţilor fără acordul acestora, urmează să se respingă recursul declarat şi să se menţină hotărârea atacată prin care s-a dispus admiterea cererii lor de rectificare a înscrierilor din cărţile funciare care fac obiectul litigiului, în sensul de a se reveni la situaţia anterioară.
Este adevărată susţinerea recurentei că prin Sentinţa civilă nr. 252/1999 a Tribunalului Mureş, recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF Mureşeni, însă această hotărâre nu este opozabilă reclamanţilor intimaţi care nu au fost parte în acel proces, pe de-o parte, iar pe de altă parte, obiectul cauzei dedusă judecăţii este acţiunea în rectificarea cărţilor funciare prin care instanţa verifică legalitatea înscrierilor în cartea funciară conform Legii nr. 7/1996, iar ca urmare, reclamanţii - proprietari tabulari -, în mod corect au solicitat rectificarea menţiunilor efectuate în cărţile funciare în care le era intabulat dreptul de proprietate în baza unui titlu care este valabil şi în prezent, astfel că criticile aduse hotărârii atacate se vor respinge ca nefondate.
S-a reţinut astfel că, susţinerea recurentei că prin hotărârea atacată se aduce atingere dreptului de proprietate al recurentei, este nefondată în contextul în care legiuitorul a lăsat la latitudinea părţilor exercitarea sau nu a acţiunilor de revendicare pe cale contencioasă a dreptului de proprietate pe care-l invocă şi nu pe calea înscrierilor în cartea funciară - ca în cauza dedusă judecăţii, respectiv rectificare de carte funciară.
Această hotărâre a fost atacată pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind potrivnică sentinţei civile nr. 252 din 1 martie 1999 a Tribunalului Mureş.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează cazul de revizuire pentru existenţa unor hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia puterii de lucru judecat.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
- să existe hotărâri definitive, contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente:
- părţi, obiect, cauză;
- hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite;
- în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat, sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia.
Dacă în al doilea proces, a fost invocată însă prima hotărâre, iar instanţa a respins excepţia puterii de lucru judecat, partea nu mai poate reitera aceeaşi excepţie pe calea revizuirii, deoarece se opune însăşi puterea de lucru judecat asupra excepţiei procesuale respective.
Astfel, din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în condiţiile în care instanţa de recurs a analizat şi sentinţa civilă nr. 252 din 1 martie 1999 a Tribunalului Mureş, faţă de care revizuenta susţine că decizia nr. 1426 din 8 octombrie 2010 este potrivnică) reţinându-se că obiectul dedus judecăţii în primul proces îl constituise rectificarea menţiunilor din cartea funciară, neexistând astfel identitate de obiect.
Ca atare, nefiind incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, cererea de revizuire formulată de revizuienta SC S. SA împotriva deciziei nr. 1426/ R din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minor şi familie, ca tardivă.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuienta SC S. SA, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., împotriva aceleiaşi decizii, în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2424/2012. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2429/2012. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
