ICCJ. Decizia nr. 26/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 26/2012
Dosar nr. 350/1/2001
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 272 din 30 noiembrie 2000, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor, reţinându-se, în esenţă, în consens cu instanţa anterioară, că dobândirea dreptului de proprietate al statului şi stingerea concomitentă a acestui drept în patrimoniul reclamanţilor s-au consumat în întregime la data emiterii deciziei nr. 161 din 30 mai 1981, titlu valabil emis în aplicarea Decretului nr. 223/1974.
În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva deciziei civile sus-menţionate au formulat cerere de recurs la data de 18 decembrie 2000, reclamanţii R.M.N. şi R.C.M., prin care au invocat mai multe critici de nelegalitate, redate pe larg în expunerea de motive a cererii.
Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2006 a fost menţinută măsura suspendării judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar la adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie înaintată Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, prin care s-au solicitat relaţii cu privire la stadiul soluţionării notificării formulate de reclamanţi, s-a primit răspuns în sensul că notificarea nr. 769 din 12 iulie 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 şi având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în str. Donath, a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 1784 din 16 aprilie 2004, în sensul restituirii în natură a imobilului în litigiu.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
În fapt, prin încheierea din 25 septembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a suspendat judecata recursului în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar prin încheierea din data de 16 ianuarie 2006 a fost menţinută măsura suspendării judecăţii în temeiul aceloraşi dispoziţii legale.
Notificarea formulată de către reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 769 din 12 iulie 2001, a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 1784 din 16 aprilie 2004, prin restituirea în natură a imobilului în litigiu.
De la această dată, recurenţii-reclamanţi nu au mai efectuat nici un act de procedură în dosarul cauzei pendinte, împrejurare de natură să fundamenteze prezumţia de desistare a părţilor de la judecata cererii deduse judecăţii.
În drept, potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Cum în cauză cererea de recurs a rămas în nelucrare o perioadă îndelungată de timp şi niciuna din părţile litigante nu a înţeles să ceară, în termenul mai sus arătat, continuarea judecăţii, Înalta Curte urmează a constata intervenită sancţiunea perimării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii R.M.N. şi R.C.M. împotriva deciziei nr. 272 din 30 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2592/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2613/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
