ICCJ. Decizia nr. 2613/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2613/2012
Dosar nr. 5084/117/2007
Şedinţa publică din 6 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 354 din 20 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj – secţia civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului F.A. în privinţa cererii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de concesiune.
S-a admis, în parte, acţiunea civilă completată formulată de reclamantul F.A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în temeiul Legii nr. 10/2001, şi, în consecinţă:
S-a dispus instituirea unui drept de folosinţă specială în favoarea reclamantului asupra terenului în suprafaţă de 436 m.p., înscris în C.F., identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. F.F.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosinţă specială al reclamantului cu privire la imobilul descris.
S-a dispus acordarea despăgubirilor în sumă de 8.628.672 lei, reprezentând echivalentul a 2.080.000 euro, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 – pentru imobile în suprafaţă totală de 2.000 m.p.
S-au respins capetele de cerere având ca obiect instituirea dreptului de folosinţă specială asupra terenului în suprafaţă de 94 m.p., dezmembrarea terenului şi obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata despăgubirilor.
S-a respins acţiunea faţă de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL, SC A.I. SRL şi Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea Conferinţa Transilvania de Nord, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de concesiune din 14 aprilie 2004, 23 iunie 1994 şi 23 iunie 1994.
Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 4.160 lei.
Reclamantul a fost obligat să plătească în favoarea pârâtei Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea Conferinţa Transilvania de Nord cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a stabilit următoarele:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la B.E.J. C.R. din 12 noiembrie 2001, antecesorul reclamantului, defunctul F.G., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, fosta Stradă Regală, jud. Cluj, constând din teren şi casă de locuit, înscris în CF Cluj-Napoca, iar, în caz de imposibilitate de restituire în natură, s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Notificarea nu a fost soluţionată până la data promovării prezentei acţiuni, astfel încât, în temeiul deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa trebuie să judece pe fond cererea de restituire.
F.G. (identic cu F.G.J.) a decedat în data de 22 decembrie 2005 la Budapesta, iar moştenitorul acestuia este reclamantul F.A.G., conform încheierii de predare a succesiunii întocmită de notarul public H.V. din Budapesta.
Din cuprinsul încheierii menţionate rezultă că reclamantul este cetăţean maghiar.
Conform înscrierilor din CF Cluj, defunctul F.G. a fost proprietarul tabular al imobilelor în litigiu, care au trecut în proprietatea Statului Român în baza deciziei nr. 34 din 25 ianuarie 1980 a Consiliului Popular Cluj, Comitetul Executiv, emisă potrivit Legii nr. 59/1974 şi a Decretului nr. 223/1974 (B.5-6).
Potrivit raportului întocmit de ing. F.F., aşa cum a fost ulterior completat, suprafeţele libere de teren, care ar putea forma obiectul restituirii în natură, având suprafaţa de 436 m.p., şi parcela, cu suprafaţa de 94 m.p., care sunt înscrise în C.F. nr. 6094 Cluj, şi se află în proprietatea Statului Român, în administrarea operativă a G.I.G.C.L. Cluj, în prezent, a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca.
Faţă de solicitarea de restituire şi a parcelei de 94 mp., expertul a propus instituirea dreptului de servitute de trecere pe terenul şi în favoarea terenului din C.F. nr. 1234694 Cluj, pe lăţime de 3 m şi lungime de 6,15 m, pe aliniamentul punctelor A-B-C-D. În privinţa celorlalte parcele revendicate, s-a arătat că acestea sunt ocupate integral de construcţiile edificate de beneficiarii contractelor de concesiune ori sunt necesare pentru folosinţa normală a acestor construcţii.
Analizând concluziile raportului de expertiză şi planul de situaţie scara 1:500, Tribunalul a apreciat că este posibilă restituirea în natură doar a parcelei, având suprafaţa de 436 m.p., parcelă care are front la stradă de 10,30 m.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 94 m.p., s-a constatat că, prin restituirea acesteia, atribuită numitului D.I. şi pe care acesta are edificată o construcţie devine un loc înfundat. Chiar dacă expertul a propus instituirea unui drept de servitute în sarcina imobilului aflat în folosinţa persoanei menţionate, Tribunalul a apreciat că nu există posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să dea naştere la litigii în viitor şi aceasta în condiţiile în care persoana în cauză nu este parte în proces.
Faţă de prevederile art. 2 alin. (1) din Titlul II al O.G. nr. 184/2002, s-a constatat că este întemeiată solicitarea reclamantului, de instituire a unui drept de folosinţă specială asupra terenului în suprafaţă de 436 m.p. Pentru suprafeţele de teren care nu pot fi restituite în natură şi cu privire la care nu poate fi instituit un drept de folosinţă specială, instanţa a stabilit despăgubiri.
Pentru stabilirea valorii de circulaţie a terenului care nu poate fi restituit în natură s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare de către ing. B.G. Expertul a stabilit că imobilul în litigiu este situat în Cluj-Napoca, fiind o parcelă de teren, în suprafaţă de 2.000 m.p., iar valoarea de piaţă a fost stabilită la suma de 1.040 euro/m.p. Evaluarea terenului s-a făcut în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare, abordarea prin comparaţia directă a tranzacţiilor şi cu luarea în considerare a terenurilor de acelaşi fel situate în zonă sau în zona imediat învecinată.
În baza art. 274 C. proc. civ., pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a cărui culpă procesuală este dovedită, a fost obligat să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 4.160 lei, reprezentând onorariu experţi. Cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocaţial nu au fost justificate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul F.A., cât şi pârâţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Prin decizia civilă nr. 74/A din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, s-au admis, în parte, apelurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, s-a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că s-a înlăturat dispoziţia din hotărâre potrivit căreia cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite reclamantului este de 8.628.672 lei, echivalent al sumei de 2.080.000 euro. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Cât priveşte critica din apelul pârâţilor referitoare la cheltuielile de judecată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanţă.
Poziţia procesuală exprimată de pârât prin întâmpinarea din 8 ianuarie 2011, în sensul că nu se opune, în principiu, la admiterea acţiunii, nu este de natură să îl exonereze de obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată, în sensul art. 275 C. proc. civ., aceasta întrucât pârâtul a fost pus de drept în întârziere, înainte de chemarea în judecată, prin aceea că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona notificarea în termenul reglementat prin Legea nr. 10/2001 (art. 25 alin. (1)).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, criticând hotărârea pentru următoarele motive comune:
Referitor la cheltuielile de judecată dispuse în sarcina Primarului municipiului Cluj-Napoca, în sensul art. 274 şi 275 C. proc. civ., paratul urmează a fi exonerat de la plata acestora, cel puţin în parte, întrucât pârâţii nu s-au opus admiterii, în parte, a acţiunii civile formulate de către reclamant şi, de asemenea, întrucât, în cuantumul acestora este cuprins şi costul raportului de expertiză tehnică de evaluare, ale cărui concluzii au fost complet înlăturate, deoarece evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv se face de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, efectuarea raportului de evaluare fiind superfluă.
În susţinerea micşorării cuantumului cheltuielilor de judecată, raportat la onorariul avocaţial, au invocat dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 492 din 08 iunie 2006, publicată în M. Of. nr. 583 din 5 iulie 2006.
Astfel, Curtea Constituţională a reţinut prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, care este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de către instanţă, hotărârea judecătorească fiind cea prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Or, în prezenta cauză, suma de 4.160, cheltuieli de judecată în primă instanţă, nu este una rezonabilă.
Recurenţii pârâţi au solicitat admiterea recursurilor, modificarea deciziei civile cu numărul de mai sus, respectiv respingerea, în parte, a acţiunii completate formulate de către reclamantul F.A., ca fiind nefondată.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea căilor de atac.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursurilor, Înalta Curte constată că susţinerile formulate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece pun în discuţie aplicarea greşită, în opinia părţilor, a dispoziţiilor art. 274 şi 275 C. civ., astfel încât excepţia este neîntemeiată.
În raport de cele mai sus arătate, analizând recursurile declarate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la greşita obligare a pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata cheltuielilor de judecată în dosarul instanţei de fond, în raport de întâmpinarea depusă de această parte, este nefondată.
În mod corect, Curtea de Apel a considerat că poziţia procesuală a pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca, exprimată prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de fond, la data de 8 ianuarie 2008, nu prezintă relevanţă pentru exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată conform art. 275 C. proc. civ.
Având în vedere că pârâtul nu a soluţionat notificarea depusă de reclamant în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, aceasta reprezintă o formă de răspundere civilă delictuală a părţii menţionate cu privire la neexecutarea obligaţiilor impuse de actul normativ în sarcina lui, astfel încât pârâtul este de drept în întârziere, anterior chemării în judecată, potrivit art. 1079 pct. 3 din vechiul C. civ.
Prin urmare, poziţia pârâului sus-menţionat, în sensul admiterii acţiunii, nu prezintă relevanţă pentru exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
Susţinerile referitoare la greşita includere în cheltuielile de judecată a onorariului de expert aferent expertizei de evaluare a imobilului în litigiu sunt, însă, corecte.
Astfel, în mod greşit, Curtea de Apel a confirmat întreaga sumă de bani la care a fost obligat Primarul municipiului Cluj-Napoca în primă instanţă, cu titlu de cheltuieli de judecată, deşi a admis apelurile declarate de pârâţi şi a înlăturat din sentinţă valoarea măsuri reparatorii prin echivalent aferente imobilului în litigiu, stabilită prin raport.
Aceasta înseamnă că, sub aspectul valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, intimatul reclamant a pierdut procesul, astfel încât nu i se cuveneau cheltuielile avansate pentru efectuarea raportului de expertiză tehnică, ce a stabilit valoarea respectivă, cheltuieli în cuantum de 1191,12 lei (pentru expertiza efectuată de expert B.G., chitanţele de plată a onorariului de expert de la filele 109 şi 171 dosar fond).
Critica este fondată, ceea ce va conduce la admiterea recursurilor, cu consecinţa înlăturării din totalul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca în favoarea reclamantului a sumei de bani sus-menţionate, urmând ca pârâtul să achite doar suma de 2968,88 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă, suma iniţială fiind rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte decizia Curţii Constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate de pârâţi în legătură cu posibilitatea de apreciere a instanţei asupra caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, susţinerile recurenţilor sunt nerelevante, deoarece vizează posibilitatea cenzurării onorariului de avocat; or, în speţă, nu au fost acordate cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Pe de altă parte, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., numai onorariul de avocat poate fi modificat de către instanţe în raport de complexitatea muncii depuse de avocat, iar nu şi onorariul de expert, alin. (2) din acelaşi text de lege interzicând judecătorului micşorarea acestui onorariu.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţi, va modifica, în parte, decizia atacată şi, pentru aceleaşi motive, în baza art. 296, va admite apelurile declarate de Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca, va schimba, în parte, sentinţa atacată, în sensul că va obliga pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 2968,88 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Va menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 74/A din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică, în parte, decizia, în sensul că admite apelurile declarate de Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 354 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Schimbă, în parte, sentinţa atacată, în sensul că obligă pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 2968,88 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2626/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
