ICCJ. Decizia nr. 2611/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Decizii civile ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CAŞAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 2611/2012

Dosar nr. 20303/3/2008

Şedinţa publică din 05 aprilie 2012

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 28 mai 2008 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. 20303/3/2008, reclamanta R.V. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general, să constate nulitatea Dispoziţiei nr. 7555 emisă la 26 martie 2007 de Primăria Municipiului Bucureşti şi să dispună restituirea în natură a suprafeţei de teren rămasă liberă sau pe care există construcţii uşoare sau demontabile situată în Bucureşti, str. Rahmaninov.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziţia menţionată a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului - teren în suprafaţă de 853 mp situat în Bucureşti, str. Rahmaninov, şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamanta a mai arătat că imobilul în litigiu a fost cumpărat în anul 1946 de către părinţii săi, P.V. şi P.A., prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Ilfov - Secţia notariat în data de 15 martie 1946, fiind trecut ulterior în proprietatea statului prin Decretul nr. 54/1951.

Reclamanta a susţinut că o parte din teren poate să fie restituită întrucât nu este afectată de utilităţi de interes public sau alte amenajări, iar garajele construite pe teren se încadrează în categoria construcţiilor uşoare şi demontabile şi fără autorizaţie de construire prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

II. Instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 492 din 03 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civila a admis acţiunea reclamantei şi a anulat în parte Dispoziţia nr. 7555 din 26 martie 2007, cu privire la suprafaţa de teren de 361,60 mp.

A obligat pârâtul să emită dispoziţie de restituire în natură pentru terenul în suprafaţă de 361,60 mp situat în Bucureşti, str. Rahmaninov şi a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic F.R. (filele 121,123).

A menţinut în rest dispoziţia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia nr. 7555 emisă la data de 26 martie 2007 de către Primăria Municipiului Bucureşti a fost soluţionată notificarea formulată de R.V., în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 853 m.p. situată în Bucureşti, str. Rahmaninov, cu motivarea că terenul este afectat de elemente de sistematizare, fiindu-i în schimb acordate măsuri reparatorii în echivalent.

Din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie şi cadastru efectuat de expertul tehnic F.R., tribunalul a constatat că din suprafaţa terenului revendicat de către reclamantă, având suprafaţa de 853 mp, poate fi restituită în natură o suprafaţă de 361,60 mp care face parte din curtea blocului nr. 79, teren care este ocupat de garaje, pentru care nu există însă autorizaţie de construire, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

III. Apelul

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile apelate, iar pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.

În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a arătat că în mod greşit instanţa a admis contestaţia şi, anulând în parte dispoziţia sus-menţionată, a dispus obligarea sa la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură pentru imobilul-teren în suprafaţă de 361,60 mp situat în Bucureşti, Str. Rahmaninov, deoarece, potrivit actelor depuse la dosarul de notificare, referatul comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate, precum şi conform notei de reconstituire, s-a constatat că imobilul-teren situat la adresa sus-menţionată, este afectat de elemente de sistematizare, respectiv carosabil stradă, trotuar, spaţiu verde aferent, în incinta actualului imobil din actuala Str. Rahmaninov, în incinta actualului imobil din actuala Str. Cap. Gh. Bulugea, în incinta actualului imobil din actuala Str. Cap. Gh. Bulugea.

Pârâtul Municipiul Bucureşti a susţinut că această stare de fapt rezultă şi din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic F.R. care indică afectarea imobilului în litigiu de capace de reţele edilitare şi că terenul în suprafaţă de 361,60 mp face parte din curtea imobilului situat în Bucureşti, Str. Bulugea.

În faza procesuală a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost solicitate de la instituţiile responsabile cu administrarea reţelelor edilitare informaţii cu privire la afectarea suprafeţei de teren în litigiu de astfel de reţele, răspunsurile primite fiind ataşate la dosar iar la solicitarea instanţei, Primăria Sectorului 2 Bucureşti a depus la dosar un număr de 5 certificate de atestare a dreptului de proprietate privată emise de Prefectura Municipiului Bucureşti pentru imobilul din Bucureşti, str. Caporal Bulugea Gheorghe. Totodată, a fost ataşată la dosar documentaţia deţinută de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 2 Bucureşti în legătură cu acelaşi imobil.

IV. Instanţa de apel

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 298/A din 23 decembrie 2010, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general împotriva sentinţei civile nr. 492 din 03 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A anulat în parte dispoziţia contestată, în limita unei suprafeţe de 137,15 mp în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp.

A dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafaţă de 137,15 mp, în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în Bucureşti, str. Caporal Bulugea, sectorul 2, identificat în anexa raportului de expertiză topografică efectuat de expert F.R. şi marcat prin linia ce uneşte coordonatele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-18-23-13-14-1.

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în baza probatoriului administrat în cauză, că terenul cu privire la care tribunalul a decis restituirea, nu este traversat de reţele de transport al gazelor naturale, că pe acesta nu au fost amplasate cabluri de tensiune şi că nu este afectat de reţele edilitare, ce se constituie în amenajări de utilitate publică ale localităţii urbane în accepţiunea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acestea fiind situate în afara acestui perimetru, cu excepţia căminului de racord (inspecţie) a canalizării blocului din str. Gh. Bulugea.

Instanţa de apel a mai reţinut, în privinţa terenului aferent imobilului din str. Caporal Bulugea Gheorghe, sectorul 2, că au fost emise, în temeiul art. 36 alin. (2) al Legii nr. 18/1991, în beneficiul proprietarilor apartamentelor din imobilele construite pe teren, un număr de cinci certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru cotele indivize de câte 79,97 mp din terenul aferent (respectiv pentru imobilul situat în str. Cap. Gheorghe Bulucea, sector 2) şi pentru cota indiviză de 78 mp din imobilul situat în str. Cap. Gheorghe Bulucea) (fila 83 dosar apel).

În ceea ce priveşte identificarea terenului ce a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate mai sus amintită, instanţa de apel a constatat că acesta reprezintă o cotă indiviză din terenul situat în Bucureşti, str. Caporal Bulugea Gheorghe, sectorul 2, iar actele constitutive ale dreptului de proprietate fac exclusiv trimitere la adresa situării terenului.

În consecinţă, dreptul ce face obiectul acestor certificate de atestare se întinde în mod nedeterminat, astfel cum este specific indiviziunii, asupra unei suprafeţe indivize de 397,88 mp (rezultatul însumării suprafeţelor din cele 5 înscrisuri) din totalul de 535,03 mp (cât măsoară întregul imobil, atât partea ocupată de blocul în care se găsesc apartamentele proprietatea persoanelor beneficiare ale constituirii, respectiv 173,43 mp potrivit raportului de expertiză, cât şi partea ce constituie curtea blocului, în suprafaţă de 361,60 mp).

Instanţa de apel a avut în vedere împrejurarea că nici legea şi nici certificatele nu fac referire expresă la terenul situat sub construcţie, ceea ce permite concluzia că a fost avut în vedere întreg imobilul. De altfel, certificatele însumează 397,88 mp, iar terenul de sub construcţie se întinde pe 173,43 mp, deci nici nu era plauzibilă ipoteza că această constituire s-a realizat exclusiv pentru terenul situat sub construcţie.

Având în vedere considerentele menţionate precum şi cele reţinute cu privire la inexistenţa reţelelor edilitare pe acest teren, instanţa de apel a constatat că, deşi măsura restituirii în natură este corectă, ea trebuie să fie restrânsă la suprafaţa de teren ce nu se află în patrimoniul persoanelor fizice, în beneficiul cărora s-a realizat constituirea dreptului de proprietate conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Or, de vreme ce dreptul acestor din urmă persoane este unul indiviz, ce priveşte întreg imobilul, restul terenului aferent imobilului din str. Cap. Bulugea Gheorghe, în suprafaţă de 137,15 mp, se află în patrimoniul municipalităţii şi poate face obiectul restituirii în natură, tot în formă indiviză.

Având în vedere acest aspect, instanţa de apel a reţinut că devine lipsită de relevanţă împrejurarea că pe teren se află un cămin de vizitare a reţelei de canalizare, de vreme ce terenul se află şi în proprietatea indiviză a proprietarilor construcţiei şi acestora le este necesar accesul la reţeaua de canalizare.

Este adevărat că pe acest teren, de 361,60 mp, ce constituie curtea blocului, au fost identificate de către expert mai multe garaje şi, cel puţin cu privire la unele dintre acestea s-a făcut dovada existenţei autorizaţiei de construire (fila 103 în dosarul de apel), însă atât timp cât beneficiarii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate au un drept indiviz asupra terenului aferent imobilului, nu se poate determina în mod concret suprafaţa efectiv restituibilă, ci numai în cotă parte, astfel că problema garajelor va putea fi rezolvată la momentul împărţirii terenului.

În considerarea argumentelor menţionate, instanţa de apel a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că a anulat în parte dispoziţia contestată, în limita unei suprafeţe de 137,15 mp în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp (păstrând exprimarea cotei indivize în aceşti termeni şi nu în forma uzuală a fracţiei sau a procentului pentru raţiuni de uniformitate cu modul în care sunt exprimate cotele celorlalţi coproprietari).

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

V. Recursul

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta R.V. cât şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general.

Reclamanta R.V., prin recursul pe care l-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., a solicitat:

În principal, modificarea hotărârii recurate în sensul de a se respinge apelul cu consecinţa menţinerii ca temeinică si legală a hotărârii primei instanţe.

În subsidiar (1) modificarea hotărârii recurate în sensul de a se dispune restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafaţă de 211,37 mp, in cota indiviza din totalul de 960 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în Bucureşti, str. Caporal Bulugea, sector 2.

În subsidiar (2) casarea hotărârii recurate în condiţiile în care instanţa de recurs va considera că se impune completarea probatoriului prin completarea expertizei efectuate în cauză.

Invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă R.V. a susţinut, referitor la cele cinci certificate de atestare a dreptului de proprietate depuse de pârâtul municipiul Bucureşti prin Primarul general în faza procesuală a apelului, că instanţa de apel a reţinut şi, pe cale de consecinţă, a calculat în mod eronat o serie de suprafeţe, fapt ce a condus la un rezultat eronat al calculului suprafeţei de teren în cota indiviză ce i se cuvine a-i fi restituită în natură.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise de către Prefectura Municipiului Bucureşti şi Sectorului Agricol Ilfov, prin care s-au atribuit, în temeiul art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991 anumite cote indivize de teren către proprietarii apartamentelor din str. Cap. Gh. Bulugea, se referă la cote indivize de teren existente sub imobil iar terenul existent în curtea imobilului a rămas în proprietatea statului, astfel că poate fi restituit reclamantei.

Referitor la greşita aplicare a legii cu privire la dreptul de proprietate pe cote indivize, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a reţinut in mod eronat că suprafaţa de 535,03 mp ar fi suprafaţa întregului imobil din Bucureşti str. Caporal Gheorghe Bulugea, deoarece aceasta reprezintă doar suprafaţa din fostul teren al reclamantei care se suprapune peste actualul imobil situat în Bucureşti, str. Caporal Gheorghe Bulugea, deci doar o parte a întregii suprafeţe de 960 mp aferentă întregului imobil construcţie si teren din str. Caporal Gheorghe Bulugea.

A motivat că dacă s-ar admite raţionamentul instanţei conform căruia suprafaţa indiviză de 397,88 mp asupra căreia se întinde dreptul de proprietate ce face obiectul certificatelor de atestare se referă atât la terenul de sub blocul din str. Caporal Gheorghe Bulugea cât şi la curtea acestui bloc, se constată totuşi că această cotă indiviza de 397,88 mp reprezintă o cotă din întreaga suprafaţa de 960 mp aferentă atât blocului cât şi terenului liber din str. Caporal Gheorghe Bulugea.

Suprafaţa de 361 mp (suprafaţa din fostul teren al reclamantei care se suprapune peste actualul imobil situat în Bucureşti str. Caporal Gheorghe Bulugea și este liberă de construcţii) reprezintă 37,6% din totalul de 960 mp.

Suprafaţa de 397,88 (asupra căreia se întinde dreptul de proprietate ce face obiectul certificatelor de atestare ) reprezintă 41,45% din totalul de 960 mp.

Practic, persoanele ce deţin suprafaţa indiviză de 397,88 mp asupra căreia se întinde dreptul de proprietate ce face obiectul certificatelor de atestare deţin 41,45% din totalul de 960 mp.

În condiţiile de mai sus, din suprafaţa de 361 mp ( suprafaţa din fostul teren al reclamantei care se suprapune peste actualul imobil situat in Bucureşti str. Caporal Gheorghe Bulugea și este liberă de construcţii ) trebuie scăzut procentul de 41,45 ce reprezintă cota indiviza de 397,88 mp.

Dacă se diminuează suprafaţa de 361 mp cu 41,45% rezulta o scădere in suprafaţa de 149,63 mp.

Deci 361-149,63 = 211,37.

În baza acestor considerente recurenta-reclamantă a susţinut că se impune restituirea unei suprafeţe în cota indiviză de 211,37 mp.

În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că în expertiza efectuată la fond nu s-a făcut o măsurătoare exactă a întregii suprafeţe de teren ( teren ocupat + teren liber ) din Bucureşti sector 2, str. Caporal Gheorghe Bulugea (care, aşa cum reiese din Decizia nr. 901/1955 emisa de Comitetul Executiv al Sfatului popular al capitalei RPR aflata la fila 101 dosar de apel, este în suprafaţă de 960 mp) deoarece nu s-a solicitat un astfel de calcul, pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general depunând abia în faza de apel setul de înscrisuri esenţiale pentru soluţionarea cauzei.

Datorita acestei situaţii de fapt, instanţa de apel nu a avut reprezentarea corectă a situaţiei acestui imobil, fiind indusă în eroarea materializată în paragraful 3 pag. 6 din decizie, atunci când a considerat că suprafaţa ocupată de blocul situat in Bucureşti str. Caporal Gheorghe Bulugea ar fi de 173,43 mp.

Or, suprafaţa de teren de 173,43 mp reprezintă suprafaţa de teren ce este ocupată de o parte a blocului din str. Caporal Gheorghe Bulugea, făcând parte totodată din amplasamentul terenului reclamantei, aşa cum această suprapunere apare şi pe schiţa din expertiză.

Recurenta-reclamantă a considerat că instanţa de apel şi-a întemeiat decizia pe motive contradictorii, chiar dacă această situaţie s-a ivit din culpa pârâtului Municipiul Bucureşti prin primarul general şi că astfel sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general, prin recursul întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive precum şi „tardivitatea atacării dispoziţiei de restituire”.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a argumentat că terenul în cauză nu face parte din domeniul privat a Municipiului Bucureşti şi că doar persoanele fizice cărora li s-au emis certificate de atestare a dreptului de proprietate au calitate procesuala referitor la capătul de cerere privind restituirea în natura a terenului. A mai invocat faptul că s-au emis autorizaţii de construire pentru garajele ce se afla pe terenul din cauză şi că astfel devine imposibilă restituirea acestora.

În susţinerea criticii privind tardivitatea atacării dispoziţiei de restituire, recurentul-pârât a susţinut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 şi a normelor metodologice, persoana îndreptăţită la restituire poate ataca refuzul de emitere a dispoziţiei sau dispoziţia însăşi în termen de 30 de zile de la comunicare, acelaşi termen aplicându-se şi în cazul reclamantei.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susţinut că nu se poate dispune restituirea in natura a terenului situat în str. Caporal Bulugea Gheorghe, sector 2, având în vedere ca acest spaţiu verde este înconjurat de trotuare, alei pietonale si de blocuri si este destinat afectaţiunii clădirilor de locuit din imediata vecinătate, iar orice spaţiu de locuit presupune şi nevoia pentru spaţii verzi, situaţie reglementată de Legea nr. 24/2007, art. 1 din HCGMB 308 din 16 decembrie 1999 privind trecerea unor terenuri in administrarea administraţiilor domeniului public ale sectoarelor 1-6, art. 71 din O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Potrivit pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 aprobate prin H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, în toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea care nu pot fi observate printr-o expertiză care nu are confirmarea instituţiilor care le administrează.

Faţă de amplasamentul acestor utilităţi, care servesc normalei folosinţe a blocului de locuinţe ce ocupă parţial terenul în litigiu, dar şi construcţiile vecine care deservesc comunitatea locala, nu se poate susţine în mod justificat că acest teren este liber şi poate fi restituit în natură.

Situaţia terenului în litigiu se încadrează în prevederea cuprinsă în art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul este ocupat funcţional în întregime, fiind afectat pe toata lungimea Nord la Sud si de la Est la Vest de reţele de apă potabilă, canalizare, cabluri electrice si conducte de gaze, toate fiind reţele de utilitate publica şi care potrivit legislaţiei în vigoare presupun existenţa unor zone de protecţie pe toata lungimea lor care să poată permite folosirea lor.

Recurentul-pârât Municipiul Bucureşti prin primarul general, a solicitat, în baza argumentelor menţionate admiterea recursului şi modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată,ca neîntemeiată.

VI. Instanţa de recurs

Înalta Curte, examinând recursul declarat de reclamanta R.V., din punctul de vedere al încadrării criticilor formulate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., chestiune pusă în discuţie în şedinţa publică din 22 martie 2012, când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor şi când pronunţarea a fost amânată pentru ca recurenta-reclamantă să depună concluzii scrise referitor la acest aspect, va constata nulitatea recursului, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul în drept pe motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., dar nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurenta-reclamantă constă în arătarea modului în care instanţa de apel ar fi trebuit să interpreteze înscrisurile administrate în faza apelului şi să calculeze suprafaţa de teren care să-i fie restituită în natură în raport de certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991.

Astfel, criticile recurentei-reclamante vizează, în esenţă, faptul că, instanţa de apel a reţinut şi, pe cale de consecinţă, a calculat în mod eronat o serie de suprafeţe, fapt ce a condus la un rezultat eronat al calculului suprafeţei de teren în cota indiviză ce i se cuvine a-i fi restituită în natură.

Motivul de casare care permitea reevaluarea situaţiei de fapt în urma unei alte interpretări a probelor administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Or, afirmaţiile şi seria de calcule aritmetice făcute de recurenta-reclamantă în raport de certificatele de atestare a dreptului de proprietate, pentru a ajunge la concluzia că suprafaţa de teren ce i se cuvine este mai mare decât cea calculată de instanţa de apel nu pun în discuţie legalitatea deciziei recurate ci netemeinicia acesteia.

Totodată, deşi recurenta-reclamantă, a înţeles să invoce art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivele invocate, referitoare la faptul că în expertiza efectuată la fond nu s-a făcut o măsurătoare exactă a întregii suprafeţe de teren şi că astfel instanţa de apel nu a avut reprezentarea corectă a situaţiei acestui imobil, considerând greşit că suprafaţa ocupată de blocul situat in Bucureşti str. Caporal Gheorghe Bulugea ar fi de 173,43 mp, nu pot atrage incidenţa acestui text de lege pentru că vizează situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile recurentei-reclamante nu se încadrează în motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate şi văzând că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 304¹ C. proc. civ. şi nici motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs pentru a le pune în discuţie părţilor, în baza art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta R.V.

Înalta Curte, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, o va respinge, ca nefondată motivat de faptul că în cauză s-a făcut dovada că terenul în litigiu face parte din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale a municipiului Bucureşti, cu excepţia cotelor indivize din acest teren, menţionate în certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991.

Critica recurentului-pârât vizând „tardivitatea atacării dispoziţiei de restituire” este formulată omisso medio, cu încălcarea art. 296 raportat la art. 316 C. proc. civ., motiv pentru care nu poate constitui obiect al controlului judiciar pentru prima oară în recurs, astfel că nu va fi analizată.

Înalta Curte, examinând recursul pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul general constată că este fondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”, alin. (2) statuând că „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.”

Totodată, aşa cum rezultă din pct. 10.3 al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, restituirea în natură a terenurilor libere este limitată de destinaţia şi suprafaţa acestora, în maniera de a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane, ori amenajările de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, reprezentând acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele, în determinarea terenului liber avându-se în vedere atât servituţile legale cât şi documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism.

Faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) si art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este necesar deci să se facă distincţia între noţiunile de „teren liber” si „teren liber ce poate fi restituit în natură”, ştiut fiind ca posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectaţiunii sale.

Legea are în vedere restituirea în natură, nu a terenului liber de construcţii terestre, ci a suprafeţelor care nu sunt supuse niciunei afectaţiuni, respectiv construcţii, căi de acces, amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaz, electricitate, reţele de canalizare), sau care sunt necesare accesului ori utilizării normale a amenajărilor, acestea fiind imobilele circumscrise noţiunii de „teren liber ce poate fi restituit în natura”.

În speţă, instanţa de apel a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 137,15 mp, în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în Bucureşti, str. Caporal Bulugea, sectorul 2, identificat în planul de situaţie (fila 123 dosar fond), anexă la raportului de expertiză topografică (filele 121-122 dosar fond), marcat prin linia ce uneşte coordonatele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-18-23-13-14-1.

Suprafaţa de teren de 535,03 mp se identifică în planul de situaţie astfel: suprafaţa de teren de 173,43 mp este ocupată de construcţia blocului din str. Caporal Bulugea, sectorul 2 şi este încadrată în plan între punctele 13-12-11-18-23 iar suprafaţa de teren de 361,60 mp este ocupată de curtea blocului din str. Caporal Bulugea, sectorul 2 şi este încadrată în plan între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14.

Terenul în suprafaţă de teren de 361,60 mp ocupat de curtea blocului din str. Caporal Bulugea, sectorul 2, atât prin întindere cât şi prin poziţionare, constituie zonă de protecţie a blocului şi spaţiu destinat unei normale folosiri a acestuia, făcând parte din categoria de terenuri afectate servituţilor legale sau altor amenajări de utilitate publică, prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care nu sunt supuse restituirii în natură, ci măsurilor reparatorii prin echivalent.

Conform adresei din 14 aprilie 2012, E.D.M. a comunicat instanţei de apel că pe acest teren „sunt amplasate cabluri electrice de joasă tensiune prin care sunt alimentaţi cu energie electrică consumatorii din zonă” (fila 50 dosar apel) iar Serviciul cadastru al Direcţiei Evidenţă Imobiliare şi Cadastrale a Primăriei municipiului Bucureşti a învederat, prin adresa din 17 decembrie 2008, că pe teren se află capace de reţele edilitare (fila 128 dosar apel).

Aşa fiind, se constată că hotărârea prin care instanţa de apel a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 137,15 mp, în cotă indiviză din totalul de 535,03 mp, reprezentând terenul aferent imobilului situat în Bucureşti, str. Caporal Bulugea, sectorul 2 a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că recursul pârâtului va fi admis, va fi modificată în parte decizia recurată şi va fi schimbată în tot sentinţa tribunalului în sensul că se va respinge contestaţia formulată de reclamanta R.V. împotriva dispoziţiei nr. 7555 din 26 martie 2007 emisă de Primăria municipiului Bucureşti, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 298/A din 23 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Modifică în parte decizia recurată.

Schimbă în tot sentinţa nr. 492 din 03 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă în sensul că respinge contestaţia formulată de reclamanta R.V. împotriva dispoziţiei nr. 7555 din 26 martie 2007 emisă de Primăria municipiului Bucureşti, ca nefondată.

Constată nul recursul declarat de reclamanta R.V.

Împotriva deciziei nr. 298/A din 23 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2580/2012. Civil. Despăgubiri Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2620/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 2611/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2611/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs