ICCJ. Decizia nr. 2642/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2642/2012
Dosar nr. 9035/63/2010
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 iulie 2010 pe rolul Tribunalul Dolj, secţia comercială, reclamanta ASOCIAŢIA DE proprietari „A.I. CUZA"; CRAIOVA a chemat în judecată pe pârâta R.A. T.F.CRAIOVA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 184.000 lei, reprezentând plată nedatorată efectuată în perioada 09 iulie 2007-09 iulie 2010, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acţiunii reclamanta arată că, aşa cum rezultă din H.G. nr. 1254 din 18 octombrie 2005 privind stabilirea nivelului preţului naţional de referinţa pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate în scopul încălzirii locuinţelor şi ai preparării apei calde s-a prevăzut în art. 1 că nivelul preţului naţional de referinţă sa fie de 107,50 lei RON/Gcal inclusiv TVA începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Deşi există acest act normativ, care a intrat în vigoare la data de 18 octombrie 2005, R.A. T.F. Craiova a stabilit un preţ de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei în sistem centralizat în Municipiul Craiova în cuantum de 121,47 lei/Gcal, şi ulterior de 186,47/Gcal facturată către Asociaţia de Proprietari, considerând că pe baza aprobării Consiliului Local Craiova are dreptul la majorarea preţului de referinţă stabilit prin H.G. nr. 1254/2005.
Prin sentinţa nr. 2570 din 16 iunie 2011, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei R.A. T.F.CRAIOVA şi în contradictoriu cu chemaţii în garanţie CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA şi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CRAIOVA.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâta a facturat în mod corect către reclamantă energia consumată la preţurile stabilite de CONSILIUL LOCAL ca autoritate competentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI „AI- CUZA"; CRAIOVA, criticând-o pentru argumentele reţinute în susţinerea aprecierii că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, care vădesc confuzia instanţei de fond între excepţia autorităţii de lucru judecat şi prezumţia puterii de lucru judecat, pe care a invocat-o în vederea simplificării stabilirii situaţiei de fapt în litigiu.
Referitor la fondul cauzei, a susţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut că pârâta a stabilit corect preţul de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei în sistem centralizat în municipiul Craiova, în cuantum de 121,47 lei/G.cal şi ulterior 186,47 lei/G.cal. Deşi în cauză sunt incidente dispoziţiile HG nr. 1254/18 mai 2005, în baza aprobării CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA, pârâta a considerat că are dreptul să majoreze preţul de referinţă stabilit prin HG 1254/2005, în condiţiile în care, actul normativ prevede în art. 1, că începând cu 01.11.2005, nivelul preţului naţional de referinţă este de 107,50 lei/Gcal şi în consecinţă aceste majorări sunt nelegale.
Prin decizia nr. 142 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, înlăturând susţinerile potrivit cărora pârâta ar trebui să-i restituie suma de 503.269,20 lei, deoarece în perioada analizată aceasta ar fi datorat pârâtei doar 901.599,75 lei, în loc de 1.404.868,94 lei, cât a achitat în realitate pentru cantitatea totală de 8386, 9786 G/cal., din care 4079, 28598 G cal i-a fost facturată la preţul de 147,70 lei/Gcal., iar 4307, 68838 G/cal la preţul de 186,26 lei/G.cal, în condiţiile în care, în perioada iulie 2007- iulie 2010. preţul gigacaloriei ar fi trebuit calculat la valoarea preţul naţional de referinţă de 107,50 lei, prevăzut de H.G. nr. 1254/2005 şi a menţinut hotărârea instanţei de fond.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut că H.G. nr. 1254 din 18 octombrie 20905 prin care s-a stabilit la nivel naţional preţul de referinţă pentru energia termică furnizată către populaţie în sistem centralizat, în sumă de 107,50 lei /Gcal., inclusiv TVA, reprezintă norma cadru în domeniul serviciilor comunitare de utilitate publică, care însă se completează cu dispoziţiile O.G. nr. 36/2006, privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centrale, care se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale implicate.
Astfel, a reţinut că în baza prevederilor art. 8 alin. (2) lit. g), art. 9 şi art. 43 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitate publică, autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă în aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilitate publică asupra cărora se pronunţă prin hotărâri, situaţie confirmată şi de conţinutul adresei nr. 448 din 14 februarie 2008 depuse la dosar şi concretizată prin HCL nr. 388 din 31 octombrie 2006, prin care a fost stabilit preţul energiei termice facturat populaţiei la valoarea de 147,70 lei cu respectarea prevederilor O.G. nr. 36/2006.
Concluzionând că, în măsura în care există o reglementare locală a preţului de referinţă pentru energia termică nu se poate aplica preţul de referinţă stabilit la nivel naţional, respectiv 107,50 lei, instanţa de apel a apreciat ca fiind legală şi temeinică soluţia primei instanţe şi a respins calea devolutivă de atac ca nefondată.
Împotriva deciziei nr. 142 din 12 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a III-a civilă, în termen legal a declarat recurs reclamanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI „A.I.CUZA"; Craiova, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbării hotărârii primei instanţe cu consecinţa admiterii în totalitate a acţiunii şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea recursului se susţine, în esenţă, că instanţa de apel nu a motivat de ce în cauză nu operează prezumţia de lucru judecat, invocată de reclamantă, ci apreciază doar că hotărârii invocate îi lipseşte acest caracter.
Concret, reclamanta a invocat în susţinerea motivelor acţiunii sentinţa comercială nr. 19405 din 21 decembrie 2007 a Judecătoriei Craiova, definitivă şi irevocabilă, prin care pârâta a fost obligată la despăgubiri pentru perioada 1 decembrie 2005- 1 noiembrie 2006 reprezentând suma de bani achitată în plus de reclamantă, ca urmare a stabilirii de către pârâtă a unui preţ pentru energia termică facturată, mai mare decât preţul stabilit legal.
Al doilea motiv de recurs se referă la greşita aplicare a legii şi anume, a dispoziţiilor H.G. nr. 1254 din 18 octombrie 2005 şi O.G. nr. 36/2006 privind stabilirea preţului G/caloriei, recurenta susţinând că nivelul preţului naţional al G/cal. începând cu 1 noiembrie 2005 este de 107,50 lei, inclusiv TVA, în temeiul actelor normative invocate şi că în mod nelegal curtea a considerat că pe baza aprobării Consiliului Local Craiova , pârâta are dreptul să majoreze preţul de referinţă stabilit prin H.G. nr. 1254/2005.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate constată că, referitor la primul motiv de recurs, în mod legal, curtea de apel a apreciat că este nefondată invocarea prezumţiei de drept a puterii lucrului judecat întrucât sentinţa invocată s-a pronunţat în temeiul H.G. nr. 1254/2005, iar în speţă temeiul de drept al sentinţei şi deciziei este diferit şi anume O.G. nr. 36/2006 şi în consecinţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., referitoare la aceeaşi cauză.
Cu privire la al doilea motiv de recurs Înalta Curte reţine că potrivit H.G. nr. 1254 din 18 mai 2005 privind stabilirea nivelului preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii locuinţelor şi al preparării apei calde, s-a stabilit ca nivelul preţului naţional de referinţă să fie de 107,50 lei G/cal., inclusiv TVA, începând cu data de 1 noiembrie 2005, însă potrivit art. 1 al O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centrale, prin prezenta ordonanţă se instituie preţurile locale de referinţă pentru energia termică şi furnizată populaţiei prin sistemele centralizate, în scopul încălzirii locuinţelor şi al preparării apei calde menajere.
Art. 2 al ordonanţei stipulează expres că „Preţurile locale de referinţă pentru fiecare localitate sunt stabilite de autorităţile de reglementare competente, cu avizul ministerelor aferente . Pentru localităţile în care preţul pentru energia termică este mai mic decât 107,5 lei G./cal., inclusiv TVA, nu se instituie preţuri locale de referinţă.
În temeiul O.G. nr. 36 din 2 august .2006 preţul G/cal a fost modificat astfel:
- Prin HCL Craiova nr. 473 din 30 noiembrie 2005 , la 121,47 lei.
- Prin HCL Craiova nr. 388 din 31 octombrie 2006, la 147,70 lei.
- Prin HCL Craiova nr. 372 din 18 decembrie 2008, la 186,26 lei.
In raport de dispoziţiile legale precitate, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitate Publică din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative a emis adresa nr. 448 din 14 februarie 2008 prin care comunică pârâtei că în mod legal prin H.C.L. al Municipiului Craiova nr. 388 din 31 octombrie 2006 s-a stabilit preţul local al energiei termice la suma de 147,70 lei G./cal, inclusiv TVA, începând cu data de 1 octombrie 2006.
Având în vedere că dispoziţiile art. 2 alin. (2) al O.G. nr. 36/2006, precitat, nu se aplică în speţă, întrucât preţul iniţial al unei G/cal nu este mai mic de 107,5 lei, în mod legal atât instanţa de fond cât şi cea de apel au constatat că pârâta a facturat corect preţul energiei termice, în raport de H.C.L. nr. 388 din 31 octombrie 2006 (147,70 lei) şi HCL nr. 372 din 18 decembrie 2008 (186,26 lei), cu respectarea dispoziţiilor legale, aplicabile.
In raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI ";A.I. CUZA"; Craiova împotriva deciziei nr. 142 din 12 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2640/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2648/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
