ICCJ. Decizia nr. 267/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 267/2012
Dosar nr. 14866/288/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 9 noiembrie 2011 sub nr. 14.866/288/2011, contestatoarele SC I.M.G. SRL şi SC I.M.G.I.E. SRL au formulat, în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ., cerere de suspendare provizorie a executării silite ce se desfăşoară în Dosarul nr. 110/E/2001 al B.E.J. R.I. din Drobeta Turnu Severin, asupra bunurilor mobile aflate la punctul de lucru din Râmnicu Vâlcea, până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestaţiei la executare.
Prin sentinţa civilă nr. 11925 din 21 noiembrie 2011, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, se execută silit dispoziţiile luate prin titlul executoriu constituit de sentinţa comercială din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Mehedinţi.
Încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea din data de 18 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr. 630/225/2011, după o iniţială respingere a unei astfel de cereri de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Executarea silită a început în raza teritorială a aceleiaşi judecătorii, aceasta din urmă chiar soluţionând, în sensul admiterii parţiale, o contestaţie la executare promovată de una dintre contestatoare, prin sentinţa civilă nr. 2340 din 26 aprilie 2011, cauza fiind în stadiul soluţionării recursului declarat, la Tribunalul Mehedinţi.
În prezent, contestatoarele au sesizat Judecătoria Râmnicu Vâlcea motivând, în fapt, că executarea a început şi asupra unor bunuri mobile situate în raza teritorială a acesteia.
Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., instanţa de executare este cea care soluţionează cererile de încuviinţare a executării şi judecă contestaţiile la executare.
În cauză este cert că instanţa de executare este şi rămâne Judecătoria Drobeta Turnu Severin, executarea fiind încuviinţată de această instanţă care a şi verificat o parte din actele de executare întocmite în cauză.
Prin începerea executării silite mobiliare şi în locaţii care exced circumscripţiei teritoriale ale instanţei de executare nu se arogă calitatea de instanţă de executare unei alte judecătorii, competenţa primeia rămânând dobândită, în condiţiile legii.
Concluzia se susţine rezonabil, pe de-o parte, pentru că este firesc a se realiza un control efectiv al legalităţii de către o singură instanţă, în caz contrar şirul dispoziţiilor ar deveni de necontrolat, iar pe de altă parte, ad absurdum, debitorul ar putea muta toate bunurile sale mobile în diferite circumscripţii teritoriale atribuind competenţă oricărei instanţe va dori, ceea ce ar fi de neacceptat.
Având în vedere că controlul de legalitate s-a efectuat deja de către o instanţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a considerat că numai aceasta este instanţa de executare în cauză, motiv pentru care a apreciat excepţia de necompetenţă teritorială drept întemeiată.
Prin încheierea din 2 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr. 14866/288/2011, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reţinut că, în temeiul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
S-a arătat că, potrivit procesului-verbal al executorului judecătoresc R.I., executarea silită se efectuează în municipiul Râmnicu Vâlcea, la sediul secundar al societăţii debitoare.
Deşi încuviinţarea executării silite şi o contestaţie la executare au fost soluţionate anterior de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, acest fapt nu poate avea niciun efect asupra dispoziţiei legale menţionate.
Cu atât mai mult nu se poate institui o competenţă teritorială unei instanţe în temeiul soluţionării unei cereri asemănătoare, cu cât în urma dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, dacă nu a fost invocată excepţia necompetenţei, instanţa chiar necompetentă va rămâne învestită.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru considerentele ce succed:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de suspendare provizorie a executării silite efectuate în cadrul Dosarului de executare nr. 110/E/2001 al B.E.J. R.I. din Drobeta Turnu Severin.
Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, iar alin. (4) al aceluiaşi text de lege prevede că, în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă.
Dispoziţiile legale enunţate relevă caracterul incidental al cererii de suspendare a executării silite ori a celei provizorii, în raport de litigiul de fond reprezentat de contestaţia la executare.
Astfel, un atare litigiu, chiar materializat într-o cerere distinctă de cel de fond, nu are o existenţă de sine stătătoare, ci este subsecvent litigiului principal constând în contestaţia la executare.
Or, în speţă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin este instanţa de executare care a încuviinţat executarea silită (după ce o astfel de cerere a fost respinsă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea), iar executarea silită a început în raza teritorială a acestei instanţe, care, de altfel, a şi soluţionat o contestaţie la executare.
Prin urmare, potrivit normelor evocate, acestei instanţe îi revine competenţa soluţionării cererii de suspendare provizorie a executării silite, astfel că urmează a se stabili competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2661/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2675/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
