ICCJ. Decizia nr. 279/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 279/2012
Dosar nr. 1018/104/2010
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 489 din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de pârâtul S.R. prin M.F.P., prin D.G.F.P. Olt, şi de M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinţei civile nr. 857 de la 30 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă. A schimbat sentinţa şi a respins acţiunea formulată de reclamanta C.S. A respins apelul declarat de reclamantă.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 6 aprilie 2010, reclamanta C.S. a chemat în judecată pe pârâtul S.R. prin M.F.P. Bucureşti, solicitând instanţei ca în temeiul Legii nr. 221/2009 să-i fie acordate despăgubiri morale în cuantum de 550.000 euro determinate de prejudiciul cauzat ca urmare a deportării din motive politice.
Prin sentinţa civilă 857 din 30 iunie 2010 a Tribunalului Olt s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 65.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin deportarea familiei sale, precum şi la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta este descendent de gradul I al autorului V.G., decedat la data de 15 februarie 1975, şi al autoarei V.C., decedată la 27 septembrie 2006, care prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951 au fost deportaţi în localitatea Urleasca Nouă – Măzăreni, judeţul Brăila, unde şi-au construit o casă din chirpici acoperită cu paie, înfruntând frigul şi foamea şi locuind în condiţii de mizerie, până în anul 1955.
În anul 1954 s-a născut reclamanta V.S., în perioada în care familia sa se afla în această localitate.
S-au considerat incidente dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 3 din Legea nr. 221/2009 în considerarea faptului că autorii reclamantei au suferit măsuri administrative cu caracter politic prevăzute expres de lege, şi în consecinţă, aceasta beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 221/2009, care prevăd posibilitatea obţinerii despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin deportare.
La stabilirea cuantumului s-a ţinut cont de perioada deportării familiei reclamantei şi de suferinţele suportate ca urmare a acestei deportări, considerându-se că suma de 65.000 lei este de natură să acopere prejudiciul moral cauzat prin deportarea familiei sale.
În ceea ce priveşte despăgubirile morale solicitate în nume propriu, instanţa a considerat că acestea nu se cuvin a fi acordate, având în vedere că reclamanta s-a născut în anul 1954, în perioada în care familia sa se afla în domiciliul obligatoriu, neputând realiza şi conştientiza greutăţile familiei sale până în anul 1955 când li s-au ridicat restricţiile domiciliare.
Asupra apelurilor declarate în cauză de către pârât şi M.P., Curtea a reţinut următoarele:
Reclamanta a promovat acţiunea privind obligarea S.R. la acordarea daunelor morale în temeiul dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, potrivit cu care persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau descendenţii acestora până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Aceste dispoziţii au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, Decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituţională îşi încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în M. Of., iar pe durata acestui termen dispoziţiile sunt suspendate de drept.
Deşi la data soluţionării apelului de faţă termenul de 45 zile prevăzut de textul constituţional nu a expirat, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, suspendarea echivalând cu inexistenţa normei juridice, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că după împlinirea termenului dispoziţiile legale îşi încetează efectele.
În condiţiile stabilite de art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, Decizia care a declarat neconstituţională o dispoziţie legală este definitivă şi obligatorie, efectele sale se răsfrâng şi în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepţia. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti şi are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluţionare sau care se vor soluţiona în viitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.S., susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza 1 din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale pe motiv ca există paralelism cu dispoziţiile Decretului - Lege nr. 118/1990. Numai aceste prevederi s-au declarat neconstituţionale, nu întregul articol sau întreaga lege .
Totuşi, instanţa de apel nu trebuia să se pronunţe pe fond ci trebuia sa suspende judecata, aşa cum cere art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât timp de 45 zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale prevederile de lege constatate constituţionale sunt suspendate pentru ca în acest timp organele în drept să pună de acord aceste dispoziţii cu dispoziţiile constituţionale.
Analizând Decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, iar pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Decizia de apel a fost pronunţată la data de 16 decembrie 2010, după publicarea deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010 (M. Of. nr. 761/15.11.2010) prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Efectele acestor decizii ale Curţii Constituţionale au generat pronunţarea deciziei în interesul Legii nr. 12/2011 (M. Of. nr. 789/7.11.2011), care se aplică cu prioritate, prin care s-a statuat că, Urmare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.358/2010 şi nr. 1.360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în M. Of.
În aplicarea deciziei în interesul legii, obligatorie potrivit art. 3307 C. proc. civ., se constată că sentinţa primei instanţe nu era definitivă la data publicării deciziilor Curţii Constituţionale în discuţie, ceea ce însemnă că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru susţinerea acţiunii.
În consecinţă, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat, motivul invocat neavând relevanţă în contextul în discuţie, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.S. împotriva deciziei civile nr. 489 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 283/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 280/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
