ICCJ. Decizia nr. 287/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 287/2012
Dosar nr. 14217/121/2010
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin Decizia civilă nr. 37/ A din 2 martie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 69 din 14 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în contradictoriu cu pârâta F.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 14217/121/2010 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta D.E.P.A.B.D. a solicitat să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia al pârâtei F.M. pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta a fost returnată din Italia, la data de 20 octombrie 2010, în baza Acordului de readmisie a persoanelor aflate în situaţie ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Prin sentinţa civilă nr. 69 din 14 ianuarie 2011 a Tribunalului Galaţi, conform art. II din Legea nr. 206/2010 s-a dispus încetarea de drept a procedurii judiciare iniţiate de reclamantă împotriva pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din actele depuse de reclamantă la dosar, pârâta a fost returnată din Italia la data de 20 octombrie 2010.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate cu privire la cetăţeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
Legea nr. 248/205 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, care prevedea măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene s-a modificat prin Legea nr. 206/2010.
Potrivit reglementării mai sus-menţionate, art. II pct. 1, la data intrării în vigoare a acestei legi încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare .
În consecinţă, având în vedere motivele pentru care pârâta a fost returnată din Italia, instanţa a dispus încetarea de drept a procedurii judiciare iniţiată de reclamantă împotriva acesteia.
Asupra apelului declarat de către reclamantă, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Faţă de motivele pentru care pârâta a fost returnată din Italia, motive care se încadrează în dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în speţă devin incidente dispoziţiile art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea Legii nr. 248/2005 care impun încetarea de drept a procedurii judiciare iniţiate de reclamantă împotriva pârâtei.
Susţinerea apelantei reclamante în sensul că instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze situaţia pârâtei şi prin raportate la dispoziţiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 247/2005 nu poate fi primită deoarece din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă în mod evident motivul pentru care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtei, motiv care se încadrează în dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi care a fost analizat ca atare de către instanţa de fond, aceasta fiind obligată să se pronunţe doar cu privire la ceea ce s-a cerut.
Invocarea dispoziţiilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 şi solicitarea apelantei, făcută direct în calea de atac a apelului de a se verifica incidenţa în speţă şi a acestor dispoziţii legale, solicitare bazată pe o amplă motivare, total diferită de cea făcută iniţial prin acţiunea dedusă judecăţii, echivalează cu schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată, care contravine dispoziţiilor exprese ale art. 294 C. proc. civ., dispoziţii potrivit cu care în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot face alte cereri noi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.E.P.A.B.D., criticând-o pentru următoarele motive:
În considerarea prevederilor lit. b) ale obiectivului nr. 2 din HG nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia, ca urmare a situaţiei create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, D.E.P.A.B.D. (I.N.E.P.), are obligativitatea de a înainta instanţei teritoriale competente dosarul de îndepărtare al cetăţenilor români expulzaţi din Italia.
Mai mult, aceste demersuri, trebuie efectuate în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circularii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.
În considerarea dispoziţiilor legale învederate mai sus, în mod eronat Curtea de Apel Galaţi, precum şi reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi au reţinut faptul că, în baza prevederilor art. II alin. (l) lit. c) din Legea nr. 206/2010 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Această măsură operează pentru procesele civile întemeiate pe prevederile art. 38 lit. a) şi nu pe cele ale art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.
Procedând în acest mod, instanţa a pronunţat o hotărâre vădit nelegală, încălcând prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care arată că instanţei îi incumbă obligaţia de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Analizând Decizia în raport de criticile formulate ce se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed.
Instanţa de apel a reţinut că din probele depuse de reclamantă la dosar rezultă că pârâta F.M. a fost returnată din Italia la data de 20 octombrie 2010, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu Statul Italian.
Această situaţie este susţinută şi de cuprinsul cererii de chemare în judecată, cum în mod corect a reţinut curtea de apel. În cerere se face referire la art. 38 din Legea nr. 248/2005, reluându-se dispoziţiile acestuia referitoare la faptul că restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie poate fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, ipoteză avută în vedere de lit. a.
Potrivit art. 38 lit. a (abrogat prin pct. 1. din Legea nr. 206/2010) din Legea nr. 248/2005, exercitarea dreptului la liberă circulaţie în străinătate cu privire la cetăţeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat putea face obiectul unei restrângeri, aceeaşi sancţiune aplicându-se şi cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat, potrivit art. 38 lit. b) din acelaşi act normativ.
Legea nr. 248/205 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, care prevedea măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în statele membre ale U.E. a fost modificată prin Legea nr. 206/2010.
Potrivit art. II pct. 1 lit. a) din Legea nr. 206/2010, la data intrării în vigoare a acestei legi încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Cum cadrul procesual al litigiului de faţă, astfel cum a fost declanşat de reclamantă, se circumscrie fostului ar. 38 lit. a) din Legea nr. 284/2005, se constată că instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. final C. proc. civ. şi a făcut totodată o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Constatând, prin urmare, că recursul este nefondat, Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va dispune în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. împotriva deciziei civile nr. 37/ A din 02 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 283/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
