ICCJ. Decizia nr. 2906/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2906/2012
Dosar nr.4061/4/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 30 aprilie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 16 ianuarie 2012 C.E.B. al P.B.R. SA, prin executor bancar I.M.D., a înaintat spre încuviinţarea executării silite, titlul executoriu reprezentat de contractul de credit din 07 octombrie 2008, încheiat între creditoarea P.B.R. SA şi debitorul C.G.H., prin care creditoarea a acordat debitorului o linie de credit în cuantum de 2.100 lei. S-a solicitat încuviinţarea executării silite pe raza Municipiului Sibiu.
Prin sentinţa civilă nr. 422/ CC din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 526/306/2012, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, motivat de faptul că domiciliul debitorului se află în sectorul 4 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1624 din 24 februarie 2012, pronunţată în camera de consiliu de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi în consecinţă:
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditorul P.B.R. SA în contradictoriu cu debitorul C.G.H. în favoarea Judecătoriei Sibiu.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În considerentele sentinţei, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, atâta timp cât creditorul a cerut expres încuviinţarea executării silite asupra bunurilor de pe raza localităţii Sibiu, şi nu de pe raza sectorului 4, este evident că faţă de dispoziţiile art. 373 C. proc. civ., instanţa de executare competentă a se pronunţa asupra cererii de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Sibiu.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă în a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 22 alin. (3), raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În raport de obiectul cererii deduse judecăţii, norma de competenţă aplicabilă în speţă este cea cuprinsă în art. 3731 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit textului menţionat „..executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare..".
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind Judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel".
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare şi a cererilor de încuviinţare.
Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor locul executării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori terţului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).
În speţă, în absenţa indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi locul debitorului.
În aceste condiţii, urmează a se reţine că judecătoria de la locul domiciliului debitorului este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2905/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
