ICCJ. Decizia nr. 309/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 309/2012
Dosar nr.4834/95/2010
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj, secţia civilă şi înregistrată sub nr. 7891/95/2009, Z.A. a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 546 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Gorj, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimaţii E.C. şi P.C. Slivileşti, să se dispună schimbarea sentinţei revizuite şi respingerea acţiunii formulată de reclamantul E.C.
Prin sentinţa civilă nr. 371 din 3 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr. 4834/95/2010, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta Z.A.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuenta Z.A., solicitând schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului apelanta a susţinut că în mod greşit a fost respinsă cererea cu motivarea că actul depus la dosar nu a fost determinant în pronunţarea sentinţei civile nr. 546/2005. A menţionat că este prejudiciată prin faptul că în baza sentinţei a fost emisă dispoziţia nr. 79/2006 prin care atât terenul apelantei cât şi terenul altor persoane a fost retrocedat numitului E.C- în mod nelegal. A apreciat că nu este posibil ca o nedreptate totală şi evidentă „să rămână în picioare" doar pentru nişte motive formale.
Prin Decizia civilă nr. 84 din 09 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de revizuenta Z.A.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în mod corect a reţinut tribunalul că înscrisul de care s-a prevalat apelanta revizuentă nu era relevant şi nici măcar util în soluţionarea litigiului în care a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire s-a cerut. Chiar dacă instanţa ar fi cunoscut faptul că înscrisul respectiv este fals acest aspect nu putea duce la soluţionarea în alt mod a cauzei, faţă de obiectul concret al litigiului respectiv (în care numitul E.C. reclama instanţei de judecată faptul că unitatea deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001 respectiv P.C. Slivileşti nu a soluţionat notificarea pe care acesta a formulat-o în baza Legii nr. 10/2001 solicitând să fie obligată intimata să soluţioneze această notificare).
În raport de obiectul concret menţionat mai sus al litigiului declanşat de numitul E.C., care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 546/2005 a Tribunalului Gorj a cărei revizuire a solicitat-o apelanta, singurele aspecte relevante în soluţionarea acelui litigiu erau dacă petentul respectiv a formulat notificare şi dacă aceasta a fost soluţionată sau nu de către unitatea deţinătoare sesizată.
Totodată, modul în care ulterior a fost soluţionată notificarea de către unitatea deţinătoare nu a prezentat relevanţă în cauza de faţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, revizuenta Z.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
La data de 23 ianuarie 2012, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) şi art. 306 alin. (3) teza finală C. proc. civ.
Recursul este nul pentru următoarele considerente :
Potrivit textului procedural mai sus evocat, „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs".
Conform art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, menţiunile enumerate la lit. a) - d) din conţinutul articolului sus menţionat, care au caracter obligatoriu.
Ca atare, în drept, recursul este o cale extraordinară de atac, iar soarta sa depinde în primul rând de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În situaţia în care recursul este nemotivat ori atunci când criticile formulate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de casare, recursul este lovit de nulitate.
Or, în speţă, revizuenta Z.A. s-a rezumat a prezenta nemulţumiri cu caracter personal, fără a formula, în concret, vreo critică de nelegalitate la adresa hotărârii recurate şi fără a indica prin cererea formulată în scris motivele de recurs pe care le înţelege să-li sprijine pretenţiile.
Întrucât motivele de recurs, conform textelor procedurale indicate, nu au fost cuprinse în cererea de declarare a recursului şi nici nu au fost depuse la dosar, înlăuntrul termenului edictat de legiuitor, de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate şi având în vedere faptul că nu au fost identificate motive de ordine publică, recursul este nul.
Cum recursul nu a fost motivat, în termenul legal, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 3021 alin. (l) lit. c), art. 303 alin. (1) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuenta Z.A. împotriva deciziei nr. 84 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 320/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
