ICCJ. Decizia nr. 3103/2012. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3103/2012
Dosar nr. 3296/265/2009
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul V.I. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a chemat în judecată pârâta SC A.I. SRL, reprezentată de P.V. în calitate de administrator, precum şi personal pe administratorul P.V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună încetarea prin reziliere a raporturilor contractuale născute în baza contractului de prestări servicii încheiat la data de 04 aprilie 2007, şi să se dispună obligarea în solidar a pârâtei şi a administratorului P.V. la plata despăgubirilor, reprezentând sume achitate ca avans pentru executarea unui avion ultrauşor, în sumă de 32.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul oficial al B.N.R. din ziua plăţii, respectiv 136.960 RON la cursul de 4,28 RON/euro, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată aferente soluţionării litigiului: 39.861,40 RON, taxă de timbru, timbru judiciar de 5 RON, conform art. 274 C. proc. civ., precum şi alte cheltuieli ce se vor suporta de reclamant în cursul judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1213/COM din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantului, a dispus rezilierea contractului din 04 aprilie 2007 încheiat între părţi şi a actului adiţional la contract din 30 august 2008. A fost obligată pârâta SC A.I. SRL să restituie reclamantului suma de 32.110 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la cursul oficial al B.N.R. din ziua plăţii, s-a respins cererea pentru obligarea pârâtului P.V., în solidar cu societatea, la plata sumei datorate reclamantului şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 26.277,29 RON către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC A.I. SRL a formulat apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din data de 10 aprilie 2012 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de pârâta SC A.I. SRL, reţinând, în esenţă, că niciuna din părţi nu a solicitat judecata în lipsă şi, deşi legal citate, acestea nu s-au prezentat în instanţă.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul V.I. a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că încheierea instanţei de apel este netemeinică şi legală întrucât, deşi a solicitat în scris judecata în lipsă, instanţa a constatat în mod greşit că niciuna din părţi nu a solicitat acest lucru.
Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului.
Recursul este fondat.
Curtea, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de recurentul-reclamant, de dispoziţiile legale incidente în cauză şi de mijloacele de probă administrate, a constatat că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Norma juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea voluntară determinată de lipsa părţilor, are caracter imperativ, iar nu facultativ şi, drept urmare, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (1) din acelaşi cod.
Reclamantul V.I. a formulat şi depus la dosar o cerere înregistrată la instanţă la data de 02 februarie 2011, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, solicitare ce a fost reconfirmată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 februarie 2012.
Deşi cererea exprimând poziţia procesuală a reclamantului privind respingerea apelului există la dosar, în încheierea de şedinţă nu este menţionată nici depunerea cererii nici a întâmpinării prin compartimentul de registratură, astfel că instanţa nu le-a luat în examinare, neobservând astfel solicitarea recurentului-reclamant de a se judeca în lipsă.
Exprimarea în scris, de către reclamant, a poziţiei sale faţă de judecata cauzei face ca dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. să fie aplicabile.
În acest context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, încheierea pronunţată fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul V.I. împotriva încheierii din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3102/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3104/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
