ICCJ. Decizia nr. 3111/2012. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3111/2012
Dosar nr. 6523/118/2010
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa, secţia comercială, şi înregistrată sub nr. 6523/118 din 26 mai 2010, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională CF Constanţa, în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SA, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 114.443,10 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând chirie, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 28 septembrie 2010, reclamanta a depus cerere de modificare a câtimii obiectului acţiunii, prin care a arătat că îşi majorează cuantumul pretenţiilor cu 9.154,88 RON, reprezentând diferenţă de chirie calculată pe perioada 01 octombrie 2010-19 august 2010, astfel că totalul despăgubirilor solicitate este 123.597,98 RON.
În susţinerea acestei cereri a depus copia facturii fiscale din 30 martie 2010 şi adresele din 07 aprilie 2010, din 12 aprilie 2010 şi din 15 aprilie 2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16 noiembrie 2010, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivaţia, în esenţă, că părţile au modificat contractul prin actele adiţionale din 11 august 2005 şi din 01 septembrie 2008, în fiecare din aceste acte fiind stipulat preţul de 8.625 RON + TVA.
Pe de altă parte, având în vedere perioada pentru care a fost refăcut cuantumul chiriei, în temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pârâta a înţeles a invoca excepţia prescrierii dreptului la acţiune, pentru sumele calculate de la data închirierii contractului – 21 iulie 2004 şi până la data de 26 mai 2007, dat fiind că acţiunea a fost introdusă la data de 26 mai 2010, suma prescrisă fiind de 25.975 RON.
Prin încheierea din 13 decembrie 2010, instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru sumele aferente chiriei calculate şi scadente, pentru perioada 21 iulie 2004-25 mai 2007, în sensul admiterii, astfel încât, pentru suma de 25.974,41 RON, s-a dispus respingerea cererii, ca prescrisă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi expertiza contabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 4517/COM din 30 mai 2011, Tribunalul Constanţa admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională CF Constanţa dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 58.569,47 RON, reprezentând diferenţă chirie, indexată pe perioada 26 mai 2007-19 martie 2010, cu consecinţa respingerii capătului de cerere privind plata diferenţei de chirie, indexată pe perioada 21 iulie 2004-25 mai 2007, în valoare de 25.974,41 RON, ca prescris, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.387,38 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA – Sucursala Regională CF Constanţa şi pârâta SC E.C. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prevăzute de art. 274, art. 282-art. 298 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 152/COM din 10 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională CF Constanţa şi SC E.C. SA.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că atât timp cât actele adiţionale au concretizat voinţa comună a părţilor, iar aceasta a fost în sensul că valoarea lunară a chiriei a fost restabilită la 8.625 RON + TVA, iar nu la cea rezultând în urma indexărilor anterioare, soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei nr. 152/COM din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs SC E.C. SA şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA.
Recurenta SC E.C. SA a invocat, prin cererea de recurs, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând decizia instanţei de apel arătând că: 1. contradicţia existentă în ambele soluţii pronunţate de instanţele fondului poate fi rezumată în sensul că pentru perioada 26 mai 2007-31 decembrie 2009 a fost validat modul de interpretare al contractului propus de recurenta-pârâtă în sensul că valoarea lunară a chiriei este cea de 8.625 RON + TVA, iar nu chiria rezultată în urma indexărilor anterioare, aspect ce rezultă inclusiv din obiectivul nr. 3 la expertiză stabilit de prima instanţă; pentru perioada 01 martie 2010-19 martie 2010 (la care se adaugă diferenţele pentru ianuarie-februarie 2010) a fost luată în calcul exclusiv modalitatea de calcul a chiriei stabilită de intimata-reclamantă, cum rezultă inclusiv din obiectivul nr. 5 la expertiză stabilit de prima instanţă.
În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta arată că aşa cum rezultă din Anexa 5 la raportul de expertiză, se poate lesne constata că modalitatea de determinare a chiriei pentru perioada respectivă (ianuarie-martie 2010) nu a luat în calcul chiria lunară stabilită prin contractul iniţial şi cele două acte adiţionale ulterioare, ci modalitatea propusă de intimata-reclamantă (şi de Curtea de Conturi) schimbându-se practic înţelesul şi natura clauzei contractuale privind determinarea chiriei datorate.
Recurenta S.C. E.C. S.A arată că analiza motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se raportează la încălcarea succesivă a două texte de drept material: în principal art. 969 alin. (1) C. civ. şi în subsidiar art. 983 C. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Constanţa a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că pe de o parte părţile din cauza dedusă judecăţii se află în raporturi contractuale marcate de un contract de închiriere, deci raporturi locative ce au execuţii şi termen de scadenţă parţial, succesiv în care fiecare obligaţie din factura emisă are un termen distinct şi asupra căruia operează un termen succesiv în sensul Decretului nr. 167/1958, iar pe de altă parte apreciază greşit calculul şi eronata interpretare conform cărora instanţa de fond a soluţionat toate pretenţiile deduse judecăţii, lăsând nesoluţionate pretenţiile cuantificate la suma de 65.763,92 RON reprezentând diferenţa între pretenţiile iniţiale de 150.307,80 RON şi cele acordate prin hotărâre în cuantum de 58.569,47 RON cu atât mai mult cu cât nu rezultă din motivarea instanţei un calcul care să justifice în vreun fel exonerarea SC E.C. SA de aceste sume.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motive pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Doctrina a statuat că art. 304 pct. 7 C. proc. civ. consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs nemotivarea hotărârii şi motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Cu alte cuvinte, se poate invoca art. 304 pct. 7 C. proc. civ. când hotărârea nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine cauzei.
Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum şi din criticile deciziei recurate şi nu în ultimul rând din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reţine că aceasta este motivată fiind stabilită în formă clară, corectă şi concisă starea de fapt având la bază raporturile contractuale dintre părţile litigante.
Faptul că raţionamentul şi argumentele recurentei SC E.C. SA nu coincid cu cele ale instanţei de apel nu poate justifica criticile recurentei pe acest aspect şi invocarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia Înalta Curte reţine că în cauza de faţă instanţa de apel a interpretat corect actele supuse judecăţii.
Astfel, în mod corect s-a reţinut că actele adiţionale au concretizat voinţa comună a părţilor, iar aceasta a fost în sensul că valoarea lunară a chiriei a fost restabilită la 8.625 RON + TVA, iar nu la cea rezultată în urma indexărilor.
Faptul că instanţele de fond au făcut trimitere la decizia Curţii de Conturi nu înseamnă că au interpretat greşit clauzele contractuale deoarece au arătat în mod expres că această instituţie a analizat evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului din perspectiva prejudiciului adus regionalei.
Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Este de reţinut că art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 94/1992 arată că prin control se înţelege activitatea prin care se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice.
Concluzionând sub acest aspect rezultă că instanţele de fond făcând trimitere la decizia Curţii de Conturi au arătat în mod expres că aceasta a analizat evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi în niciun caz nu a interpretat prevederile contractuale.
Critica recurentei referitoare la modalitatea de determinare a chiriei făcând trimitere la Anexa nr. 5 din raportul de expertiză nu va fi analizată de către Înalta Curte întrucât aceasta reprezintă un aspect de netemeinicie care nu poate fi analizat în cadrul recursului, cunoscut fiind faptul că instanţa de recurs analizează, în principiu, doar motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că au fost încălcate succesiv două texte de drept material, în principal art. 969 alin. (1) C. civ. şi în subsidiar art. 983 C. civ., Înalta Curte reţine că este neîntemeiat faţă de faptul că, aşa cum am arătat deja, Curtea de Conturi, prin decizia dată, a analizat evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, din punct de vedere al prejudiciului adus reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională CF Constanţa şi, în niciun caz modul de interpretare a clauzelor contractuale.
2. În ceea ce priveşte recursul declarat de Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Constanţa, prin invocarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că pe de o parte fiind raporturi locative operează un termen succesiv în sensul Decretului nr. 167/1958, iar pe de altă parte apreciază greşit calculul şi eronata interpretare conform cărora instanţa a soluţionat toate pretenţiile deduse judecăţii lăsând nesoluţionate pretenţiile cuantificate la suma de 65.763,92 RON, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Literatura juridică a stabilit că este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii înseamnă că instanţa a aplicat dispoziţiile legale incidente cauzei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greşit.
Din această perspectivă, precum şi din criticile recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că instanţele de fond în mod corect au reţinut că pentru sumele aferente chiriei pentru perioada 21 iulie 2004-25 mai 2007 s-a prescris dreptul material la acţiune faţă de art. 12 din Decretul nr. 167/1958 şi data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 26 mai 2010.
Este adevărat că art. 12 din Decretul nr. 167/1958 nu precizează când începe să curgă prescripţia extinctivă în cazul prestaţiilor succesive, însă având în vedere regulile incidente acestei instituţii prescripţia dreptului material la acţiune cu privire la fiecare prestaţie în parte, va începe să curgă la data când aceasta a devenit exigibilă. Într-o altă exprimare, în cazul prestaţiilor succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data când a devenit exigibilă fiecare dintre aceste prestaţii.
Faţă de faptul că acţiunea reclamantei a fost introdusă la 26 mai 2010, reiese că în mod corect instanţele fondului au admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 21 iulie 2004-25 mai 2007.
Criticile recurentei-reclamante referitoare la calculul greşit şi eronata interpretare referitoare la soluţionarea pretenţiilor acesteia nu vor fi luate spre analiză de către Înalta Curte întrucât acestea sunt aspecte de netemeinicie ce nu se circumscriu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Constanţa şi de pârâta SC E.C. SA împotriva deciziei civile nr. 152/COM din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3110/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3112/2012. Civil → |
|---|
