ICCJ. Decizia nr. 3131/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3131/2012
Dosar nr. 41196/299/2011
Şedinţa de la 7 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.V.O., prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, a solicitat obligarea pârâtei SC T.C. IFN SA să îi restituie sumele de bani reţinute nelegal din pensie şi, totodată să dispună Casei Judeţene de Pensii Brăila sistarea reţinerilor.
Judecătoria Brăila, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5927 din 01 septembrie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând, în esenţă, că acţiunea este o acţiune personală, iar în această situaţie se aplică regula de drept comun în privinţa competenţei teritoriale, fiind competentă instanţa de la domiciliul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5956 din 04 aprilie 2012 a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
În argumentarea acestei sentinţe, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că a fost sesizată cu soluţionarea unei cereri de întoarcere a executării silite şi de suspendare a executării silite, în sensul art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 403 alin. (1)-(3) C. proc. civ., capătul de cerere privind plata daunelor morale având caracter accesoriu şi văzând şi înscrisurile de la dosar a constatat că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu este competentă în a soluţiona cauza, nefiind instanţa de executare.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Brăila competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că în discuţie este competenţa teritorială, care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv, respectiv art. 373 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, obiectul acţiunii poartă asupra unei cereri privind întoarcerea executării silite, respectiv restituirii sumelor de bani reţinute prin poprire la cererea creditoarei SC T.C. IFN SA în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de împrumut, precum şi sistarea reţinerilor.
În aplicarea art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., încuviinţarea executării silite este de competenţa instanţei de executare, iar, potrivit art. 373 C. proc. civ., hotărârile speciale se execută de executorul judecătoresc în circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acesta.
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare şi a cererilor de încuviinţare a executării silite.
Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării acestora [art. 373 alin. (1) C. proc. civ.], iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori locul terţului poprit [art. 453 alin. (1) C. proc. civ.].
Executarea pornită şi îndeplinită s-a făcut în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractele de împrumut. Se reţine că în cuprinsul cererii petentul a formulat critici cu privire la valabilitatea titlurilor executorii şi a solicitat întoarcerea executării. La această situaţie se mai adaugă şi împrejurarea că execuţia a fost deja începută în aria de jurisdicţie a Judecătoriei Brăila care este instanţa emitentă a titlului executoriu şi instanţa de executare, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Brăila, ca instanţă de executare.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3129/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3133/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
