ICCJ. Decizia nr. 3134/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3134/2012
Dosar nr. 3029/265/2008
Şedinţa de la 7 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F.S. SA, prin acţiunea formulată şi precizată, înregistrată iniţial la Judecătoria Năsăud sub nr. 3434 din 27 noiembrie 2002, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Năsăud, prin Primar, SC G.I. SRL şi Statul Român, prin D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, a solicitat instanţei, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate că reclamanta a dobândit prin edificare proprietatea asupra imobilelor sediu administrativ compus din P+2, situat în Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud, corp chioşc alimentar, magazie, garaje situate la aceeaşi adresă, platformă betonată în suprafaţă de 2.200 m.p. situată la aceeaşi adresă, împrejmuire prin edificarea unui gard de piatră în lungime de cca. 300 m; să se constate că reclamanta este proprietara imobilelor terenuri în suprafaţă totală de 4.410 m.p., teren înscris în C.F. X Năsăud şi C.F. Y Năsăud; să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor, precum şi asupra terenurilor pe numele reclamantei, în baza unui raport de expertiză tehnică efectuat în cauză; cu cheltuieli de judecată.
Prin acţiunea înregistrată la aceeaşi instanţă sub nr. 3435 din 27 noiembrie 2002, formulată şi precizată de reclamanta SC F.S. SA în contradictoriu cu pârâţii Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. şi SC G.I. SRL, s-a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea actului juridic contract de vânzare-cumpărare autentificat în 29 octombrie 2002 de BNP M.N.; să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi să se dispună rectificarea C.F. Y Năsăud, în sensul să se radieze SC G.I. SRL; cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 06 februarie 2003 s-a dispus conexarea celor două cauze, respectiv Dosarul nr. 3435/2002 la Dosarul nr. 3434/2002, iar prin sentinţa civilă nr. 1025 din 05 iunie 2003 a Judecătoriei Năsăud s-a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud sub nr. 2972 din 12 iunie 2003, iar prin încheierea din 23 septembrie 2003, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud invocată de aceasta în Dosar nr. 3434/2002 al Judecătoriei Năsăud şi s-a dispus scoaterea acestei pârâte din cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-au admis în parte acţiunile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. şi SC G.I. SRL, constatându-se că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de edificare asupra construcţiilor sediu administrativ, chioşc alimentar, magazie, garaje, platformă betonată, împrejmuire, edificate pe terenul înscris în C.F. Y Năsăud, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate în temeiul legii asupra terenului în suprafaţă de 1.963 m.p. din imobilele înscrise în C.F. Y Năsăud; s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra acestora cu atribuirea către reclamantă a lotului format din suprafaţa de 1.797 m.p., precum şi suprafaţa de 166 m.p., cuprinzând construcţiile mai sus arătate şi teren, iar a suprafaţei de 224 m.p. grădină în intravilan Bisericii Ag. Evanghelice Năsăud, s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele reclamantei asupra lotului atribuit, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare din 29 octombrie 2002 şi revenirea la situaţia anterioară, inclusiv în ce priveşte întabularea în cartea funciară a pârâtei SC G.I. SRL, dispunând radierea acesteia din C.F. Y Năsăud.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu Oraşul Năsăud, prin Primar, iar pârâţii Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. şi SC G.I. SRL au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 1435 din 08 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 6846/2004 s-au admis apelurile declarate de pârâţii SC G.I. SRL şi Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. împotriva sentinţei civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pe care a schimbat-o în sensul respingerii celor două acţiuni formulate de reclamanta SC F.S. SA, împotriva acestora, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei arătate mai sus, s-a formulat recurs de reclamantă, iar prin încheierea nr. 9720 din 24 noiembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 19895/2004 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea ei pentru soluţionarea recursului la Curtea de Apel Cluj.
Prin decizia civilă nr. 1334 din 23 mai 2006, pronunţată în Dosar nr. 42597/1/2004, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1435 din 08 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, pe care a casat-o, trimiţând cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj.
Prin încheierea civilă nr. 271/A din 14 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 2860/33/2006, s-a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de pârâţii SC G.I. SRL şi Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. împotriva sentinţei civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Prin decizia civilă nr. 37A din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în Dosar nr. 3873/112/2006, s-a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor împotriva sentinţei civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 a aceluiaşi Tribunal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, stabilind prin decizia civilă nr. 6039 din 21 septembrie 2007 pronunţată în Dosar nr. 3873/112/2006, competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Prin decizia civilă nr. 42/A din 23 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în Dosar nr. 245/112/2008, reţinând natura civilă a litigiului şi valoarea imobilelor obiect al acţiunii de până la 500.000 RON, s-au admis apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a anulat această hotărâre cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Năsăud.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. 3029/R/265/2008 la data de 25 noiembrie 2008, iar prin sentinţa civilă nr. 1888/2011 din 02 iunie 2011 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu reţinându-se, în esenţă, că potrivit art. 5 C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, iar potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care pârâtul este persoană juridică, este competentă instanţa de la sediul principal al acestuia. Conform art. 9 C. proc. civ., dacă sunt mai mulţi pârâţi, competenţa teritorială aparţine oricăreia dintre instanţele de la domiciliul pârâţilor, iar dacă printre pârâţi sunt debitori obligaţi accesoriu, competenţa aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul oricăruia dintre debitorii principali.
Prin raportare la obiectul dosarului conexat nr. 34325/2002, care vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 29 octombrie 2002 de BNP M.N., conform art. 10 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligaţiunii, astfel că s-a apreciat întemeiată excepţia cu ipoteza de declinare în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Astfel, contractul menţionat s-a încheiat la Sibiu, iar preţul s-a achitat tot la Sibiu, iar pe de altă parte, deşi, prin raportare la locul situării imobilului, competenţa teritorială revine instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul şi are o conotaţie cu caracter exclusiv, având în vedere cele două dosare conexate şi, în lipsa unui considerent de disjungere, s-a apreciat că în ansamblu acţiunea reprezintă o cerere mixtă, respectiv de cerere reală mobiliară şi imobiliară, fiind oportună declinarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Sibiu, aceasta fiind instanţa în a cărei rază teritorială se află locul convenit de părţi pentru executarea chiar şi în parte a obligaţiunii – predare preţ.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii de declinare, că în cazul în care Judecătoria Sibiu va aprecia că se impune deconexarea acţiunilor prin raportare la obiectul propriu zis, şi în măsura în care legătura dintre acestea nu mai persistă, va dispune cu privire la această ipoteză şi o eventuală disjungere şi soluţionare distinctă.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 341 din 19 ianuarie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamanta SC F.S. SA şi pârâtul Oraşul Năsăud şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În argumentarea acestei sentinţe instanţa a reţinut că obiectul cauzei îl constituie o acţiune în constatare a unor drepturi reale imobiliare în favoarea reclamantei şi vizează imobile şi terenuri situate în oraşul Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud, precum şi o acţiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect unul dintre aceste imobile şi repunerea părţilor în situaţie anterioară.
Acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. 3434/2002 este o acţiune reală imobiliară faţă de prevederile art. 18 C. proc. civ. conform căruia acţiunii în constatare îi sunt aplicabile în materie de competenţă dispoziţiile prevăzute pentru acţiunea în realizarea acelui drept, iar potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. civ. pricinile privitoare la imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul, art. 19 C. proc. civ. stabilind în această materie o competenţă teritorială absolută. În acest caz, faţă de locul în care se află imobilele în litigiu, competenţa teritorială absolută aparţine Judecătoriei Năsăud.
Acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. 3435/2002 are o natură mixtă, reclamanta urmărind atât valorificarea unui drept real imobiliar, cât şi a unui drept de creanţă, caz în care pe lângă instanţa de la domiciliul (sediul) pârâtului conform art. 5 şi 7 C. proc. civ., mai este competentă teritorial şi instanţa de la locul prevăzut în contractul a cărei anulare se cere, pentru executarea fie chiar în parte a acţiunii potrivit art. 10 pct. 1 C. proc. civ.
Dacă în cel de-al doilea caz, normele de competenţă teritorială au un caracter relativ, fiind deopotrivă competente atât Judecătoria Năsăud, cât şi Judecătoria Sibiu, unde s-ar fi plătit preţul imobilului cumpărat, după cum se susţine de pârâţi, dar şi de Judecătoria Năsăud în cuprinsul sentinţei de declinare a competenţei, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamanta a ales între aceste instanţe deopotrivă competente, înregistrând iniţial acţiunile la Judecătoria Năsăud.
În aceste împrejurări, întrucât una dintre cele două acţiuni, respectiv cea care face obiectul Dosarului nr. 3434/2002 atrage competenţa exclusivă a Judecătoriei Năsăud, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, văzând prevederile art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu invocată de reclamantă şi pârâtul Oraşul Năsăud, prin Primar, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Năsăud competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului constă în acţiune reală imobiliară (Dosarul nr. 3434/2002) şi acţiune privind valorificarea unui drept real imobiliar şi a unui drept de creanţă (Dosarul nr. 3435/2002).
Dacă în cazul primului Dosar nr. 3434/2002 dispoziţiile art. 13 C. proc. civ., consacră cazul de competenţă teritorială exclusivă sau excepţională, derogatorie de la principiul înscris în art. 5 C. proc. civ., stabilind ca instanţă căreia să-i revină în mod exclusiv, sub raportul competenţei teritoriale, dreptul de a soluţiona cauza, respectiv Judecătoria Năsăud, în cazul celui de al doilea Dosar nr. 3435/2002 competenţa de soluţionare a cauzei are o natură mixtă.
Având în vedere că cele două dosare sunt conexate şi nu s-a dispus disjungerea lor, iar reclamanta, în Dosarul nr. 3435/2002, prin introducerea cererii a urmărit valorificarea unui drept real imobiliar, cât şi a unui drept de creanţă având ca obiect unul din imobilele situate în Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Năsăud.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., competenţa soluţionării pricinii va fi stabilită la instanţa locului imobilului Judecătoria Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3133/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3146/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
