ICCJ. Decizia nr. 3194/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați la 06 martie 2006, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Galați, anularea Dispoziției nr. 2464/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de pârât, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale nr. 247/2005 Titlul VII, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul situat în Galați, str. C., expropriat prin Decretul nr. 385/1980 și imposibil de restituit în natură.
Reclamantul a susținut că, deși construcția expropriată a fost demolată, terenul există și putea fi restituit în natură.
Tribunalul Galați, prin Sentința civilă nr. 2248 din 19 decembrie 2006 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Galați.
De asemenea, a respins ca nefondată contestația cu motivarea că, în ceea ce privește terenul solicitat prin notificare (400 mp), acesta este afectat de detalii de sistematizare și, prin urmare, nu poate fi restituit în natură, iar suprafața efectiv liberă este foarte mică și nu ar avea o funcționalitate economică pentru reclamant dacă i-ar fi atribuită în natură.
Curtea de Apel Galați, prin Decizia civilă nr. 138/A din 24 aprilie 2007, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentința tribunalului și, în rejudecare, a admis contestația împotriva Dispoziției nr. 2464/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Galați în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 298,80 mp situată în b-dul C. din municipiul Galați, potrivit raportului de expertiză și a schiței anexă efectuat de expert C.A. în dosarul de fond care face parte integrantă din hotărâre.
Prin Decizia civilă nr. 7877 din 21 noiembrie 2007, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați prin Primar, a casat Decizia nr. 138/A din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
A reținut instanța superioară că, în speță, nu s-a stabilit cu certitudine suprafața de teren considerată liberă în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 respectiv 292,80 mp sau 298,80 mp și nici folosința reală a terenului, respectiv dacă a fost închiriat unor persoane juridice și afectat de construcții ușoare, demontabile ori, dimpotrivă, este afectat de amenajări de utilitate publică, în speță o parcare autorizată și inclusă în domeniul public de interes local.
Din această perspectivă, înalta Curte a apreciat că în cauză era necesar a se depune Decretul de expropriere nr. 385/180 pentru a se verifica obiectivele avute în vedere la emiterea acestuia, anexa la H.G. nr. 562/2002 și, respectiv, completarea expertizei tehnice în raport de aceste înscrisuri pentru a se stabili cu certitudine dacă există o suprafață de teren rămasă liberă în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sau dimpotrivă, respectivul teren este afectat de servituți legale ori alte amenajări de utilitate publică, așa cum a susținut pârâtul.
în rejudecare, prin Decizia civilă nr. 102/A din 17 martie 2009 a Curții de Apel Galați, apelul reclamantului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2248 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Galați a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului situat în Galați, str. C. este justificată, acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale nr. 247/2005 Titlul VII impunându-se față de imposibilitatea restituirii în natură a imobilului în speță.
Instanța de apel a reținut, din coroborarea mențiunilor cuprinse în Decretul nr. 385/1980, a planului de sistematizare urbană și a H.G. nr. 562/2002 ce atestă domeniul public al Municipiului Galați și în care se regăsește la poziția 605 și imobilul revendicat, că obiectivul de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea a fost realizat, iar suprafața de teren rămasă liberă după demolare este prea mică pentru a putea fi valorificată de către reclamant. Din schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuată la fond (și însușită de părți) rezultă că cea mai mare parte din suprafața liberă constituie cale de acces, respectiv parcare pentru autoturisme, astfel că terenul nu poate face obiectul unei restituiri în natură.
Prin Decizia civilă nr. 9061 din 05 noiembrie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea efectuării un supliment la raportul de expertiză care să stabilească situația juridică exactă a terenului în litigiu.
în rejudecare cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 404/44/2010.
Pe linia îndrumărilor date prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel a dispus efectuarea unei completări a expertizei instrumentate în cauză la instanța de fond, care să stabilească, în raport de Decretul de expropriere nr. 385/1980 și anexa la H.G. nr. 562/2002, dacă din imobilul revendicat de reclamant mai există sau nu o suprafață de teren care să poată fi restituită în natură acestuia.
Prin Decizia nr. 80/A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul R.V. și a fost schimbată în tot Sentința civilă nr. 2248 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul că a fost admisă contestația și s-a dispus anularea Dispoziției nr. 2464/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Galați și restituirea, în natură, către reclamant a suprafeței de 356 mp teren situat în Galați, str. C., determinată de punctele A 1 BCD 1 pe planul din Anexa nr. 3 la raportul de expertiză tehnică C.R., ce face parte integrantă din această hotărâre, și având coordonatele stereo indicate de același expert în suplimentul la raportul de expertiză ce face de asemenea, parte din hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, terenul revendicat de reclamant, situat în Galați, str. C., ce a aparținut mamei reclamantului și a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 385/1980, a fost identificat și măsurat de expert, stabilindu-se că are o suprafață de 399,55 mp. Din acesta, o suprafață de 121,55 mp este ocupată de un spațiu comercial aparținând SC S., respectiv o hală cu ieșire în str. A.I. Restul de 278 mp este reprezentat de carosabil și trotuar, pe suprafața trotuarului fiind edificate construcții ușoare, provizorii, respectiv spații comerciale.
Pe schița anexă la raportul de expertiză, respectiv Anexa nr. 3, expertul a identificat, din terenul de 399,55 mp, o suprafață de 356 mp, situată între punctele A’BCD’, neafectată de servituți legale sau amenajări de utilitate publică care poate fi restituită în natură către reclamant.
Din cuprinsul adreselor ce emană de la instituții autorizate, instanța de apel a reținut că pe suprafața de teren în litigiu nu există rețele electrice subterane sau supraterane, nu există rețele de distribuție a gazului metan și nici rețele subterane de agent termic secundar pentru încălzire și apă caldă, confirmându-se, astfel, susținerea expertului în sensul că terenul nu este afectat de utilități publice.
Instanța de apel a mai reținut că susținerea pârâtului în sensul că terenul revendicat face parte din domeniul public, pe el fiind amenajată o parcare nu se confirmă, în anexa la H.G. nr. 562/2002 invocată de pârât neexistând nicio mențiune în acest sens. De altfel, expertul nu a identificat, cu ocazia măsurătorilor efectuate, existența presupusei parcări, astfel încât susținerea pârâtului a fost înlăturată.
în concluzie, Curtea de Apel a constatat că nu există niciun impediment pentru ca terenul în suprafață de 356 mp identificat de expert să fie restituit în natură reclamantului.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Municipiul Galați, prin primar, indicând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de apel s-a limitat să constate doar inexistența, în perimetrul considerat restituibil, a unor rețele subterane de utilități publice și să înlăture, fără să motiveze temeinic, în fapt și în drept, susținerile sale privind apartenența bunului solicitat la domeniul public de interes local și imposibilității restituirii sale în natură.
De asemenea, recurentul a arătat că a făcut dovada că obiectivele stabilite prin decretul de expropriere au fost integral realizate, precum și dovada apartenenței terenului revendicat la domeniul public de interes local, astfel că instanța de apel a nesocotit îndrumările date de instanța supremă, pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.
Recurentul a mai arătat că, în speță, chiar dacă nu a fost evidențiată de către expert existența unor rețele de utilități subterane, marea majoritate a suprafeței revendicate este destinată în prezent asigurării căilor de acces auto și pietonal către blocurile și spațiile comerciale din jur, funcționalitatea economică a terenului restituit contestatorului fiind cel puțin discutabilă.
în plus, a arătat și că, chiar dacă temporar a fost permisă amplasarea de chioșcuri provizorii, municipalitatea nu a intenționat și nici nu intenționează să schimbe regimul juridic al parcării și platformei betonate din fața blocurilor, parte integrantă a ansamblului urbanistic denumit "Inelul de rocadă" și, prin urmare, decizia pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant R.V. a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate de recurent, înalta Curte reține următoarele:
Conform art. 3021lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Or, în speță, nu numai că recurentul Municipiul Galați, prin primar, nu s-a conformat exigențelor art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal, motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 5, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici ale deciziei pronunțate în apel, care face obiectul recursului și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea față de textele de lege invocate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță, în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurent constă, practic, într-o înșiruire de afirmații, care, nefiind structurate din punct de vedere juridic, sunt imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Celelalte critici formulate de recurent vizează doar situația de fapt și modul în care instanța de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la terenul în litigiu.
însă, modul în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Față de cele expuse mai sus, s-a constatat că excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant R.V. a fost întemeiată, a fost admisă și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat nul recursul declarat de Municipiul Galați, prin primar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3198/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3192/2012. Civil → |
|---|
