ICCJ. Decizia nr. 3661/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3661/2012
Dosar nr. 4/1/2012
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2012
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4115 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 61 din 26 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. A casat, cu reţinere, sentinţa atacată şi evocând fondul: a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii G.G. şi G.L., privind comunicarea titlului executoriu cu somaţia din 12 septembrie 2008, ca tardiv formulată. A respins contestaţia privind publicaţia de vânzare din 10 februarie 2010, ca rămasă fără obiect. A respins contestaţia privind publicaţia de vânzare din 25 martie 2010, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, G.G. şi G.L. au formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea revizuirii, retractarea deciziei nr. 4115/2011 şi rejudecarea recursului, cu consecinţa menţinerii sentinţei comerciale nr. 61 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În argumentarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenţii precizează că această prevedere legală este o aplicare a principiului disponibilităţii ce vizează inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a pronunţat.
Sub acest aspect, revizuenţii susţin că prin sentinţa nr. 42 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a soluţionat pe cale de excepţie contestaţia la executare formulată în cauză, iar prin decizia nr. 3586 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus casarea hotărârii anterior menţionată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Revizuenţii consideră că, dat fiind faptul ca s-au soluţionat irevocabil excepţiile procesuale invocate de intimata A.V.A.S., acestea nu mai pot forma obiectul unei noi judecăţi. Însă, prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a rediscutat şi s-au soluţionat pentru a doua oară aceleaşi excepţii, care nu mai pot forma obiect al cenzurii judecătoreşti.
Prin urmare, instanţa a dat ceea ce nu s-a cerut, fiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii consideră că în cauză sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate.
Astfel, se arată că există două hotărâri contradictorii, întrucât prin sentinţa comercială nr. 42 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti contestaţia la executare a fost soluţionată pe cale de excepţie, în sensul admiterii excepţiei tardivităţii contestaţiei referitor la comunicarea titlului executoriu - somaţia de plată din 12 septembrie 2008.
Totodată, s-a respins ca tardiv formulat capătul de cerere privind comunicarea titlului executoriu - somaţia de plată din 12 septembrie 2008 şi s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare. Recursul formulat împotriva sentinţei sus menţionate a fost admis prin decizia nr. 3586 din 28 iunie 2010 a Înaltei Curţi, sentinţa a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, s-a pronunţat sentinţa nr. 61 din 26 mai 2011 prin care s-a admis contestaţia la executare, în sensul că s-a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită de către A.V.A.S. şi totodată s-au anulat toate formele de executare. Prin cea de a doua hotărâre, a cărei revizuire se solicită, s-a reiterat dispozitivul sentinţei comerciale nr. 42/2010, hotărâre ce a fost casată prin decizia nr. 3586/2010, fiind astfel în prezenţa încălcării puterii lucrului judecat.
Revizuenţii susţin că, în speţă, cea de a doua hotărâre reprezintă un recurs deghizat faţă de prima hotărâre pronunţată în recurs şi analizându-se cele două hotărâri rezultă fără dubiu contradictorialitatea acestora. Totodată, ambele hotărâri judecătoreşti sunt date în dosare diferite, în una şi aceeaşi pricină, astfel că rezultă tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de al doilea dosar nu s-a invocat excepţia puterii autorităţii de lucru judecat.
În consecinţă, se apreciază ca fiind întemeiată cererea de revizuire, motiv pentru care solicită admiterea acesteia având în vedere că sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate a cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept invocat, Înalta Curte, urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, revizuenţii invocând în susţinerea prezentei căi de atac de retractare pct. 2 şi 7.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În speţă, argumentele revizuenţilor, în sensul că instanţa a dat ceea ce nu s-a cerut prin faptul că a rediscutat şi soluţionat pentm a doua oară aceleaşi excepţii nu pot fi reţinute, întmcât excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de A.V.A.S. Bucureşti a constituit o apărare şi nicidecum o cerere, instanţa respectând principiul contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare.
Acest motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reprezintă o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată.
Or, în speţă, dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. nu au fost încălcate, instanţa de recurs pronunţându-se în limitele impuse de acţiunea contestatorilor şi de recursul intimatei raportat la prevederile legale aplicabile speţei, respectiv dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998 şi cele ale C. proc. civ.
Nu poate fi reţinut nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziţii nu se pot duce la îndeplinire.
Prin prisma acestui motiv de revizuire, se observă că revizuenţii reiterează aceleaşi critici, ce au fost subsumate şi primului motiv de revizuire, prin care îşi exprimă nemulţumirea cu privire la admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare.
În cauză, nu se poate reţine contradictorialitatea de hotărâri, câtă vreme, nu sunt îndeplinite condiţiile acestui text de lege - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.
Astfel, în primul litigiu - soluţionat prin decizia nr. 3586/2010 a Înaltei Curţi, instanţa a admis recursul contestatorilor G.G. şi G.L., a dispus casarea sentinţei nr. 42/2010 a Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în cel de al doilea litigiu - soluţionat prin decizia nr. 4115/2011 a Înaltei Curţi, instanţa a admis recursul A.V.A.S. Bucureşti, a dispus casarea, cu reţinere, a sentinţei nr. 61/2011 şi evocând fondul a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii G.G. şi G.L. privind comunicarea titlului executoriu cu somaţia din 12 septembrie 2008, ca tardiv formulată; a respins contestaţia privind publicaţia de vânzare din 10 februarie 2010, ca rămasă fără obiect; a respins contestaţia privind publicaţia de vânzare din 25 martie 2010, ca neîntemeiată.
În consecinţă, finalitatea urmărită de revizuenţi în sensul reanalizării excepţiilor formulate de A.V.A.S. Bucureşti sub aspectul că acestea se află în puterea lucrului judecat, nu poate fi circumscrisă motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, într-o asemenea situaţie, rezolvarea nu se mai limitează la anularea ultimei hotărâri, ci impune o examinare a temeiniciei soluţiei adoptate în privinţa excepţiei tardivităţii, ceea ce nu se poate realiza în această cale de atac în lipsa unor motive expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenţii G.G. şi G.L. împotriva deciziei nr. 4115 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentii G.G. şi G.L. împotriva deciziei nr. 4115 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3655/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3693/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
