ICCJ. Decizia nr. 3350/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia nr. 284 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Bihor a respins, ca nefondată, cererea formulată de revizuentul G.G. în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Lugașu de Jos, și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bihor, privind revizuirea Deciziei civile nr. 1012/R din 8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalului Bihor, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. (4) și (7) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1441R din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul G.G.
La data de 21 noiembrie 2008, revizuentul G.G. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1441R din 15 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, invocând dispozițiile art. 322 C. proc. civ., cerere respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 4964 din 28 aprilie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
împotriva acestei ultime decizii, la data de 1 iulie 2010, petentul G.G. a formulat contestație în anulare, arătând, în esență, că este nemulțumit de soluția pronunțată, întrucât instanța nu a analizat toate probele pe care le-a depus la dosar și deși prezent în sală nu a putut să-și exercite dreptul la apărare.
La termenul de judecată acordat în prezentul dosar din 15 martie 2011, întrucât niciuna dintre părțile cauzei nu a fost prezentă și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea soluționării contestației în anulare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ.
Din oficiu, prin Rezoluția din 28 martie 2012, înalta Curte, a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea discutării perimării, acordând termen în acest sens pentru azi, 15 mai 2012.
Analizând cu prioritate această excepție datorită caracterului său peremptoriu, înalta Curte o apreciază ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an".
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ.
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind reglementată ca o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află.
Pentru a interveni însă perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
în caz, de la data când a intervenit suspendarea (15 martie 2011) și până la data repunerii pe rol din oficiu (28 martie 2012), cursul perimării nu a fost întrerupt, dosarul fiind lăsat în nelucrare.
Curtea va constata că, în speță, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G. a rămas în nelucrare timp de mai mult de 1 an din vina părții, astfel că sunt întrunite condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., operând sancțiunea perimării de drept.
în consecință, Curtea a constatat ca fiind perimată contestația în anulare formulară de acesta.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3348/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3344/2012. Civil → |
|---|
