ICCJ. Decizia nr. 346/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 346/2012
Dosar nr. 3203/105/2009
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Prahova, la 30 iunie 2009, contestatoarea SC W.T. SRL a chemat în judecată pe intimata C.P.D., comuna Păuleşti, judeţul Prahova, prin P.C. Păuleşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 55/2009, emisă de intimată.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că, prin Hotărârea nr. 1/2009, s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 496 m.p., situat în comuna Păuleşti, teren pentru care s-a fixat o despăgubire de 60.869 lei, sumă considerată de contestatoare ca fiind mult prea mică în raport cu valoarea reală a terenului.
La data de 19 februarie 2010, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a J. Prahova prin C.J. Prahova.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 215 din 16 februarie 2010, a respins contestaţia, ca neîntemeiată, reţinând că dispoziţiile art. 5 şi urm. din Legea nr. 198/2004 stipulează că în cazul exproprierii terenurilor pentru construcţia unor autostrăzi sau a altor lucrări de utilitate publică, cuantumul despăgubirilor acordate proprietarului terenului expropriat se stabileşte în funcţie de valoarea de piaţă a terenului, determinată de amplasament, de preţul pieţei, de fertilitatea terenului şi de pagubele produse în urma exproprierii.
Având în vedere probele administrate, s-a reţinut că s-a procedat la exproprierea unei parcele de teren de 496 m.p., din suprafaţa totală de 9243 m.p. aparţinând contestatoarei, în scopul efectuării unei lucrări de utilitate publică constând într-un drum judeţean, ocazie cu care s-a stabilit cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat suma de 60.869 lei, echivalent a 14.380 euro, sumă în cuantificarea căreia s-a ţinut seama de actele normative ce reglementează exproprierea, valoarea de piaţă, zona de referinţă, coeficienţii pozitivi şi negativi aplicaţi în baza metodelor de evaluare.
S-a avut în vedere şi faptul că nu s-au administrat probe de către contestatoare pentru a dovedi că suma stabilită cu titlu de despăgubiri, de 60869 lei, nu ar reprezenta valoarea reală a acestora.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel contestatoarea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii şi disponibilităţii şi susţinând că, deşi la termenul din 19 ianuarie 2010, s-a dispus introducerea în cauză a C.J. Prahova, care a depus la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 1/2009, aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate, fiind practic în imposibilitate să aibă cunoştinţă de conţinutul acestora
În temeiul art. 295 C. proc. civ., apelanta a solicitat completarea probatoriului în apel cu acte şi expertiză de specialitate care să stabilească cuantumul despăgubirilor la momentul consemnării în contul expropriatului, în raport de dispoziţiile art. 25 şi 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, precum şi diferenţa dintre suma consemnată şi cuantumul despăgubirilor calculate în cele două variante.
Prin încheierea din 24 iunie 2010 curtea de apel a încuviinţat probele solicitate de apelantă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 26 din 10 februarie 2011, a admis apelul contestatoarei SC W.T. SRL şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis contestaţia şi a obligat intimaţii la plata către aceasta a unei despăgubiri în cuantum de 75.948 lei, calculate conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Au fost obligaţi intimaţii C.P.D. prin P.C. Păuleşti, J. Prahova şi J. Prahova prin C.J. Prahova la 1.800 lei cheltuieli de judecată către apelanta contestatoare.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că experţii desemnaţi de părţi, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, respectiv experţii N.C. şi M.G., au stabilit valoarea despăgubirilor datorate pentru terenul în litigiu, utilizând ofertele de vânzare de pe internet, cu aplicarea unor corecţii de individualizare vizând reţelele de transport, echiparea tehnico-edilitară, caracteristicile ameliorative, plantaţiile existente şi geometria separării proprietăţii, metode ce nu corespund criteriului prevăzut de art. 26 din actul normativ menţionat. Ca urmare, la stabilirea despăgubirilor a fost avută în vedere evaluarea efectuată de expertul desemnat de instanţă, G.E., aceasta ţinând seama de valoarea de piaţă a terenului, raportat la amplasamentul acestuia şi la preţurile practicate pe piaţa liberă.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul J. Prahova prin C.J. Prahova, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susţinut că expertiza efectuată de comisia de experţi şi însuşită de instanţă, nu s-a raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi nu a avut în vedere vânzările efective ale imobilelor în zona respectivă.
În acest context s-a invocat şi greşita respingere a obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză, în sensul că experţii ar fi trebuit să se adreseze instituţiilor abilitate, respectiv P.C. Păuleşti şi C.N.P. pentru a li se comunica preţurile cu care s-au vândut terenurile arabile intravilane din localitatea Păuleşti.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat greşita obligare a intimaţilor la întreaga sumă acordată cu titlu de despăgubiri, în condiţiile în care J. Prahova prin C.J. Prahova a procedat la consemnarea sumei de 60.869 lei, situaţie în care se impunea doar plata diferenţei dintre suma stabilită de instanţă şi cea deja consemnată.
Examinând criticile invocate de pârâtul recurent raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin încheierea de la termenul din 24 iunie 2010, instanţa de apel a încuviinţat, la cererea apelantei reclamante, proba de expertiză tehnică de evaluare topografie efectuată de către o comisie compusă din trei experţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de stat pentru termenul expropriat, ţinând seama de preţurile de tranzacţionare ale imobilelor de acelaşi fel din zona administrativ – teritorială unde este situat terenul supus exproprierii.
Cei trei experţi desemnaţi au întocmit un raport de expertiză comun, folosind metoda comparaţiei directe şi având în vedere ofertele de pe internet şi ale agenţiilor imobiliare.
Curtea va constata că expertiza omologată de instanţa de apel, punctul de vedere al expertului G.E., nu s-a raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, folosind conform concluziilor acestuia informaţiile primite de la cetăţenii din zonă, informaţiile agenţiilor imobiliare şi metoda comparaţiei directe, metodă la care au apelat şi cei doi experţi ai părţilor din proces.
Prin urmare, ceea ce au analizat experţii au fost ofertele de vânzare pe internet şi nu vânzările efective, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Niciunul dintre cei trei experţi nu a identificat preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile din zonă, de aceeaşi categorie cu cel expropriat, în sensul de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare – cumpărare şi nu de oferte de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţuri de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
Obiecţiunile aduse de pârât au fost respinse prin practicaua deciziei recurate, cu motivarea că s-au respectat criteriile prevăzute de art. 25 – art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, reţinând că instanţa de apel a stabilit despăgubirea cuvenită reclamantei prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Curtea va constata că se impune casarea deciziei recurate pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate reclamantei cu respectarea criteriilor legale stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Cel de-al doilea motiv de recurs, vizând obligarea pârâţilor doar la plata diferenţei dintre suma stabilită de instanţă cu titlu de despăgubiri şi cea deja consemnată în baza Hotărârii nr. 7/2009, nu se impune a mai fi cercetat, având în vedere soluţia dată primei critici invocate de recurent.
În consecinţă, urmează ca, în temeiul art. 314 C. proc. civ., să se admită recursul şi să se caseze Decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul J. Prahova prin C.J. Prahova împotriva deciziei nr. 26 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 347/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
