ICCJ. Decizia nr. 351/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 351/2012
Dosar nr. 1594/115/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 19 aprilie2010, reclamanţii C.S., C.H. şi C.V. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să constate caracterul politic al condamnărilor numiţilor H.F. şi H.M., ce se încadrează în dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. e) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 şi să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro reprezentând daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 1094 din 14 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor C.S. şi C.H. câte 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, iar reclamantului C.V. suma de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri.
Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamanţilor.
A fost respins capătul cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative.
Pentru a decide astfel tribunalul a reţinut, în esenţă, că, prin Decizia nr. 200/1951 a M.A.I., familia H. a fost strămutată în Câmpia Bărăganului, producându-li-se un prejudiciu moral care poate fi reparat în condiţiile Legii nr. 221/2009.
Instanţa a apreciat că prin deportarea familiei reclamanţilor, precum şi prin celelalte consecinţe pe care această măsură le-a produs, acesteia i s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar traumele psihice şi suferinţele fizice provocate pot fi şi trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri băneşti.
Apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi soluţionat prin Decizia nr. 122/ A din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost admis şi, în consecinţă, a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul declarat de reclamanţi împotriva hotărârii instanţei de fond.
În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, că, prin raportare la deciziile nr. 1354 din 20 octombrie 2010 şi nr. 1358 din 21 octombrie 2010 ale Curţii Constituţionale, temeiul juridic invocat de reclamanţi - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - a fost declarat în afara ordinii constituţionale şi, prin urmare, nu mai poate produce efecte juridice, la data soluţionării apelului nemaiexistând temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat şi admis acţiunea de către instanţa de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.S., C.H. şi C.V., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în tot a hotărârii instanţei de apel, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, recurenţii arată că „hotărârea instanţei de apel este netemeinică, nelegală şi nedreaptă", fără ca aceasta să formuleze, în concret, critici privind soluţia Curţii de Apel Timişoara, care să poată face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se doar la a susţine, în esenţă, că din probele administrate în cauză rezultă că întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, fiind investită cu soluţionarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.
Art. 3021 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
În cererea de recurs formulată de recurs reclamanţii C.S., C.H. şi C.V., se constată că aceasta îşi exprimă în termeni foarte generali nemulţumirea faţă de hotărârea pronunţată, fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate invocate, în sensul textului procedural amintit.
Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. şi nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanţii C.S., C.H. şi C.V. împotriva deciziei nr. 122/ A din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanţii C.S., C.H. şi C.V. împotriva deciziei nr. 122/ A din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 352/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
