ICCJ. Decizia nr. 3636/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3636/2012
Dosar nr. 35762/3/2009
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2012
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2203 din 1 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.D. SA şi a fost obligată pârâta Societatea Naţională a Apelor Minerale SA la plata sumei de 460.420,59 lei cu titlu de restituire preţ.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a constatat că între Regia Autonomă a Apelor Minerale din România şi SC E.D. SA s-a încheiat contractul comercial de vânzare - cumpărare din 4 martie 1997, având ca obiect vânzarea substanţelor minerale utile constând din apa minerală plată extrasă din zăcământul hidromineral Stâna de Vale, judeţul Bihor, sursa Izvorul Minunilor cu un debit de 41/s.
Prin actul adiţional din 2 iunie 1999 şi actul adiţional din 21 decembrie 2005 părţile de comun acord au convenit modificarea art. 7 din contract, ce reglementa „preţul şi valoarea contractului";, stabilindu-se că preţul substanţei minerale utile pentru apa minerală naturală negazoasă (plată) se poate modifica numai prin acordul de voinţă al părţilor scris, materializat prin încheierea unui act adiţional.
În baza avizelor din 16 iunie 2004 şi 26 februarie 2008 emise de Ministerului Finanţelor Publice, prin care s-a aprobat majorarea preţului pentru comercializarea apei minerale, pârâta a facturat reclamantei un preţ mai mare decât cel convenit contractual, respectiv de 8,33 lei/1000 litri şi 9,29 lei/1000 litri.
În speţa de faţă, în afară de principiul neretroactivităţii, are relevanţă şi principiul libertăţii contractuale, principiu ce ar fi încălcat prin aplicarea directă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 36/2001 completată, relaţiile comerciale anterioare dintre părţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta şi în consecinţă s-a pronunţat decizia comercială nr. 252 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a V-a comercială prin care s-a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 4 martie 1997 având ca obiect vânzarea substanţelor minerale utile constând din apa minerală extrasă din zăcământul hidromineral Stâna de Vale, judeţul Bihor, sursa Izvorul Minunilor.
Prin actele adiţionale din 2 iunie 1999 şi 21 decembrie 2005, părţile au modificat art. 7 din contract, stabilind că preţul substanţei minerale utile se poate modifica numai prin acordul de voinţă scris al părţilor, materializat prin încheierea unui act adiţional.
Prin O.U.G. nr. 36/2001, completată prin O.U.G. nr. 178/2001 a fost reglementat preţul produsului apă minerală la sursă, urmând a fi stabilit cu avizul Oficiului Concurenţei, în prezent a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin avizele din 16 iunie 2004 şi 26 februarie 2008, Ministerul Finanţelor Publice a aprobat majorarea preţului de comercializare a apei minerale la sursă, iar în baza acestora apelanta a pretins şi a încasat de la intimată un preţ mai mare decât cel stabilit prin negocierea directă materializată în contract.
Curtea constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că prevederile O.U.G. nr. 36/2001 produc efecte numai pentru viitor şi nu se aplică în cauză, contractul încheiat între părţi fiind perfectat anterior intrării în vigoare a actului normativ.
Ordonanţa dispune numai pentru viitor, nu are putere retroactivă şi nu este aplicabilă raporturilor juridice dintre părţi, care sunt născute anterior intrării sale în vigoare.
În concluzie, curtea de apel a reţinut că întrucât clauza înscrisă în art. 7 din contract a fost stabilită prin acordul de voinţă al părţilor, liber exprimat, înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 36/2001, părţile având în vedere condiţiile naturale dificile, necesitatea efectuării unor investiţii de către SC E.D. SA, realizarea unui sistem de transport al apei minerale, derularea contractului pe o perioadă considerabilă, ignorarea acesteia ar fi contrară principiului forţei obligatorii a contractului şi neretroactivităţii legii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu consecinţa respingerii acţiunii.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că în mod greşit a reţinut curtea de apel că dispoziţiile imperative ale O.U.G. nr. 36/2001 nu sunt aplicabile raporturilor dintre părţi, deoarece produsul apă minerală extras din zăcămintele subsolului este proprietatea publică a statului, conform art. 135 alin. (3) din Constituţie şi Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi în consecinţă, dacă la data stabilirii preţului produsului comercializat în baza contractului era guvernat de principiul libertăţii contractuale, ulterior legiuitorul a impus un regim obligatoriu în privinţa stabilirii preţului, care a devenit astfel un preţ reglementat (supravegheat).
Prin O.U.G. nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei s-a reglementat regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, cu luarea în considerare atât a mecanismelor specifice economiei de piaţă, ţinând seama de rigorile economiei de piaţă, cât şi a interesului naţional în activitatea de valorificare a produselor şi serviciilor cu caracter de monopol natural, precum şi a celor supuse prin lege unui regim special.
Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 36/2001, completată prin O.U.G. nr. 178/2001, regimul stabilirii libere, prin negociere, a preţului produsului apă minerală naturală la sursă - proprietate publică a statului - s-a schimbat, preţul acestui produs stabilindu-se numai cu avizul fostului Oficiu al Concurenţei, actualmente Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de succesor cu titlu universal al fostului Oficiu al Concurenţei.
Prin urmare, dispoziţiile imperative ale O.U.G. nr. 36/2001 sunt pe deplin aplicabile raporturilor juridice dintre părţi şi au modificat dispoziţiile contractuale dintre părţi, în ceea ce priveşte preţul, acest preţ reglementat, fiind obligatoriu pentru părţile contractante, în acord cu dispoziţiile art. 970 C. civ. conform cărora: „Convenţiile trebuie executate cu bună credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar şi la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa";, precum şi dispoziţiile art. 5 C. civ., „Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică (.)";.
De asemenea, pârâta precizează că în mod greşit curtea de apel a reţinut că, în raport de clauza înscrisă în mod expres de către părţi în contract, în sensul că preţul apei minerale se poate modifica numai prin acordul de voinţă scris al părţilor, prin act adiţional, pe durata derulării contractului este exclusă intervenţia statului în stabilirea preţului apei minerale, potrivit principiului libertăţii contractuale şi forţei obligatorii a contractului, conform art. 969 C. civ., deoarece aceste dispoziţii legale trebuie interpretate în corelare cu dispoziţiile art. 5 şi 970 C. civ., astfel că atât libertatea contractuală cât şi forţa obligatorie pot fi valorificate numai în cadrul legal, cu respectarea limitelor impuse de lege, din raţiuni de ocrotire a interesului naţional.
Modificarea preţului prin stabilirea unui regim legal al produsului este imperativă, şi aceasta, odată stabilită, conform avizelor date de autoritatea legală competentă, operează de drept, chiar dacă părţile nu au adaptat în mod direct contractul şi în consecinţă reglementările potrivit O.U.G. nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, nu prevăd obligativitatea negocierii între producători şi beneficiari a unui preţ care a fost supus avizului Ministerului Finanţelor Publice.
O altă critică se referă la modul greşit în care instanţa de apel a considerat că aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 36/2001 ar reprezenta o încălcare a principiului neretroactivităţii, deoarece obiectul pricinii nu îl constituie raporturi juridice născute înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 36/2001, ci ulterioare, întrucât livrarea produsului a avut loc după emiterea avizelor legale de stabilire a preţului, astfel că preţul datorat este cel de la data livrării, cel stabilit de autoritatea de reglementare.
Pârâta critică decizia şi referitor la reţinerea greşită în considerente, a faptului că ar fi pretins şi încasat un preţ mai mare decât cel legal datorat, întrucât preţul datorat ar fi cel stabilit prin negociere directă şi înscris în contract, deoarece preţul datorat este cel stabilit de autoritatea de reglementare - Ministerul Finanţelor Publice, prin avizele emise şi în consecinţă legalitatea preţului la care pârâta a facturat produsul rezidă în respectarea dispoziţiilor legale precizate; pârâta susţine că nu a facturat şi că reclamanta nu a achitat un preţ mai mare decât cel stabilit de autoritatea de reglementare.
În fine, pârâta susţine că în mod greşit instanţa de apel a înlăturat incidenţa clauzei de impreviziune stipulată expres în dispoziţiile art. 9 alin. (5) din contract: „Preţul de vânzare se va modifica la intervale corelate cu influenţele din economie, cât şi în cazul schimbării structurii acestuia, cumpărătorul obligându-se să plătească cantităţile contractate şi suplimentare la noul preţ";.
În raport de dispoziţiile contractuale sus-invocate, intimata s-a obligat să plătească nu doar preţul, astfel cum a fost stabilit la încheierea contractului, ci şi preţul modificat la intervale corelate cu influenţele din economie, iar apariţia O.U.G. nr. 36/2001 şi a O.U.G. nr. 178/2001 se înscrie în acest cadru, obligaţia contractuală de modificare a preţului în raport de aceste criterii devenind şi una legală, prin apariţia respectivelor acte normative, astfel cum a statuat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială, prin decizia comercială nr. 315 din 25 ianuarie 2011, pronunţată în dosarul nr. 36812/3/2007.
Reclamanta SC E.D. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, ca legală, a deciziei recurate.
În motivarea întâmpinării se susţine, în esenţă, că motivele de recurs ale pârâtei vizează pretinsa aplicare greşită de către instanţa de fond şi cea de apel a dispoziţiilor O.U.G. nr. 36/2001 în derularea raporturilor comerciale născute în baza unui contract, respectiv greşita interpretare a principiului neretroactivităţii legii civile în timp şi a forţei obligatorii a contractului.
Astfel recurenta apreciază că în mod corect a stabilit instanţa de apel că dispoziţiile O.U.G. nr. 36/2001 nu pot fi impuse în mod unilateral contractului încheiat de părţi şi, prin urmare, nu pot modifica clauzele negociate de acestea, întrucât s-ar încălca principiile fundamentale de drept pacta sunt servanda, tempus regit actum şi al libertăţii contractuale.
Reclamanta precizează că potrivit art. 32 din contractul de vânzare - cumpărare din 4 martie 1997 „orice modificări sau completări, actualizări ale prevederilor prezentului contract (inclusiv preţul) se pot face numai prin acte adiţionale conciliate şi semnate de ambele părţi"; şi că o dispoziţie similară se regăseşte şi în actul adiţional din 21 decembrie 2005, act adiţional în temeiul căruia părţile au convenit la modificarea preţului.
Reclamanta arată că şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 36/2001 pârâta a procedat la negocierea preţului prin încheierea de acte adiţionale şi în consecinţă numai astfel se poate modifica preţul, potrivit şi dispoziţiilor art. 969 C. civ., în temeiul căruia instanţele de fond şi apel au stabilit că legea aplicabilă părţilor este contractul.
Referitor la legalitatea avizelor emise de consiliul concurenţei, reclamanta - recurentă susţine că acesta nu exonerează pe pârâtă de obligaţia de a iniţia negocieri în vederea modificării prevederilor contractului.
În ceea ce priveşte aplicarea principiului neretroactivităţii legii, reclamanta arată că O.U.G. nr. 36/2001 a intrat în vigoare după încheierea contractului (anul 1997) şi în consecinţă se putea aplica retroactiv numai dacă exista o dispoziţie expresă, însă în O.U.G. nr. 36/2001 nu există o asemenea dispoziţie în sensul că s-ar aplica şi contractelor încheiate anterior intrării ei în vigoare.
În fine, cu privire la teoria impreviziunii reclamanta arată că teoria impreviziunii este contestată în doctrină şi foarte rar aplicată în practică, deoarece ar constitui o atingere a principiului „pacta sunt servanda"; şi s-ar ajunge ca efectele contractului să fie altele decât cele stabilite de părţi.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi de susţinerile din întâmpinare, constată că între părţi s-a încheiat contractul comercial de vânzare - cumpărare din 4 martie 1997 având ca obiect vânzarea, de către pârâtă, a substanţelor minerale utile constând din apa minerală extrasă din zăcământul hidromineral Stâna de Vale, judeţul Bihor.
Potrivit art. 7, preţul convenit de părţi la data încheierii contractului a fost de 10,10 lei/l, însă în art. 9 alin. (5) şi (6) din contract s-a stipulat că „preţul de vânzare se va modifica la intervale corelate cu influenţele din economie, cât şi în cazul schimbării structurii acestuia, cumpărătorul obligându-se să plătească cantităţile contractate şi suplimentare la noul preţ. Modificarea de preţ se face numai prin notificare.
Referitor la modificarea preţului, părţile au stipulat în actul adiţional din 2 iunie 1999 şi apoi în actul adiţional din 21 decembrie 2005 că art. 7 din contract se schimbă, în sensul că preţul se poate modifica numai prin acordul de voinţă al părţilor, scris, materializat prin încheierea unui act adiţional, spre deosebire de reglementarea iniţială, în sensul că modificarea preţului se face numai prin notificare.
Potrivit actului adiţional din 21 decembrie 2005 s-a modificat preţul la suma de 7 lei/1000 litri, după care, deşi părţile nu au mai încheiat niciun act adiţional de modificare a preţului, pârâta a facturat un preţ mai mare şi anume 8,33 1/1000 litri şi apoi 9,29 lei/1000 litri, şi în consecinţă reclamanta a achitat în plus suma de 1,33 lei/1000 litri pentru perioada august 2007 - februarie 2008 şi respectiv suma de 2,29 lei/1000 litri pentru perioada martie 2008 - aprilie 2009, adică, în total, suma de 460.420,59 lei, a cărei restituire o solicită prin acţiune.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 36 din 26 februarie 2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei astfel cum a fost modificată şi completată, stipulează că produsele şi serviciile care se realizează în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special, precum şi al celor care se execută de companiile şi societăţile naţionale, ale căror preţuri şi tarife se stabilesc şi se ajustează cu avizul Oficiului Concurenţei sunt prevăzute în anexa ordonanţei (în care figurează şi apa minerală). Aceste preţuri se pot ajusta, de regulă, la un interval de 3 luni, cu avizul Oficiului Concurenţei pe baza cererilor de ajustare primite de la producători.
În raport de dispoziţiile legale precizate şi de obiectul cauzei, problema de drept care trebuie dezlegată constă în a se stabili dacă potrivit O.U.G. nr. 36/2001, cu modificările ulterioare s-a reglementat un preţ legal al vânzării apei minerale, (obiectul contractului) şi dacă acest preţ poate fi solicitat de vânzător (în cauză pârâta) numai după încheierea unui act adiţional în care să se prevadă, în mod expres, noul preţ.
În contractul de vânzare - cumpărare la art. 9 alin. l părţile au stipulat că preţul se va modifica la intervale corelate cu influenţele din economie, cât şi în cazul schimbării structurii acestuia, cu obligaţia cumpărătorului de a plăti cantităţile contractate şi suplimentare la noul preţ, deci reclamanta şi-a asumat obligaţia să achite atât preţul stabilit prin contract precum şi preţul modificat, la intervale corelate cu influenţele din economie şi în consecinţă prin reglementarea privind ajustarea preţurilor, potrivit O.U.G. nr. 36/2001, prevederea cu caracter contractual stabilită de părţi a devenit şi o dispoziţie cu caracter legal şi deci obligatorie pentru ambele părţi.
Astfel fiind, faptul că după obţinerea avizelor legale (necontestate de reclamantă), pârâta a emis facturi la preţuri mai mari, în raport de preţul convenit prin actul adiţional precizat denotă pe o parte faptul că reclamanta, achitând facturile, a achiesat la legalitatea avizelor în baza cărora pârâta a emis facturi cu preţuri modificate şi pe de altă parte, că atât vânzătorul (pârâta) cât şi cumpărătorul (reclamanta) au executat contractul (livrarea mărfii şi respectiv plata preţului) în conformitate atât cu dispoziţiile contractuale cât şi cu cele legale, privind modificarea preţului.
Contractul părţilor este un contract cu prestări succesive şi în consecinţă preţul modificat se referă la produsele care au fost vândute după apariţia O.U.G. nr. 36/2001, în raport de dispoziţiile căreia s-a modificat preţul, astfel că în speţă nu există o aplicare retroactivă a legii.
De asemenea, deşi părţile au stipulat în actele adiţionale că modificarea preţului se poate face numai după încheierea unui act adiţional scris, această dispoziţie este irelevantă în cauză, deoarece prin plata facturilor prin care s-a modificat de două ori preţul, reclamanta şi-a exprimat implicit acordul de voinţă privind legalitatea modificărilor de preţ, respectându-şi în acest fel atât obligaţiile contractuale cât şi pe cele legale referitoare la modalitatea şi condiţiile de modificare a preţului.
În raport de dispoziţiile legale stipulate în O.U.G. nr. 36/2001 privind ajustarea preţurilor, care au confirmat legalitatea clauzei contractuale stabilită de părţi prin contractul încheiat anterior apariţiei O.U.G. nr. 36/2001, convenţia părţilor privind modificarea preţului numai printr-o dispoziţie scrisă într-un act adiţional se poate realiza, în mod legal şi prin acceptarea la plată a unor facturi în care preţul a fost modificat, ca urmare a avizului Oficiului Concurenţei, aviz nu numai legal ci şi obligatoriu.
Astfel fiind, în cauză nu se pune problema nerespectării forţei obligatorii a contractului conform art. 969 C. civ. sau neretroactivităţii legii ci dimpotrivă îşi găsesc din plin aplicarea dispoziţiile art. 970 C. civ. privind executarea contractelor de bună credinţă şi îndeplinirea obligaţiilor contractuale nu numai cu privire la ce este expres într-însele, dar şi la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea (în speţă) dă obligaţiei, după natura sa.
Faţă de considerentele expuse, înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să admită recursul, să modifice decizia în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei comerciale nr. 2203 din 1 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vi-a Comercială, care va fi schimbată, în sensul respingerii acţiunii.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. reclamanta va fi obligată la plata sumei de 20.724,60 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Societatea Naţională a Apelor Minerale SA Bucureşti. Modifică decizia comercială nr. 252 din 8 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a comercială, în sensul că admite apelul pârâtei Societatea Naţională a Apelor Minerale SA Bucureşti formulat împotriva sentinţei nr. 2203 din 1 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a Comercială, pe care o schimbă în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC E.D. SA Stei.
Obligă intimata reclamantă SC E.D. SA la cheltuieli de judecată în cuantum de 20724,60 lei către recurenta pârâtă Societatea Naţională a Apelor Minerale SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3632/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3641/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
