ICCJ. Decizia nr. 3645/2012. Civil. Retragere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3645/2012
Dosar nr. 46093/3/2008
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2012
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2203 din 2 martie 2011, Tribunalul Bucureşti - secţia a VI-a comercială, admite acţiunea formulată de reclamantul B.D.C. în contradictoriu cu pârâta SC T.H.R.C.G. SRL Bucureşti.
Constată încetată calitatea de asociat a reclamantului ca urmare a retragerii din societatea pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 24.696,86 lei reprezentând echivalentul cotei părţi din capitalul social.
În urma retragerii, structura capitalului social al SC T.H.R.C.G. SRL este următoarea:
- SC P.H. SA deţine 34.979 părţi sociale;
- B.A.S. deţine 21 de părţi sociale.
- Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.325,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar şi onorariu expert.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
Conform actului constitutiv al societăţii pârâte reclamantul este asociat deţinând 10 părţi sociale reprezentând: 0,0286 % din capitalul social alături de asociaţii SC P.H. SA care deţine 34.970 de părţi sociale reprezentând 99,9143 % din capitalul social şi B.A.S. care deţine 20 de părţi sociale reprezentând 0,0571 % din capitalul social.
Potrivit art. 7.16 din actul constitutiv în situaţia în care unul dintre asociaţi nu este de acord cu modificările aduse actului constitutiv acesta îşi poate exercita dreptul de a se retrage din societate în condiţiile prevăzute de art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
În raport de dispoziţiile art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dispoziţii care prevăd că drepturile asociatului retras cuvenite pentru părţile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal, se apreciază întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata echivalentului cotei părţi din capitalul social.
Întrucât din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că la data de 31 iulie 2008, deci în perioada în care reclamantul şi-a exercitat dreptul de retragere din societate, suma de bani reprezentând echivalentul cotei-părţi deţinute de pârâtă din patrimoniul societăţii este de 24.696,86 lei tribunalul apreciază întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata acestei sume de bani.
Pârâta SC T.H.R.C.G. SRL Bucureşti a declarat apel împotriva sentinţei comerciale nr. 2203/2011 şi în consecinţă s-a pronunţat decizia nr. 406 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a V-a civilă, prin care se admite apelul şi se schimbă, în parte, sentinţa în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 79,04 lei reprezentând echivalentul cotei părţi din capitalul social.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.245,604 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii atacate ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data sesizării instanţei, respectiv 28 noiembrie 2008 (data depunerii acţiunii la oficiul poştal), conform actului constitutiv al societăţii pârâte reactualizat, reclamantul era asociat deţinând 10 părţi sociale reprezentând 0,0286 % din capitalul social, alături de asociaţii SC P.H. SA care deţinea 34.970 de părţi sociale reprezentând 99,9143 % din capitalul social şi B.A.S. care deţinea 20 de părţi sociale reprezentând 0,0571 % din capitalul social.
Prin sentinţa atacată, s-a constatat încetată calitatea de asociat a reclamantului ca urmare a retragerii din societatea pârâtă, în acord cu prevederile art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 7.16 din actul constitutiv. Soluţia dată acestui capăt de cerere nu a fost contestată de niciuna dintre părţi.
Apelanta critică soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea sa la plata sumei de 24.696,86 lei, prin raportare la cota de 10 % din capitalul social pe care ar fi deţinut-o reclamantul.
Prima instanţă a reţinut concluziile raportului de expertiză potrivit cărora reclamantul şi-ar fi exercitat dreptul de retragere din societate în jurul datei de 31 iulie 2008, prin introducerea cererii de chemare în judecată la 28 iulie 2008, când deţinea 10 % din capitalul social.
Deşi în cuprinsul acţiunii reclamantul arată că la 28 iulie 2008 a comunicat pârâtei şi asociatului majoritar o notificare prin care aducea la cunoştinţă refuzul său de a se modifica actul constitutiv al societăţii prin majorarea capitalului social şi intenţia de retragere din societate, această notificare şi dovada expedierii ei nu au fost depuse la dosar. La termenul din 8 aprilie 2009, apărătorul reclamantului a învederat chiar că nu se află în posesia dovezilor, dar va efectua demersuri la poştă în acest sens.
Ulterior, nu s-a depus nicio altă probă legată de acest aspect iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 28 noiembrie 2008 şi nu 28 iulie 2008 cum eronat a reţinut expertul, astfel că nu este dovedit în niciun fel că reclamantul şi-ar fi manifestat intenţia de retragere din societate anterior momentului depunerii acţiunii de fată.
Prin urmare, drepturile care i se cuvin se raportează la o cotă de participare la capitalul social de 0,0286 % şi au o valoare de 79,04 lei conform raportului de expertiză contabilă.
Reclamantul B.D.C. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 406/2011, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3), prima teză C. proc. civ. solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de pârâtă şi a menţinerii, ca legală şi temeinică, a sentinţei tribunalului.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că reclamantul l-a împuternicit pe avocat să facă demersurile legale în vederea retragerii din societate la data de 28 iulie 2008, conform contractului de asistenţă judiciară şi reprezentare, deoarece reclamantul nu a fost de acord cu hotărârea adunării generale a asociaţilor de modificare a actului constitutiv, prin majorarea capitalului social.
De asemenea, reclamantul mai arată că dreptul de a se retrage din societate este prevăzut de dispoziţiile art. 7.16 din actul constitutiv cât şi de prevederile art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, texte în care legiuitorul nu condiţionează retragerea din societate în situaţia modificării actului constitutiv de acordul celorlalţi asociaţi. In cazul de faţă avocatul care La reprezentat a transmis către pârâtă notificare în acest sens.
Recurentul - reclamant precizează că instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că el şi-a manifestat dorinţa de a se retrage din societate încă de la data de 28 iulie 2008 pentru că nu a fost de acord cu majorarea capitalului social şi că pârâta a achiesat la concluziile raportului de expertiză în care se arată că în raport de situaţia financiară a societăţii la data de 31 iulie 2008, valoarea părţilor sociale deţinute de B.D.C. este de 24.696,86 lei.
În concluzie reclamantul consideră că valoarea părţilor sociale care i se cuvin este aceea care a fost stabilită de instanţa de fond prin hotărâre, care în mod corect a stabilit că reclamantul s-a retras din societate prin manifestarea de voinţă la data de 28 iulie 2008 conform contractului de asistenţă juridică şi reprezentare şi a împuternicirii dată avocatului ales coroborat, cu notificarea transmisă de avocat şi nu anul 2010 aşa cum a stabilit instanţa de apel ignorând si faptul că la nivelul anului 2008 s-a promovat acţiune având acelaşi obiect retragerea din societate (respectiv prezenta cauză).
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece reclamantul nu a depus la dosar notificarea din data de 28 iulie 2008 prin care pretinde că ar fi anunţat pârâta de intenţia de a se retrage din societate şi că, potrivit înscrisurilor de la dosar, intenţia reclamantului de retragere din societate s-a manifestat, cel mai devreme, la data sesizării instanţei şi anume 3 decembrie 2008, când reclamantul deţinea doar 0,0286 % din capital, ca urmare a majorării capitalului social hotărâtă la 17 iulie 2008, în valoare de 79,04 lei conform raportului de expertiză.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele recursului şi susţinerile din întâmpinare, constată că soluţia care urmează să se adopte în cauză se referă la stabilirea datei la care reclamantul şi-a manifestat intenţia de a se retrage din societate, deoarece ambele părţi au achiesat la faptul că reclamantul are dreptul de a se retrage din societate potrivit dispoziţiilor statutare (art. 7.16 din actul constitutiv al SC T.H.R.C.G. SRL) şi legale (art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată, cu modificările şi completările ulterioare).
De asemenea, ambele părţi au achiesat la concluziile raportului de expertiză în sensul că:
- suma de bani reprezentând echivalentul cotei părţi deţinute de reclamant, din patrimoniul societăţii la data de 31 iulie 2008 este de 24.696,86 lei, iar la data de 30 iunie 2010 această sumă este de 79,04 lei, ca urmare a majorării capitalului social, cu care reclamantul nu a fost de acord şi care a determinat retragerea acestuia din societate (acţiunea formulată de reclamant pentru anularea hotărârii A.G.A. prin care s-a majorat capitalul social, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentinţa comercială nr. 325 din 8 ianuarie 2009 a secţiei a Vi-a comerciale a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 457 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a V-a comercială).
Astfel fiind, din înscrisurile dosarului rezultă că reclamantul şi-a manifestat decizia de a se retrage din societate la data de 28 noiembrie 2008, dată la care a depus la poştă cererea de chemare în judecată, înregistrată la nr. 46.093/3 din 3 decembrie 2008 pe rolul secţiei a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti (fila 5 dosar fond - plic corespondenţă cu data poştei).
La această dată, 28 noiembrie 2008, potrivit actului constitutiv reactualizat, al pârâtei SC T.H.R.C.G. SRL, depus la dosarul de fond de reclamant, la solicitarea tribunalului, reclamantul în calitate de asociat deţinea 10 părţi sociale reprezentând 0,0286 % din capitalul social al pârâtei, în valoare de 79,04 lei, potrivit raportului de expertiză contabilă, necontestat de părţi.
Susţinerile reclamantului că la data de 28 iulie 2008 a comunicat pârâtei şi asociatului majoritar SC P.H. SA (care deţine 99,9143 % din capitalul social) intenţia de a se retrage din societate sunt nefondate, deoarece la dosar nu există niciun înscris care să ateste intenţia reclamantului, anterior datei de 28 noiembrie 2008 când s-a expediat, prin poştă, cererea de chemare în judecată.
Osebit de aceasta, în motivarea recursului reclamantul susţine, în mod nelegal, că data la care şi-a manifestat intenţia de retragere din societate este 28 august 2008, dată la care a încheiat contractul de asistenţă juridică şi de reprezentare cu avocatul care urma să introducă cererea de chemare în judecată, deoarece nu există un text de lege care să stipuleze că data încheierii unui contract de asistenţă juridică şi reprezentare cu un avocat, în vederea formulării unei acţiuni având ca obiect retragerea unui asociat dintr-o societate, potrivit Legii nr. 31/1990 şi statutului societăţii, este data de referinţă privind intenţia de retragere din societate, în raport de care trebuie stabilite drepturile patrimoniale cuvenite, conform părţilor sociale deţinute la societatea din care se solicită retragerea.
În consecinţă, rezultă, fără putinţă de tăgadă că data la care reclamantul l-a mandatat pe avocat să introducă acţiunea având ca obiect retragerea din societate este irelevantă în cauză şi nu poate fi opusă pârâtei, care a luat cunoştinţă de intenţia reclamantului, după formularea acţiunii introductive de instanţă, trimisă prin poştă Ia data de 28 noiembrie 2008 şi în consecinţă în mod legal curtea de apel a stabilit că în raport de această dată reclamantului i se cuvine suma de 79,04 lei cu titlu de drepturi băneşti echivalente cotei părţi din capitalul social.
În raport de considerentele expuse, înalta Curte constată că motivele de recursului sunt nefondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.D.C. împotriva deciziei civile nr. 406 din 2 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3642/2012. Civil. Pretenţii. Rezoluţiune... | ICCJ. Decizia nr. 3655/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
