ICCJ. Decizia nr. 373/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs

Decizii civile ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 373/2012

Dosar nr.5336/1/2003

Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012

Asupra recursurilor constată următoarele:

Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 419 din 13 noiembrie 2001 a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii N.G. şi H.E.F. împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea nulităţii titlului statului şi rectificare C.F.

A admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de K.R.J. împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, cerere având acelaşi obiect.

A admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.G. şi C.E., precum şi cererea de intervenţie formulată de N.V.

A constatat nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilele situate în municipiul Cluj-Napoca.

A dispus rectificarea înscrierilor din C.F. şi C.F. individuală a dreptului de superficie Cluj, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la apartamente şi intabularea dreptului de proprietate al foştilor proprietari, în cotele deţinute anterior naţionalizării, cu rangul dobândit prin înscrierile iniţiale din C.F.

A respins atât acţiunea principala a reclamanţilor N.G. şi H.E.F., cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de K.R.J. împotriva pârâţilor SC C.A. SA Cluj-Napoca, prin lichidator AT P. SA, M.E., G.I.L., S.K., H.K.E., V.A., A.L.G. şi A.I., S.A., P.E.E., S.R. şi S.A., B.G. şi B.V., D.E., C.C.M., T.V. şi T.A., T.Z.F., I.P.V. şi I.A.L., precum şi intervenienţilor C.G., C.E. şi N.V.

L-a obligat pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca să achite reclamanţilor N.G. si H.E.F. suma de 3.000.000 lei, iar intervenientei K.R.J., suma de 5.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

I-a obligat pe reclamanţii N.G. si H.E.F. sa achite pârâţilor cheltuieli de judecată, după cum urmează: pârâtei M.E. 2.000.000 lei, pârâtei G.I.L. 2.000.000 lei, pârâtului S.K. 2.000.000 lei, pârâtei H.K.E. 5.500.000 lei, pârâţilor I.P.V. şi I.A.L. 1.000.000 lei, intervenienţilor C.G. şi C.E. 1.000.000 lei, iar intervenientului N.V. 1.000.000 lei.

I-a obligat pe reclamantul N.G. şi pe intervenienta K.R.J. să achite pârâţilor cheltuieli de judecată, după cum urmează: pârâtei M.E. 2.000.000 lei, pârâtei G.I.L. 2.000.000 lei, pârâtului S.K. 2.000.000 lei, pârâtei H.K.E. 5.500.000 lei, pârâţilor I.P.V. şi I.A.L. 1.000.000 lei, intervenienţilor C.G. şi C.E. 1.000.000 lei, iar intervenientului N.V. 1.000.000 lei.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a intervenientei K.R.J.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, din probele administrate în cauză, că potrivit extrasului C.F. de la dosar, prin raportare la încheierile de intabulare a dreptului de proprietate al Statului Român, imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în C.F., a aparţinut în proprietate, anterior naţionalizării, numiţilor N.E., H.l., H.A. şi N.G., în cote de 1/4 parte fiecare.

Din menţiunile carnetului de muncă a reieşit că succesorul numitului N.E. este reclamantul N.G., în calitate de fiu.

Totodată, aşa cum a rezultat din extrasele din registrul stării civile al municipiului Cluj Napoca, reclamantul H.E.F. este fiul proprietarilor tabulari H.I. şi K.H.

Potrivit extrasului C.F. şi al copiei C.F. din dosar, apartamentele din imobilul situat in Cluj Napoca, înscrise în C.F., au aparţinut in proprietate, anterior naţionalizării, reclamantului N.G., în cota de 7/48 parte înscris şi numitei R.E., văduva lui R.I., în cota de 41/48 parte.

Conform actelor de stare civilă aflate în copie la dosar, succesoarea proprietarei tabulare R.E. este intervenienta K.R.J., în calitate de nepoată de fiu.

Cercetând Anexa la Decretul nr. 92/1950, invocată de pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca ca temei al preluării imobilului de către stat, tribunalul a constatat că rezultă, pe de o parte, că în respectiva anexă figurează doar unul din cei patru poprietari tabulari, anume N.E. şi nici acesta cu privire la imobilul în litigiu, ci cu privire la un imobil situat pe str. Moţilor.

Verificând lista anexa la decret, instanţa de fond a mai constatat că numita R.E., titulara cotei de 41/48 parte din imobilul situat pe str. Molotov figurează menţionată în anexă.

În condiţiile în care art. 11 din Constituţia din 1948, în vigoare la data adoptării Decretului nr. 92/1950, prevedea ca pot deveni proprietate de stat mijloacele de productie, băncile si societăţile de asigurare, s-a reţinut că apar ca fiind constituţionale doar preluările imobilelor care se încadreaza în categoriile sus-menţionate, anume doar cele prevăzute la art. I pct. 3 din decret, categorie în care nu se încadrează imobilele în litigiu.

S-a reţinut, în concluzie, că imobilele în cauză, nefiind preluate de stat în temeiul unor dispoziţii legale concordante cu Constituţia în vigoare, apar ca fiind preluate de Statul Român fără titlu valabil, soluţie consacrată legislativ prin dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.

Mai mult, în ceea ce-i priveşte pe proprietarii tabulari H.I., K.I. şi reclamantul N.G. (care, născut in 1919, nu era minor la data aplicării decretului, astfel că nu pot fi incidente dispoziţiile art. V din Decretul nr. 92/1950), nefiind cuprinşi în anexa la decret si având în vedere caracterul in personam al actului de naţionalizare, trecerea în proprietatea statului a cotelor de proprietate a acestora s-a făcut fără titlu, raportat la dispoziţiile art. I alin. (4) din decret.

În ceea ce-l priveşte pe numitul N.E., singurul care figurează în anexa la decret, aplicarea corectă a acestuia faţă de el a fost cercetată în raport cu dispoziţiile art. II, potrivit cărora nu intră în prevederile decretului şi nu se naţionalizează imobilele proprietatea muncitorilor, funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti si pensionarilor.

Or, reţinând statutul socio-profesional, în considerarea căruia trebuia aplicat decretul, al numitului N.E., care avea profesia de medic, tribunalul a constatat că nici acesta nu se încadra în sfera de aplicare a actului normativ, fiind persoană exceptată de la aplicarea acestuia, aspect care se constituie într-un motiv suplimentar de nevalabilitate a actului de preluare.

Reţinând aceste considerente, tribunalul a apreciat atât acţiunea reclamanţilor cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de K.R.J. ca fondate în parte, urmând ca, în temeiul art. 480 C. civ. şi art. 6 din Legea nr. 213/1998, să constate nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, bd. Eroilor şi respectiv apartamentele din imobilul situat în bd. Eroilor.

Ulterior preluării lui de către stat, imobilul din Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F., a fost dezmembrat, iar casa cu 17 apartamente a fost transcrisă în C.F. şi C.F. individuală a dreptului de superficie.

Tribunalul a constatat că parte din cele 17 apartamente au fost vândute chiriaşilor, în temeiul Legii nr. 112/1995, care şi-au intabulat în cărţi funciare individuale dreptul de proprietate astfel dobândit, aceeaşi situaţie apărând şi în cazul imobilului din bd. Eroilor.

Cu toate că nici reclamanţii, nici intervenienta K.R.J. nu au formulat petit cu privire la constatarea nulităţii contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, prin SC C.A. SA şi chiriaşi, prin invocarea relei credinţe, tribunalul a constatat că s-a pus în discuţie implicit nevalabilitatea contractelor ca temei al cererii lor de rectificare a înscrierilor din C.F.

Cercetând acest aspect, prima instanţă a retinut că susţinerile reclamanţilor cu privire la reaua credinţă a contractanţilor nu are nicio acoperire sub aspect probator.

Simplul fapt al cumpărării de către chiriaşi a apartamentelor cu privire la care deţineau contracte de închiriere valabile, cu toate că ştiau că imobilul fusese naţionalizat, în condiţiile în care nu exista pe rolul instanţelor judecătoreşti un proces de revendicare şi nici nu fuseseră notificaţi cu privire la o eventuala inţentie în acest sens a foştilor proprietari, s-a considerat de către tribunal că nu poate echivala cu reaua credinţă.

Având în vedere că o lege în vigoare, anume Legea nr. 112/1995 care, nota bene, avea ca sferă de reglementare exclusiv imobile cu destinaţia de locuinţă naţionalizate, le conferea chiriaşilor dreptul de a cumpăra respectivele apartamente, exercitarea, în limite legale si cu îndeplinirea cerinţelor impuse de lege, a acestui drept nu poate apărea ca abuzivă, de natură a induce, de plano, o prezumţie de rea credinţă.

În ceea ce priveşte cererea de rectificare a înscrierilor de carte funciară, tribunalul a constatat că respectiva acţiune este reglementată de dispoziţiile art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicităţii imobiliare, care stipulează cazurile în care se poate dispune rectificarea cărţii funciare, punctul 1, incident în speţă, vizând ipoteza nevalabilităţii actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, respectiv nevalabilităţii titlului Statului Român.

Art. 38 din aceeaşi lege prevede că acţiunea în rectificare întemeiată pe prevederile art. 36 pct. 1-4 îşi produce efectele şi faţă de terţii subdobânditori de bună credinţă, care au dobândit bunul cu titlu oneros, în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii pentru înscrierea a cărei rectificare se cere, în speţă dreptul a cărui rectificare se cere, întemeiat pe dispoziţiile art. 36 pct. 1 din lege, fiind dreptul de proprietate al Statului Român.

Ca atare, termenul de prescripţie a cererii de radiere a dreptului de proprietate al terţilor subdobânditori cu titlu oneros, de bună credinţă, consecutiv constatării nevalabilităţii titlului statului, începe să curgă de la data de 5 octombrie 1959 pentru imobilul din bd. Eroilor şi 7 septembrie 1957 pentru al doilea imobil din bd. Eroilor.

Dacă cel puţin până în 1990, foştii proprietari nu aveau, practic, posibilitatea de a solicita instanţei cenzurarea actului de preluare de către stat, cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare de C.F., nimic nu jusitifică pasivitatea reclamanţilor şi intervenientei K.R.J. timp de 10 ani.

În consecinţă, tribunalul a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 7/1996, a operat prescripţia dreptului de a cere restabilirea situaţiei anterioare de C.F. în raport cu terţii subdobânditori, cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv pârâţii M.E., G.I.L., S.K., H.K.E., T.Z.F., V.A., I.P.V., I.A.L., C.G., C.E., A.L.G., A.I., P.E.E., S.R., S.A., S.B., B.G., B.V. şi D.E.

Prin urmare, prima instanţă a retinut că, în privinţa apartamentelor cumpărate de mai sus menţionaţii, repunerea reclamanţilor si a intervenientei K.R.J. în situaţia anterioară, consecutiv constatării nevalabilităţii titlului statului, nu se poate realiza în natură, urmând a-şi valorifica dreptul la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.

În privinţa apartamentului din bd. Eroilor, aflat în proprietatea pârâtei C.C.M., tribunalul a constatat că acesta nu a făcut obiectul naţionalizării, asa cum de altfel au arătat si reclamanţii, prin reprezentantul lor, când au precizat că nu-şi mai susţin acţiunea faţă de aceasta.

În condiţiile în care reclamanţii şi intervenienta K.R.J. nu au declarat personal că renunţă la judecata faţă de aceasta, tribunalul a respins atât acţiunea principală cât şi cererea de intervenţie faţă de pârâta C.C.M.

Într-o situaţie aparte s-a constatat de către tribunal că se găseşte intervenientul N.V., cumpărătorul apartamentului din bd. Eroilor, care nu şi-a intabulat în C.F. dreptul de proprietate.

În condiţiile în care nu s-a putut reţine reaua credinţă a acestuia la încheierea contractului de vânzare - cumpărare si niciun alt motiv de nevalabilitate a acestuia, rectificarea de C.F. şi în privinţa acestui intervenient ar echivala cu nerespectarea unui contract valabil încheiat, în exercitarea unui drept conferit de lege si cu imposibilitatea ulterioară de a-şi face opozabil dreptul de proprietate valabil dobândit, prin înscriere în C.F., lipsind de conţinut dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 174 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H.E.F., ridicată de pârâţi şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului N.G.I. şi a intervenientei K.R.J., invocată de aceeaşi pârâţi.

A admis apelul declarat de pârâţii B.G. şi B.V., A.L.G. şi A.I., S.A. şi S.A., S.A., P.E.E. şi D.E. împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul H.E.F. împotriva pârâţilor pentru lipsa calităţii procesuale active.

Au fost obligaţi reclamanţii şi intervenienta, în solidar, la plata unor cheltuieli de judecată, în primă instanţă.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul N.G.I. şi de intervenienta K.R.J. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost respins, ca nefondat, şi apelul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca.

A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de A.P.L. din Cluj Napoca, b-dul Eroilor, în interesul Primăriei municipiului Cluj Napoca (Consiliul local al municipiului Cluj Napoca).

A fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamantul H.E.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Au fost obligaţi reclamanţii şi intervenienta K.R.J. la cheltuieli de judecată în apel către pârâţi.

Instanţa de apel a reţinut, în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi intervenientei, că H.E.F. este fiul lui I. şi al H., care ar fi putut să solicite, în nume propriu, restituirea cotei-părţi de câte 1/4 parte din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul Eroilor, înscris în C.F. S-a constatat însă că respectivul reclamant nu a făcut dovada că părinţii săi trăiesc şi nici că aceştia ar fi decedat. Din cererea de declarare judecătorească a morţii părinţilor săi HG şi H.I., născută K., formulată de reclamant şi înregistrată la Tribunalul Bistriţa Năsăud la 5 noiembrie 2002 a rezultat că cei doi coproprietari tabulari nu au clarificată în prezent starea civilă, astfel încât, în această situaţie, H.E.F. nu a dovedit că are calitate procesuală activă.

În ceea ce-l priveşte pe N.G.I., curtea de apel a constatat că acesta are legitimare procesuală să solicite restituirea cotei de 2/4 părţi din imobilul situat în b-dul Eroilor şi cotei de 7/48 părţi din cel situat în b-dul Eroilor, în calitate de moştenitor al reclamantului N.G., decedat la 5 august 2002, care la rândul său a fost fiul lui N.E. şi N.S., ambii decedaţi.

S-a constatat totodată că şi intervenienta K.R.J. are legitimare procesuală să solicite restituirea cotei 41/48 părţi din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul Eroilor.

S-a reţinut, de asemenea, că prima instanţă a constatat în mod corect că imobilele au fost preluate de stat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 11 din Constituţia României din anul 1948 şi ale Decretului nr. 92/1950.

Faptul că în Borderoul general al recenzorului din 1 ianuarie 1948, la apartamentul din imobilul situat în Cluj Napoca, str. Molotov (în prezent b-dul Eroilor) a figurat în calitate de chiriaş N., cu privire la o încăpere, nu este de natură să restrângă sau să anihileze dreptul de proprietate al proprietarilor tabulari care erau exceptaţi de la naţionalizare.

Referitor la apartamentele aflate în imobilul din b-dul Eroilor şi apartamentele din al doilea imobil din b-dul Eroilor, s-a reţinut că în mod corect tribunalul a constatat că acestea au fost legal cumpărate de către foştii chiriaşi, pârâţii din dosar.

Chiar reclamanţii şi intervenienta au recunoscut în motivele de apel că nu au solicitat prin acţiune să se constate nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare ci rectificarea de carte funciară.

Şi cu privire la acest aspect s-a reţinut că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, în raport de prevederile art. 38 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora acţiunea în rectificare întemeiată pe prevederile art. 36 pct. 1-4 din lege îşi va produce efectele faţă de terţele persoane care şi-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună credinţă şi prin act juridic oneros.

În mod just, tribunalul a reţinut că acţiunea în rectificare de carte funciară s-a prescris, în cauză nefăcându-se dovada că ar fi operat întreruperea sau suspendarea cursului prescripţiei.

S-a reţinut totodată că reclamanţii nu au introdus o acţiune clasică în revendicare imobiliară, pentru ca admisibilitatea ei să fie condiţionată de formularea ei de către toţi coproprietarii tabulari şi că prin dispozitivul sentinţei apelate s-a constatat nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilele în litigiu şi rectificarea de carte funciară.

Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin încheierea din 5 februarie 2003 a respins ca nefondate cererile de lămurire a înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 174/2002, formulate de pârâţii T.Z., M.E., G.I., S.K., I.P.V., I.A.L., H.K.E., A.G., A.I., S.A., P.E.E., S.B., S.C., B.G., B.V. şi D.E.

S-a reţinut că întrucât acţiunea reclamantului H.E.F. a fost respinsă pe baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acestuia şi nu pe fond, este adevărat că respectiva parte poate intenta o nouă acţiune împotriva pârâţilor, în momentul în care îşi va dobândi calitatea procesuală activă, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat. Instanţa de apel a constatat că acest drept nu poate fi luat reclamantului, pe considerentul că pârâţii doresc a fi la adăpost cu privire la un eventual proces.

Referitor la radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi intabularea dreptului de proprietate al foştilor proprietari, în cotele deţinute anterior naţionalizării, dispuse de prima instanţă, curtea de apel a constatat că nu sunt de natură să producă niciun fel de confuzii. În apel nu s-a modificat sentinţa cu privire la rectificarea înscrierilor din C.F. colectivă şi C.F. individuală, constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia privitor la aceste aspecte.

Împotriva deciziei pronunţate în apel şi împotriva încheierii s-au declarat recursuri de către reclamanţi, o parte dintre pârâţii persoane fizice şi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca şi intervenientele K.R.I. şi A.P. strada Eroilor, Cluj–Napoca.

Prin motivele de recurs, reclamanţii N.G.I. şi H.E.F. şi intervenienta K.R.I. au solicitat admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, pentru critica de nelegalitate prevăzută de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Au arătat că instanţa de apel în mod eronat a reţinut lipsa calităţii procesuale active a reclamantului H., întrucât din actele de stare civilă reiese fără posibilitate de tăgadă că acesta este succesibil după proprietarii de C.F., în calitate de fiu şi au invocat în susţinere prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 referitoare la moştenitorul acceptant.

Au precizat că nu au putut depune actele de deces ale părinţilor respectivului reclamant, dar din înscrisurile dosarului ar rezulta că aceştia, deportaţi în 1944, ar avea în prezent cel puţin 100 ani în raport de data naşterii reclamantului, ţinându-se seama de faptul că nu se puteau căsători mai înainte de a împlini vârsta de 24 de ani.

Au făcut cunoscut că au solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că au promovat acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 9667/2002, cerere care le-a fost respinsă.

Nu s-a luat în considerare că încheierea de suspendare a fost atacată cu apel şi nici existenţa acţiunii reclamantului H. pentru declararea morţii prezumate a părinţilor săi.

Au menţionat că în mod eronat le-a fost respinsă cererea prin care au mai chemat în judecată Primăria municipiului Cluj Napoca, în locul Consiliului local, întrucât aceasta nu reprezenta o nouă parte care nu putea a mai fi introdusă în apel, respectiva cerere vizând în fapt o precizare sau o rectificare de eroare materială privind denumirea unei părţi şi nu o cerere de chemare în judecată a unor alte persoane.

Au arătat că instanţa a procedat greşit şi în ceea ce priveşte respingerea acţiunii privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare – cumpărare încheiate de chiriaşi.

Astfel, au solicitat rectificarea unei înscrieri în C.F. din anii naţionalizării, în condiţiile în care potrivit art. 34 şi următoarele din Decretul–lege nr. 115/1938 se putea face respectiva rectificare numai dacă titlul de drept real înscris a fost nevalabil, or, instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a însuşi decretului de naţionalizare.

Prin urmare, au considerat că sunt nule de drept toate actele juridice încheiate de Statul Român, în baza unei dispoziţii legale neconstituţionale neputându-se dobândi drepturi reale nici chiar de dobânditorii de bună credinţă.

Au arătat totodată că şi buna credinţă reţinută în favoarea chiriaşilor cumpărători este eronată, întrucât era de notorietate că foştii proprietari, în număr mare, doresc redobândirea dreptului lor de proprietate.

Au criticat hotărârile fondului şi sub aspectul greşitei reţineri a prescripţiei acţiunii în rectificare C.F., considerând că termenul de prescripţie începe să curgă de la data pronunţării de cătreSECŢIILE UNITEale Curţii Supreme de Justiţie a deciziei nr. 1 din 28 septembrie 1998, care a deschis calea exercitării acestor acţiuni.

Totodată instanţa de fond a refuzat restituirea unor apartamente nevândute, iar curtea de apel nu a clarificat situaţia respectivelor apartamente, care în realitate au fost partajate dar ulterior înscrise în C.F.

În ceea ce priveşte apartamentele vândute, au solicitat constatarea nulităţii absolute, aceeaşi cerere vizând şi apartamentele din imobilul situat în b-dul Eroilor.

La data de 23 aprilie 2002, reclamanţii şi intervenienta şi-au completat motivele de recurs în sensul că au precizat că imobilul din Cluj, str. Molotov, în prezent b-dul Eroilor, nu a fost naţionalizat nefiind trecut ca atare în Anexa la Decretul nr. 92/1950, ci ca str. Moţilor, potrivit poziţiei şi au invocat în susţinere prevederile HG nr. 11/1997.

Au arătat că recurentul N.G. şi tatăl său erau persoane scutite, în conformitate cu art. II din Decretul nr. 92/1950, de la naţionalizare, fiind medici, potrivit carnetelor de muncă depuse la dosar.

În ceea ce-l priveşte pe recurentul coproprietar H. acesta nu figurează în anexa la decretul de naţionalizare, ceea ce conduce la concluzia că respectiva cotă de proprietate a acestuia a fost preluată doar faptic.

Au sesizat totodată şi o serie de alte neconcordanţe şi lacune legate de naţionalizarea imobilului din b-dul Eroilor (în prezent), fostă str. Molotov, deşi acesta figura ca fiind naţionalizat de la adresa str. Moţilor.

A.L.P. din Cluj Napoca, str. Eroilor a solicitat, prin motivele recursului declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantului H.E.F.

A arătat că deşi dispozitivul deciziei a reţinut lipsa calităţii procesuale active a respectivului reclamant, sentinţa nu a fost modificată în ceea ce priveşte rectificarea înscrierilor în C.F. colectivă şi C.F. individuală, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului şi a reintabulării dreptului de proprietate al foştilor proprietari H.I. şi soţia K.I., în cotele deţinute anterior naţionalizării.

Acelaşi motiv se regăseşte şi în recursul declarat de pârâţii H.K., T.Z., I.A., N.V. şi C.E. împotriva deciziei pronunţate în apel.

Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, prin motivele recursului declarat împotriva deciziei, a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului pârâtului consiliu şi rejudecând fondul, să se respingă acţiunea reclamanţilor.

A arătat că în mod cu totul nejustificat instanţa de apel a constatat că imobilele situate administrativ în Cluj Napoca, b-dul Eroilor au trecut în proprietatea statului în mod nelegal, în condiţiile în care acestea s-au naţionalizat cu titlu în baza Decretului nr. 92/1950.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei de apel referitoare la preluarea imobilelor cu nerespectarea dispoziţiilor art. 11 din Constituţia României din 1948 şi ale Decretului nr. 92/1950, pârâtul a considerat că în acord cu reţinerile Hotărârii nr. 1/1995 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, decretul de naţionalizare şi anexele sale nu pot fi considerate ca neconstituţionale.

Invocând prevederile HG nr. 20/1996 şi nr. 11/1997, pârâtul a arătat că şi în situaţia în care foştii proprietari tabulari, antecesorii reclamanţilor şi intervenientei au fost intelectuali (categorie exceptată de la naţionalizare în temeiul art. II din Decretul nr. 92/1950), numărul imobilelor deţinute în proprietate în centrul oraşului, evident pentru exploatarea acestora prin închiriere, îi incadra în prevederile art. 1 pct. 2 din decret.

A concluzionat că trecerea imobilelor în proprietatea statului s-a realizat în conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1950, statul dobândind legal, cu titlu, respectivele imobile în patrimoniul său şi intabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară.

A arătat că în mod corect a fost admisă de către instanţa de apel excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H., însă în ceea ce priveşte legitimarea procesuală a celuilalt reclamant N. precum şi a interveninentei K.R.J., curtea a pronunţat o soluţie greşită, întrucât pe baza copiei după cartea de muncă depusă la dosarul cauzei nu se putea stabili cu certitudine calitatea de moştenitor, fiind absolut necesare acte de stare civilă şi certificat de moştenitor.

Prin motivele recursului declarat împotriva încheierii pronunţată de curtea de apel la 5 februarie 2003, pârâţii T.Z., M.E., G.I.L. şi S.C. au arătat că nu a fost lămurit aspectul, pe de o parte, a constatării lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H.E.F., iar pe de altă parte, a menţinerii dispozitivului sentinţei, care admiţând acţiunea reclamantului a dispus rectificarea cărţii funciare, în sensul de a fi radiat dreptul de proprietate al statului cu titlu de naţionalizare cu restabilirea situaţiei anterioare prin reintabularea foştilor proprietari.

Au precizat că este cunoscut că o persoană lipsită de calitate procesuală activă (cum a stabilit curtea de apel pentru reclamantul H.) nu poate învesti instanţa de judecată cu o acţiune, iar aceasta nu poate dispune reintabularea respectivului reclamant.

Au mai făcut menţiunea că restul cotelor de proprietate au aparţinut şi au fost preluate de stat de la coproprietarul N.E. şi N.G., fiind situaţii de fapt şi de drept total diferite.

Acelaşi motiv se regăseşte şi în recursul declarat de pârâţii I.A.L., I.P.V. şi H.K. împotriva încheierii pronunţate de curtea de apel.

Criticile comune regăsite în recursurile declarate de pârâţii H.K., T.Z., N.V., C.E., M.E., G.I.L., S.C., I.A.L., I.P.V. şi de A.L.P. din Cluj Napoca, str. Eroilor împotriva deciziei şi încheierii, referitoare la greşita menţinere de către instanţa de apel a soluţiei tribunalului, în condiţiile admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H.E.F., sunt fondate.

Astfel, există o contradicţie strecurată în dispozitivul deciziei atacate, în condiţiile în care, curtea de apel, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H.E.F., a menţinut totodată şi soluţia pronunţată de prima instanţă referitoare la rectificarea înscrierilor din C.F. şi C.F. individuală a dreptului de superficie, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la apartamente şi intabularea dreptului de proprietate al foştilor proprietari, în cotele deţinute anterior naţionalizării, cu rangul dobandit prin înscrierile iniţiale din C.F., precum şi rectificarea înscrierilor din C.F. şi C.F. individuală a dreptului de superficie, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la apartamentele din imobilul situat pe bd. Eroilor, şi intabularea dreptului de proprietate al foştilor proprietari, în cotele deţinute anterior naţionalizării, cu rangul dobândit prin înscrierile iniţiale din C.F.

Prin urmare, s-a menţinut de către curtea de apel măsura dispusă de tribunal de reintabulare a dreptului de proprietate inclusiv al părţii pentru care se constatase că nu are calitate procesuală activă.

Or, una din condiţiile pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acţiunii civile este, alături de capacitatea procesuală şi existenţa interesului judiciar, calitatea procesuală care constă în identitatea între persoana reclamantului şi cel care este titular al dreptului.

Deci, admiterea de către instanţa de apel a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, care este o exceptie de fond, absolută şi peremptorie, ar fi trebuit să conducă la respingerea acţiunii formulată de reclamantul H.E.F.

În raport de neconcordanţa deciziei pronunţată în apel cu privire la menţionata excepţie, în vederea concilierii acesteia, se impune casarea hotărârii, urmând ca în rejudecarea cauzei sub aspectul calităţii procesuale active a reclamantului H., curtea să aibă în vedere şi procedura de declarare a morţii părinţilor respectivului reclamant.

Cu privire la acest aspect, se reţin ca fondate criticile din recursul reclamanţilor şi intervenientei K.R.I. potrivit cărora trebuia suspendată judecata până la soluţionarea acţiunii având ca obiect declararea judecătorească a morţii autorilor reclamantului H.E.F.,reţinându-se că esenţial pentru cauza dedusă judecăţii este soluţionarea respectivei cereri.

Astfel, H.I. şi soţia (autorii reclamantului H.E.F.) ar fi putut să solicite, în nume propriu, restituirea cotei-părţi de câte 1/4 parte din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul Eroilor, înscris în C.F. (potrivit extrasului de carte funciară aflat la dosar recurs).

Prin urmare, în funcţie de soluţionarea cererii de declarare a morţii autorilor săi depinde şi individualizarea cotei de proprietate a reclamantului H. şi, pe cale de consecinţă, stabilirea cotei - părţi care trebuie radiată din titlul statului.

Nu pot fi primite însă motivele recursului reclamanţilor şi intervenientei K. privitoare la anularea contractelor de vânzare – cumpărare şi la acţiunea în rectificare a cărţii funciare.

Se reţine astfel că reclamanţii nu au formulat prin cererea introductivă de instanţă un petit special prin care să solicite anularea contractelor de vânzare – cumpărare, încheiate de foştii chiriaşi în baza Legii nr. 112/1995.

În lipsa unei hotărâri care să constate nulitatea respectivelor contracte de vânzare - cumpărare, titlul pârâţilor s-a consolidat, îndreptăţindu-i pe aceştia la păstrarea posesiei asupra imobilelor achiziţionate în baza Legii nr. 112/1995 şi cu bună – credinţă.

În aceste condiţii, pârâţii persoane fizice, cumpărători ai apartamentelor în temeiul Legii nr. 112/1995 justifică un titlu de proprietate, consolidat prin neatacarea contractelor de vânzare – cumpărare încheiate, titluri şi drepturi ce pot fi astfel opuse oricărei persoane, inclusiv fostului proprietar.

Se reţine totodată că aceasta corespunde nevoii de securitate şi stabilitate a raporturilor juridice, imperativ ce se degajă şi din jurisprudenţa C.E.D.O.

Cât priveşte acţiunea în rectificare a cărţii funciare, se constată ca fiind corecte reţinerile instanţelor fondului referitoare la aceasta.

Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate în cauză împotriva deciziei şi încheierii pronunţate de curtea de apel, care se vor casa şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel, urmând a fi analizate sub formă de apărări şi celelalte motive ale recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamanţii N.G.I. şi H.E.F., de pârâţii H.K.E., T.Z.F., C.E., I.A.L., I.P.V., N.V. (în prezent decedat, moştenitor N.I.), Consiliul Local al municipiului Cluj–Napoca şi de intervenientele K.R.I. şi A.L.P. din strada Eroilor, Cluj–Napoca împotriva deciziei nr. 174 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă şi recursurile declarate de pârâţii T.Z.F., M.E., S.C. (în prezent decedat, moştenitori L.C.Z. şi L.C.G.), G.I.L., H.K.E., I.A.L. şi I.P.V. împotriva încheierii din 5 februarie 2003 pronunţată de aceeaşi curte de apel.

Casează Decizia şi încheierea şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 41/2012. Civil. Despăgubiri Legea...		ICCJ. Decizia nr. 37/2012. Civil. Despăgubiri Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 373/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 373/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs