ICCJ. Decizia nr. 308/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.308/2012
Dosar nr. 1772/119/2009
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Deliberând asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
La 12 octombrie 2009, reclamanta T.E.M. a contestat legalitatea dispoziţiei nr. 362 din 8 septembrie 2009 emisă de Primarul comunei Zăbala, solicitând anularea parţială a acesteia şi obligarea Comisiei locale să-i restituie în natură şura de lemn în suprafaţă de 266 mp, garajul pentru atelaje în suprafaţă de 430 mp, moara în suprafaţă de 152 mp, grajdul din lemn pentru cai, în suprafaţă de 320 mp şi un şopron în suprafaţă de 222 mp, jud. Covasna precum şi menţinerea dispoziţiei de mai sus, referitoare la plata despăgubirilor pentru casa de locuit, ce a fost demolată.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a arătat că imobilul aparţinând bunicului său, H.J. şi anexele mai sus individualizate au fost confiscate în martie 1947, iar bunicului său, i s-a stabilit domiciliu forţat în comuna Traian-Măcin, jud. Tulcea.
Mai arată reclamanta că, la întoarcerea acestuia, pe amplasamentul imobilului s-a înfiinţat C.A.P., casa de locuit fiind demolată, iar potrivit susţinerilor reclamantei, o parte din bunurile mai sus descrise există în materialitatea lor, astfel că, dispoziţia de respingere a cererii privind restituirea în natură a acestora este nelegală.
Prin întâmpinare, Instituţia Prefectului judeţului Covasna a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia şi, faţă de această excepţie, reclamanta, la data de 10 decembrie 2009 a precizat că îşi restrânge acţiunea, în sensul că se judecă în contradictoriu cu Primăria comunei Zăbala.
Ulterior, la termenul din 3 iunie 2010, urmare decesului reclamantei T.E.M. (la 2 aprilie 2010) au fost introduşi în cauză, la cerere, moştenitorii acesteia, T.T. senior, în calitate de soţ supravieţuitor, T.T.T. junior, fiu al defunctei şi B.E. (fostă T.), fiică care au solicitat continuarea acţiunii introdusă de autoarea lor, în calitate de reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 1131 din 30 septembrie 2010, Tribunalul Covasna a respins contestaţia formulată de contestatoarea T.E.M. şi continuată de moştenitorii acesteia, mai sus indicaţi în contradictoriu cu Primarul comunei Zăbala, astfel cum a fost precizată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, prin dispoziţia contestată s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului preluat fără titlu, teren în suprafaţă de 54460 mp şi construcţii, casa de locuit în suprafaţă de 193 mp şi a unor anexe gospodăreşti, bunurile solicitate neputând fi restituite în natură, întrucât casa de locuit a fost demolată, iar terenul şi 4 celelalte construcţii au fost atribuite altor persoane, în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că s-a propus acordarea de despăgubiri.
Contestatoarea a pretins că anexele gospodăreşti (şură, garaj, moară, grajd, şopron) trebuiau restituite în natură, aceasta fiind de acord cu despăgubirea de aprox. 45.000 lei, sumă propusă cu acest titlu pentru casa de locuit demolată, în cuprinsul declaraţiei autentice de la dosar fond, specificându-se că această despăgubire i-a fost stabilită prin dispoziţia emisă de Primarul comunei Zăbala.
Tribunalului Covasna a reţinut că aceste anexe gospodăreşti nu au fost notate vreodată în C.F., tot ceea ce apare în această carte funciară pe numele bunicului contestatoarei, fiind terenuri cu destinaţie de grădină şi fâneaţă, respectiv casa de lemn şi curtea.
Tribunalul a mai reţinut că, Primarul comunei Zăbala soluţionând notificarea din 16 august 2001 depusă de T.E.M., nu a contestat calitatea contestatoarei de persoană îndreptăţită, nici existenţa anexelor gospodăreşti în proprietatea lui H.J., după cum nu a fost contestată nici preluarea în mod abuziv a acestora în anul 1947, numai că a adoptat soluţia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, menţionând că aceste anexe gospodăreşti au fost atribuite conform art. 28 din Legea nr. 18/1991, pe terenul preluat, fiind construit sediul fostei C.A.P., acest imobil aflându-se, în prezent, în proprietatea Consiliului local al comunei Zăbala, apărare dovedită cu înscrisurile depuse la dosar fond.
Astfel, odată cu desfiinţarea CAP - ului, în aplicarea art. 28 din Legea nr. 18/1991, o parte din acele anexe gospodăreşti considerate mijloace fixe au ajuns în proprietatea Asociaţiei de tip privat R.T., iar o altă parte, a fost predată foştilor membrii cooperatori, care nu s-au înscris în asociaţie, dreptul acestora fiind exprimat sub forma unor cote valorice din patrimoniul fostei C.A.P.
Instanţa de fond a mai reţinut şi împrejurarea că, cei care au dobândit iniţial aceste anexe gospodăreşti, le-au înstrăinat mai departe, acestea fiind intabulate cu titlul de cumpărare SC M. SRL, SC D.D.C.A.R. SRL., cu drept de ipotecă în favoarea I.T.D., după cum intabulaţi sunt şi S.A. şi S.M., cu drept de ipotecă în favoarea F.L.I.
Aşa fiind, în raport de cele redate mai sus, anexele gospodăreşti nu se mai regăsesc în patrimoniul comunei Zăbala.
Tribunalul şi-a motivat soluţia de respingere a contestaţiei, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în raport de care, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui Consiliului judeţean şi a concluzionat că, nefiind deţinute de această entitate, bunurile nu pot fi restituite în natură, astfel cum solicită reclamanta.
Cât priveşte transferul dreptului de proprietate asupra anexelor, în baza Legii nr. 18/1991, către terţii subdobânditori, tribunalul a apreciat că nu a fost învestit cu anularea unor astfel de acte de atribuire, înstrăinare, aşa încât, pe tărâmul legii speciale, nu poate dispune restituirea în natură a unor bunuri imobile, ce nu se află în patrimoniul său, fiind legală dispoziţia contestată, sub aspectul modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei nr. 1131 din 30 septembrie 2010 au declarat apel reclamanţii T.T. senior, T.T.T. junior şi B.E. (născută T.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei, restituirii în natură a anexelor gospodăreşti şi terenului aferent, precum şi menţinerea dispoziţiei contestate, în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor în sumă de 45.620 lei, pentru construcţia demolată.
S-a susţinut de către apelanţi că, bunurile mai sus individualizate au existat şi în anul 2001, astfel că nu puteau face obiectul Legii nr. 18/1991 pentru a fi atribuite altor persoane fizice de către Comisia de lichidare a fostului C.A.P., acestea ajungând în proprietatea membrilor C.A.P., pe cote-părţi, iar ulterior au fost înstrăinate unor societăţi şi persoane fizice, în anul 2004-2005, instanţa nepronunţându-se asupra legalităţii acestor transferuri de drepturi de proprietate.
Apelanţii-reclamanţi au arătat că imobilele solicitate nu figurează în C.F. pe numele proprietarului H.I., dar acest fapt nu constituie un motiv temeinic pentru respingerea contestaţiei, autorul reclamantei fiind în imposibilitatea de a le intabula în C.F., fiind arestat de regimul comunist.
Prin Decizia nr. 21/ Ap din 09 februarie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca ne fondat apelul reclamanţilor, reţinând următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află, la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini", sintagma „indiferent în posesia cui se află"având semnificaţia că incidenţa legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deţinătorului şi, pe de altă parte are semnificaţia stabilirii momentului în funcţie de care se face calificarea unităţii deţinătoare, respectiv a celei care deţinea imobilul la data intrării în vigoare a legii.
În speţă, anterior intrării în vigoare a legii, imobilul notificat a fost transferat în proprietatea unei asociaţii de tip privat şi a unor persoane fizice, iar ulterior au format obiectul unor acte de înstrăinare către nişte terţi, care şi-au înscris dreptul în cartea funciară.
Astfel, cum în cauză s-a reţinut, în mod corect, că nu este posibilă restituirea în natură a bunurilor deţinute de terţe persoane fizice sau juridice, nu se puteau stabili decât măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte critica referitoare la modalitatea în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra anexelor gospodăreşti, instanţa e apel a înlăturat-o, reţinând că acest aspect, excede obiectului supus judecăţii, instanţa de judecată nefiind învestită cu o cerere în anularea actelor de înstrăinare a imobilelor respective.
Instanţa de apel a apreciat că, în lipsa chemării în judecată a adevăraţilor titulari ai drepturilor reale, indiferent de modalitatea în care acestea au fost dobândite, Primarul comunei Zăbala nu putea, din punct de vedere legal, să dispună restituirea în natură a unor bunuri intrate în patrimoniul altor persoane.
Împotriva deciziei nr. 21/ Ap din 09 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov au declarat recurs reclamanţii T.T. senior, T.T.T. junior şi B.E. (născută T.), criticând-o pentru nelegalitate, în ceea ce priveşte aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Recurenţii-reclamanţi au solicitat emiterea unei noi decizii/dispoziţii prin care să se dispună restituirea în natură a bunurilor menţionate în cuprinsul art. 3 din dispoziţia nr. 362/2009.
Se susţine totodată de către recurenţii-reclamanţi că nu s-au identificat parcelele pe care se află construcţiile nenotate în C.F. şi a căror existenţă, ca şi împrejurarea că au aparţinut autorului reclamantei nu se pot contesta şi se solicită, în principal obligarea Primarului comunei Zăbala de a soluţiona legal notificarea.
În subsidiar, se cere modificarea în tot a deciziei şi sentinţei şi se solicită admiterea contestaţiei, anularea parţială a dispoziţiei nr. 362/2009 a Primarului comunei Zăbala şi restituirea în natură a suprafeţelor înscrise în C.F., identificare ca grădini, iar în ipoteza în care instanţa nu va avea în vedere aceste concluzii, recurenţii-reclamanţi cer trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalului Covasna pentru a se efectua o nouă expertiză judiciară.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
În cazul concret dedus judecăţii, recurenţii-contestatorii T.T. senior, T.T.T. junior şi B.E., introduşi în cauză în calitate de moştenitori ai contestatoarei T.E.M. au solicitat anularea parţială a dispoziţiei nr. 362/2009 şi obligarea Comisiei locale Zăbala, prin primar de a le restitui în natură anexele gospodăreşti, individualizate la pct. 3 din dispoziţia contestată.
Este de observat însă că, în speţă, astfel cum au reţinut ambele instanţe, bunurile solicitate a fi restituite au fost atribuite altor persoane în temeiul Legii nr. 18/1991, iar în speţă nu s-a făcut dovada că anexele gospodăreşti solicitate există şi se află în patrimoniul Primăriei comunei Zăbala, aceasta din urmă motivându-şi cererea de respingere, nu într-un mod discreţionar, ci justificat de împrejurarea că terenurile pe care le solicită reclamanţi nu sunt libere, în sensul Legii nr. 10/2001.
Deşi au solicitat restituirea în natură a acestora, recurenţii-reclamanţi au invocat ca motiv de nelegalitate, nesocotirea prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 16 din Legea nr. 247/2005, la care fac referire recurenţii-reclamanţi „deciziile/dispoziţiile vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare, total sau parţial, a unor bunuri sau alte servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării."
Este de observat însă, că această critică nu a fost formulată în apel, fiind invocată direct în recurs, omisso medio, astfel încât nu poate fi examinată în recurs. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie sa îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare, şi care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul cât si recursul sunt exercitate de aceeaşi parte, iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel.
Aceasta este una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac si se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel.
Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa investita cu calea extraordinară de atac, ceea ce este contrar legii, în explicitarea mai sus redată.
De altfel, cum corect s-a reţinut de instanţe, bunurile solicitate a fi restituite nu se mai regăsesc în patrimoniul comunei Zăbala, ca o consecinţă a atribuirii acestora, în proprietatea altor persoane fizice şi juridice, care şi-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, la care instanţa de fond a făcut referire, odată cu desfiinţarea C.A.P. - ului, o parte din anexele gospodăreşti considerate mijloace fixe au trecut în proprietatea asociaţiei de tip privat R.T., iar cealaltă parte a fost predată foştilor membrii cooperatori care nu s-au înscris în asociaţie, dreptul acestora fiind exprimat sub forma unor cote valorice, aceste bunuri nefiind în administrarea Primăriei comunei Zăbala.
Nici motivul de recurs referitor la neidentificarea parcelelor pe care se află construcţiile nenotate în C.F. nu subzistă unei analize pertinente, fiind stabilită şi reţinută de instanţa de fond situaţia juridică a imobilului, în raport de înscrisurile depuse la dosarul de fond, anume adresa din 01 martie 2010 emisă de Primăria comunei Zăbala.
Constatând că instanţele au făcut o corectă aplicare a legi, în raport de situaţia juridică a imobilului este de observat că, în speţă, nu se identifică critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Raportat la obiectul dedus judecăţii, în limitele învestirii, cu respectarea principiului disponibilităţii instanţele au respins în mod legal contestaţia, soluţie ce va fi menţinută de Înalta Curte, prin respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii T.T. senior, T.T.T. junior şi B.E. împotriva deciziei nr. 21/ Ap din 09 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 276/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
