ICCJ. Decizia nr. 38/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 38/2012
Dosar nr. 269/116/2010
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, la 26 ianuarie 2010, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 300.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, sumă reprezentând daune materiale şi morale, conform Legii nr. 221/2009.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este fiul lui M.M., decedat în anul 1994 şi că tatăl său, împreună cu familia, au fost strămutaţi, stabilindu-li-se domiciliu obligatoriu în comuna Brateş, judeţul Galaţi, în perioada 18 iunie 1951 - 18 septembrie 1955.
A mai arătat reclamantul că, pe perioada domiciliului obligatoriu, tatăl său a suferit o traumă psihică majoră, datorată, pe de o parte, lipsurilor materiale, iar, pe de altă parte, terorii la care a fost supus, lezării demnităţii şi onoarei sale. Şi după ridicarea măsurii administrative, fiind considerat „element duşmănos”, autorul reclamantului nu s-a putut angaja decât la munca câmpului, iar fiului său i-a fost îngrădit accesul la şcolarizare.
La data de 4 martie 2010, reclamantul M.G. şi-a precizat acţiunea, arătând că pretenţiile formulate sunt constituite în exclusivitate din daune morale, fără a micşora câtimea pretenţiilor.
Prin sentinţa civilă nr. 502 din 4 martie 2010, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, atâta timp cât reclamantul a invocat în susţinerea acţiunii o măsură administrativă cu caracter politic şi nu o condamnare a tatălui său, M.M..
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul, fără a-l motiva.
Examinând apelul, în raport cu dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 7/ A din 12 ianuarie 2011, a admis apelul reclamantului M.G. şi a desfiinţat sentinţa apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că argumentaţia tribunalului a vizat fondul cauzei şi nu o excepţie de inadmisibilitate a acţiunii, situaţie în care, între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia există o contradicţie ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii în condiţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
S-a menţionat, totodată, că urmează să se analizeze, cu ocazia rejudecării, şi apărările intimatei pârâte cu privire la declararea neconstituţionalităţii art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât excepţia inadmisibilităţii este o excepţie de fond, respectiv, un mijloc procedural prin care partea interesată invocă în cadrul procesului civil încălcarea unor norme speciale care îngrădesc dreptul la acţiune, fără a pune în discuţie fondul cauzei, dar strâns legat de acesta.
S-a invocat faptul că, raportat la dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, reclamantul putea solicita acordarea de despăgubiri doar pentru prejudiciul suferit prin condamnare, în forma existentă la momentul pronunţării sentinţei apelate şi nu şi ca urmare a unei măsuri administrative cu caracter politic.
Examinând criticile invocate de recurentul pârât, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă, motivându-şi soluţia exclusiv pe imposibilitatea acordării daunelor morale, ca urmare a unei măsuri administrative cu caracter politic, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Cadrul general de reglementare a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică şi teleologică a prevederilor art. 5, priveşte toate persoanele, atât pe cele condamnate politic, cât şi pe cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada de referinţă (a Legii nr. 221/2009), care beneficiază de dreptul la despăgubiri, materiale şi morale.
Atât condamnările cât şi măsurile administrative cu caracter politic constituie măsuri abuzive ale regimului comunist vizând persoanele care s-au împotrivit sub diferite forme acestuia, o altă interpretare, în sensul distincţiei între cele două categorii, conducând la negarea scopului adoptării actului normativ şi crearea unui cadru juridic discriminatoriu pentru persoanele aflate în situaţii similare.
Această interpretare rezultă şi din modul de redactare a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) – j) şi art. 3 lit. a) – f), care trimit, prin enumerare la raţiunile politice care au stat la baza reglementărilor anumitor infracţiuni sau fapte fără caracter penal, sancţionate de regimul comunist, dar şi din dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2), care fac trimitere, în egală măsură la dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999, ca sistem de referinţă în procedura constatării caracterului politic al condamnării sau măsurii administrative.
Întrucât legea nu distinge, urmează ca asimilarea măsurilor administrative cu caracter politic cu condamnările penale, să se facă nu numai la nivel declarativ, ci şi la nivelul aplicării practice.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să excludă de la despăgubiri morale persoanele care au făcut obiectul unor măsuri politice administrative, ar fi folosit aceeaşi tehnică legislativă ca în redactarea art. 5 alin. (1) lit. b din lege, potrivit cu care se acordă despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate, dacă nu au fost restituite sau nu s-au obţinut anterior despăgubirii în echivalent, în scopul evitării unei duble reparaţii.
Astfel, ar fi trebuit să se prevadă expres că un asemenea prejudiciu moral a fost deja acoperit prin Decretul-lege nr. 118/1990 or, dimpotrivă, în cuprinsul Legii nr. 221/2009 se arată că măsurile stabilite prin actul normativ anterior nu au fost afectate.
Întrucât dispoziţiile art. 3 lit. e) din Legea nr. 221/2009 stabileşte că printre măsurile administrative cu caracter politic se înscrie şi dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, Curtea va reţine că instanţa de apel, deşi cu o motivare sumară, a reţinut corect că acţiunea reclamantului era admisibilă, autorul său, M.M. făcând obiectul unei astfel de măsuri.
Curtea de apel s-a pronunţat corect doar din perspectiva analizei admisibilităţii acţiunii, temeinicia pretenţiilor reclamantului neputând fi cenzurată direct în faza apelului, câtă vreme nu a fost examinată de prima instanţă.
Pentru aceleaşi considerente, s-a reţinut corect că, fără a se încălca un grad de jurisdicţie, prima instanţă urmează să analizeze şi apărările intimatei cu privire la declararea neconstituţionalităţii art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Ca atare, Curtea urmează să constate că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Călăraşi pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 7/ A din 12 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3799/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 380/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
