ICCJ. Decizia nr. 3812/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3812/2012
Dosar nr. 13200/86/2010
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 02 decembrie 2010, reclamantul S.P.G. a solicitat a se constata caracterul politic al condamnării la 15 ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică, precum şi confiscarea averii, pronunţată prin decizia nr. 1377 din 08 iulie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Bucureşti, obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 50.000 euro pentru condamnarea cu caracter politic şi 50.000 euro pentru măsura privind degradarea civilă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia penală nr. 1377 din 08 iulie 1958 a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică, precum şi confiscarea averii, pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, fiind arestat de la data de 23 octombrie 1957 până la data de 18 aprilie 1964.
Ca urmare a recursului extraordinar declarat împotriva sentinţei civile nr. 121 din 22 martie 1959 a Tribunalului Militar Iaşi şi a deciziei nr. 1377 din 08 iulie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară s-a pronunţat decizia nr. 113 din 26 mai 1970, s-au casat cele două hotărâri, iar prin decizia nr. 345 din 22 septembrie 1970, reclamantul a fost achitat.
A mai arătat reclamantul că, în perioada efectuării pedepsei în închisorile regimului comunist este de notorietate faptul că persoanele condamnate pentru infracţiuni de natură politică erau supuse unor umilinţe, suferinţe fizice şi morale atroce, în sensul că regimul de detenţie era foarte aspru, chiar inuman, fiindu-i atinse valorile care definesc calitatea umană, referitoare la existenţa sa fizică sănătatea şi integritatea, sensibilitatea fizică şi psihică, sentimentele de afecţiune şi dragoste, demnitatea şi onoarea.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Urmare a pronunţării Deciziei nr. 1358 din 21 ocotombrie 2010 a Curţii Constituţionale a României prin care, prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituţionale, la termenul din 25 ianuarie 2011, reclamantul prin apărător a înţeles să modifice temeiul de drept al acţiunii, invocând prevederile art. 998 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală a Statului Român pentru fapta de condamnare şi tratamentul la care a fost supus în închisoare.
Faţă de această modificare, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 166 din 25 ianuarie 2011, Tribunalul Suceava a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit prevederilor art. 998 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Dreptul la acţiunea în justiţie pentru atragerea răspunderii civile delictuale este supus termenului general de prescripţie de 3 ani, reglementat de prevederile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Cum de la data condamnării, reclamantul a cunoscut despre producerea faptei şi urmare a prejudiciul produs a fost în măsură să solicite recuperarea lui, chiar şi dacă s-ar avea în vedere că această posibilitate a intervenit în momentul căderii regimului comunist, au trecut mai mult de 3 ani, în cauză a intervenit prescripţia dreptului la acţiune , conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul criticând-o, pe considerentul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra primului capăt de cerere care viza constatarea caracterului politic al condamnării, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 61 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 166 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că reclamantul a solicitat instanţei prin cererea formulată la 02 decembrie 2010 să se constate caracterul politic al condamnării la 15 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică precum şi confiscarea averii, pronunţată prin decizia civilă nr. 1377 din 08 iulie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Bucureşti şi să fie obligat pârâtul Statul Român la plata sumei de 50.000 euro pentru condamnarea cu caracter politic şi 50.000 euro pentru măsura privind degradarea civică.
La termenul din 25 ianuarie 2011 a formulat precizări solicitând schimbarea temeiului juridic al prejudiciului moral.
Analizând hotărârea pronunţată de instanţa de fond, Curtea a constatat că acţiunea reclamantului a fost respinsă ca prescrisă, însă din motivare, nu rezultă că ar fi fost analizat primul capăt de cerere, vizând constatarea caracterului politic al condamnării.
Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii”.
În raport de textul procedural mai sus evocat, s-a reţinut că instanţa nu poate depăşi limitele învestirii, dar, pe de altă parte, nu poate lăsa nesoluţionate capete de cerere cu privire la care a fost învestită.
În speţă s-a constatat, însă, că dezbaterile în fond au avut loc la termenul din 25 ianuarie 2011, iar avocata reclamantului a pus concluzii doar cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de instanţă din oficiu, urmare precizărilor formulate la acelaşi termen de judecată.
Instanţa a reţinut dosarul în pronunţare doar cu privire la această excepţie, care viza doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor, fără a supune dezbaterii petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării.
S-a reţinut de către instanţa de apel că, în procesul civil părţile au posibilitatea legală de a participa la desfăşurarea judecăţii, asigurată prin respectarea principiului contradictorialităţii, potrivit cu care instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul.
Instanţa de apel a considerat că, în speţă nu a fost respectat acest principiu, încălcându-se şi dreptul la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Ca atare, conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a admis calea de atac, a anulat sentinţa Tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe pentru a se analiza acţiunea reclamantului, în privinţa tuturor petitelor.
Împotriva deciziei nr. 61 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a trimis, în mod eronat cauza spre rejudecare, deşi reclamantul a indicat un alt temei al acţiunii, art. 998 C. civ., aşa încât constatarea de către instanţă a caracterului politic al condamnării, în baza Legii speciale nr. 221/2009, nu se mai justifica.
Recursul declarat de pârât este fondat şi urmează a fi admis, cu consecinţa modificării în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul S.P.G. împotriva sentinţei civile nr. 166 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava.
Pronunţându-se asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, faţă de dispoziţiile art. 998 C. civ., în temeiul căruia reclamantul şi-a precizat acţiunea, renunţând la temeiul juridic iniţial indicat, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, pe tărâmul dreptului comun al răspunderii civile delictuale acţiunea în despăgubiri s-a prescris, în termenul de 3 ani.
Faţă de soluţionarea cauzei, urmare admiterii unei excepţii de fond, peremptorii şi absolute, cum este aceea a prescripţiei dreptului material la acţiune, este evident că, nu se mai putea discuta petitul privind constatarea caracterului politic al condamnării, deoarece fusese schimbat cadrul procesual, fixându-se un alt temei de drept, decât cel iniţial (Legea nr. 221/2009), pricina fiind examinată din perspectiva dispoziţiilor art. 998 C. civ., urmare principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil.
Constatând că sunt incidente prevederile art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va modifica în tot decizia atacată, în sensul că va respinge ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Suceava, împotriva deciziei nr. 61 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în tot decizia atacată, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 166 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3811/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3813/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
