ICCJ. Decizia nr. 3813/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3813/2012
Dosar nr. 18638/3/2010
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra recursurilor civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 15 aprilie 2010, sub nr. 18638/3/2010, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând să se constate că împotriva sa au fost dispuse măsuri administrative cu caracter politic şi să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând prejudiciul moral.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în luna ianuarie 1952 a fost arestat de către organele Securităţii Prahova şi dus la sediul Securităţii pentru cercetări, apoi transferat în arestul Ministerului de Interne şi în Calea Rahovei, detenţia având loc la Penitenciarul Jilava până la 17 aprilie 1952, când a fost eliberat.
Prin sentinţa civilă nr. 1189 din 13 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
A constatat că împotriva reclamantului au fost dispuse măsuri administrative cu caracter politic în perioada 12 ianuarie 1952-17 aprilie 1952 şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a echivalentului în RON, a sumei de 1.000 euro, calculat la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând daune morale suferite de reclamant, ca urmare a aplicării măsurii administrative cu caracter politic.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul a fost arestat pe data de 12 ianuarie 1952, pentru activitate subversivă legionară, fiind bănuit de apartenenţă la grupul legionar condus de A.I. şi a fost pus în libertate, din lipsă de probe, la 17 aprilie 1952, aşa cum rezultă din adresa din 1994, emisă de Serviciul Român de Informaţii.
Totodată, prin hotărârea nr. 183/1994, reclamantului i s-au recunoscut drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990, cu motivarea că a fost arestat şi deţinut pentru infracţiuni politice.
Conform art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a ţinut seama şi de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi al O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
În speţa dedusă judecăţii, măsura de arestare a reclamantului în perioada 12 ianuarie 1952-17 aprilie 1952, reprezintă o măsură cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 221/2009, ceea ce dă dreptul reclamantului la despăgubiri, conform art. 5 din aceeaşi lege.
Tribunalul nu a putut primi susţinerile reclamantului de obligare a pârâtului la plata unei sume de 100.000 euro, întrucât această sumă este una exorbitantă, iar acordarea de daune morale nu se poate transforma într-un mijloc de înavuţire pentru cel care le solicită, astfel încât suma de 1.000 euro acordată este apreciată ca fiind suficientă şi rezonabilă.
Aşadar, Tribunalul a avut în vedere disp. art. 5 alin. (1) în forma iniţială a legii şi nu disp. art. 5 alin. (1) lit. a), astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2010, însă a apreciat că, inclusiv în raport de dispoziţiile legii în forma sa iniţială, acţiunea nu poate fi admisă, decât în parte, pentru suma menţionată.
Împotriva sentinţei nr. 1189 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În motivarea apelului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, se arată următoarele:
Apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicită să se aibă în vedere că la data 21 octombrie 2010 Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1358, a statuat că dispoziţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 prin care se acordau despăgubiri morale, sunt neconstituţionale.
Prin urmare, având în vedere că aceste dispoziţii, în baza cărora instanţa de fond a acordat despăgubiri morale în cuantum de 1.000 euro, au fost declarate de către Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, ca fiind neconstituţionale, pârâtul critică sentinţa instanţei de fond, ca fiind nelegală şi netemeinică.
Se solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, şi schimbarea sentinţei civile, în sensul respingerii acţiunii formulată de către reclamantul S.D.
În subsidiar, în măsura în care s-ar aprecia ca acţiunea este întemeiată, pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 1.000 euro, reprezentând despăgubiri morale pentru perioada de 3 luni cât a fost arestat reclamantul, apelantul-pârât aduce critici în sensul că aceasta este exagerat de mare.
În plus, pârâtul solicită să se aibă în vedere că în speţă au fost deja acordate despăgubiri în baza Decretului-Lege nr. 118/1990, fapt reţinut de către instanţa de fond, dar neapreciat suficient în opinia acestuia.
Ţinându-se seama de echivalentul real al consecinţelor negative la care s-a făcut referire şi al suferinţelor suportate de către reclamant, pe perioada de 3 luni cât a fost arestat, precum şi faptul că aceasta a primit deja despăgubiri în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 se impune să fie cenzurat şi reapreciat cuantumul daunelor morale acordate, suma de 1.000 euro fiind exagerat de mare.
În motivarea apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, se arată că sentinţa Tribunalului este nelegală, în raport de deciziile Curţii Constituţionale, în cuprinsul cărora s-a statuat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009.
Se aduc critici potrivit cărora, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea Constituţională s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, decizie publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, „dispoziţiile din legile (...) constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul (...), după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.”
Prin urmare, textul de lege în baza căruia instanţa de fond a acordat despăgubiri morale nu se mai aplică începând cu data de 15 noiembrie 2010, fiind suspendat de drept de la această dată şi încetându-şi efectele juridice din data de 01 ianuarie 2011.
Pârâtul solicită admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de acordare a despăgubirilor morale, ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 502/A din 12 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în majoritate: a respins ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1189 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a decide astfel, în esenţă, cu opinia majoritară, instanţa de control judiciar a apreciat că decizia Curţii Constituţionale nu îşi produce efectele specifice în cazul în care, la data publicării în M. Of., cauza se afla deja pe rolul instanţei de fond, şi, cu atât mai puţin în cazul în care, în respectiva cauză, fusese pronunţată deja o hotărâre în primă instanţă.
Curtea a constatat că în patrimoniul reclamantului s-au născut două drepturi: dreptul de a sesiza instanţa de judecată pentru a fi analizată cererea şi vocaţia de a dobândi un drept de creanţă, constând în despăgubiri morale pentru prejudiciul cauzat.
Aceste drepturi intră în sfera de incidenţă a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea a precizat că dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6, enumeră două tipuri de garanţii: unele de natură materială şi altele de natură procedurală, menite să asigure eficienţa celor din prima categorie. Pentru a se realiza o protecţie eficientă a drepturilor omului nu este suficientă consacrarea unor drepturi materiale. Este la fel de necesară existenţa unor garanţii fundamentale de procedură, de natură să întărească mecanismul de apărare a acestor drepturi. Acesta este scopul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Importanţa garanţiilor de natură procedurală este confirmată de toată jurisprudenţa Curţii Europene.
Ca urmare a declarării neconstituţionale a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, a fost paralizat acest drept procedural al reclamantului de a i se analiza cererea formulată, astfel încât dreptul său procedural de a sesiza instanţa de judecată, în temeiul Legii nr. 221/2009, a rămas lipsit de conţinut juridic.
Astfel, art. 14 din Convenţie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie consacră principiul nediscriminării şi impune să se cerceteze dacă există discriminare, dacă tratamentele diferenţiate sunt aplicate unor situaţii comparabile, dacă discriminarea are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică urmăreşte un scop legitim şi respectă un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru realizarea lui.
În prezenta cauză, reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată când dispoziţiile Legii nr. 221/2009 erau constituţionale, deci a depus cerere în temeiul unui act normativ în vigoare, care producea efecte juridice depline.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor morale, care reprezintă al doilea motiv de apel al Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că nici acest motiv nu este fondat.
Astfel, Curtea a apreciat că prejudiciul moral nu poate fi dovedit cu probe certe, existând doar criterii generale lăsate la aprecierea judecătorului, care va stabili cuantumul bănesc al prejudiciului suferit.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.
De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Din acest motiv, instanţa sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să încerce să stabilească o sumă necesară nu atât pentru a repune victima într-o situaţie similară cu cea avută anterior, cât de a-i procura satisfacţii de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
Opinia separată a doamnei judecător R.P. a fost pronunţată în sensul admiterii apelurilor declarate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1189 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A fost schimbată în parte sentinţa Tribunalului şi respinsă cererea de obligare a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la daune morale.
Opinia separată a fost motivată, având în vedere că, urmare desfiinţării temeiului juridic prin declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii.
Împotriva deciziei nr. 502/A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recursuri pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bucureşti, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, invocând lipsa de temei legal a hotărârii atacate, în raport de dispoziţiile ort. 304 pct 9 C. proc. civ.
Astfel, în esenţă, pârâtul arată că în privinţa proceselor deja declanşate la momentul publicării în M. Of. a deciziilor Curţii Constituţionale, aceste decizii sunt aplicabile, iar prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României trebuie interpretate în sensul că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi se susţine că, odată desfiinţat temeiul juridic, nu mai pot fi acordate daune morale.
Altă critică a pârâtului se referă la faptul că reclamantului nu i s-a aplicat nicio măsură administrativă cu caracter politic, din cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009.
O critică, subsidiară, în raport cu cele mai sus redate, are în vedere cuantumul exagerat de mare al daunelor morale acordate de instanţa de fond şi se solicită admiterea recursului, cu consecinţa modificării deciziei Curţii de apel, admiterii ambelor apeluri declarate în cauză, schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti arată că, în mod nelegal, instanţa de apel nu a avut în vedere lipsa de temei juridic, deoarece Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
În dezvoltarea criticilor sale, Ministerul Public susţine că decizia Curţii Constituţionale, referitoare la art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 nu este in contradicţie cu prevederile forurilor internaţionale.
Prin această decizie nu se încalcă prevederile europene (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) şi internaţionale (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), şi nici principiul liberului acces la justiţie, egalitatea de şanse şi proporţionalitatea, neexistând o discriminare.
Ca atare, din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului nu se aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europenă a Drepturilor Omului, indiferent dacă această analiză se realizează din perspectiva componentei dreptului de acces la o instanţă sau, din aceea a egalităţii de arme, în cadrul unui proces.
Totodată, Ministerul Public relevă nelegalitatea deciziei Curţii de apel şi sub aspectul cuantumului despăgubirior şi se arată că păstrarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanţă nu este susţinută nici datorită incidenţei Deciziei nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, dar nici din perspectiva aplicării normelor convenţionale, care se referă la respectarea dreptului de proprietate.
Recurentul solicită, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, modificarea deciziei instanţei de apel (opinia majoritară), în sensul admiterii ambelor apeluri, schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii formulată de reclamantul S.D.
Ambele recursuri declarate în cauză sunt fondate şi vor fi admise, în limita şi pentru considerentele comune, ce succed:
Deşi reclamantul S.D. a susţinut că împotriva sa au fost dispuse măsuri administrative cu caracter politic, este de observat că, în realitate, la 12 ianuarie 1952, acesta a fost arestat pentru activitate subversivă legionară, fiind bănuit de apartenenţă la grupul legionar condus de A.I. şi a fost pus în libertate, din lipsă de probe, la 17 aprilie 1952, astfel cum rezultă din adresa din 21 iunie 1994 emisă de Serviciul Român de Informaţii.
Împrejurarea arestării reclamantului timp de 3 luni însă nu atrage în mod automat calificarea faptei sale ca având caracterul politic al unei măsuri administrative luate de organele fostei miliţii sau securităţi şi ca fiind încadrabilă în dispoziţiile cu caracter limitativ prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Potrivit acestui articol, „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative, enunţate în cuprinsul lit. a)-f).
Ca atare, domeniul de reglementare al Legii nr. 221/2009 excede cazului de faţă, în acest sens, dispoziţiile art. 3 din actul normativ menţionat impunându-se a fi corelate cu cele ale art. 7 al legii.
Aşa fiind, conform art. 7 din Legea nr. 221/2009 „prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii şi persoanelor condamnate pentru că au desfăşurat o activitate de promovare a ideilor, concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi xenofobe, precum ura sau violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie.”
Rezultă că, art. 7 din Legea nr. 221/2009 - mai sus evocat - se constituie într-o normă de excepţie, care reglementează situaţiile în care este exclusă aplicarea prevederilor legii, prin raportare la petitul acţiunii reclamantului, de constatare a luării unor măsuri administrative cu caracter politic şi, în subsidiar, obligarea pârâtului la despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, în cazul concret dedus judecăţii, deşi instanţa de fond a reţinut arestarea reclamantului pentru o activitate subversivă legionară, menţionând această stare de fapt în considerentele sentinţei civile nr. 1189 din 13 septembrie 2010, Tribunalul a făcut o greşită aplicare a prevederilor Legii nr. 221/2009.
Or, nu se poate susţine că existenţa şi luarea unei măsuri administrative cu caracter politic poate avea incidenţă cu activitatea legionară de care a fost bănuit reclamantul.
Aceasta, deoarece mişcarea legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic, religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit.
Ca atare, raportat la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 221/2009, aplicarea unei măsuri administrative cu caracter politic (cum pretinde reclamantul a se constata) nu intră în sfera de aplicare a acestei legi.
În consecinţă, faţă de motivul pentru care reclamantul a solicitat a i se constata caracterul politic al măsurii, incidenţa acestei legi este exclusă în cauza de faţă, activitatea legionară, neputând fundamenta dreptul la despăgubiri în condiţiile actului normativ, sub care reclamantul şi-a întemeiat în drept, pretenţiile.
Altfel spus, nu se poate considera că s-ar putea constata caracterul politic al măsurii arestării reclamantului pentru activitate legionară şi apoi, în temeiul Legii nr. 221/2009, să i se recunoască dreptul la măsurile reparatorii stabilite de această lege, acţiunea reclamantului întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009 nefiind admisibilă.
Faţă de considerentele redate, recursurile declarate în cauză sunt admisibile, cu consecinţa modificării în tot a deciziei nr. 502/A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucurşeti, secţia a IV-a civilă, admiterii apelurilor declarate de pârât şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1189 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti.
Urmare admiterii apelurilor, se va schimba sentinţa Tribunalului şi va fi respinsă acţiunea formulată de reclamantul S.D.
Chestiunea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 asupra proceselor în curs de judecată la data publicării ei, devine astfel subsecventă stabilirii incidenţei în cauză a Legii nr. 221/2009 şi nu mai poate fi analizată.
Totodată, nici celelalte critici ale ambelor părţi nu mai pot forma obiectul examinării, întrucât incidenţa Legii nr. 221/2009 este exclusă în cauză, raportat la art. 7 din această lege, astfel că nu se mai poate pune problema aplicabilităţii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010, a cărei premisă este guvernarea raportului juridic dedus judecăţii, de dispoziţiile Legii nr. 221/2009 şi nici criticile legate de cuantumul daunelor morale acordate.
Ca atare, soluţia admiterii apelurilor şi respingerii acţiunii reclamantului se impune dintr-un alt motiv, decât acela al desfiinţării temeiului juridic al art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, fiind justificată de inaplicabilitatea în cauză a Legii nr. 221/2009.
În raport de aceste considerente, se vor admite recursurile, se va modifica decizia pronunţată de instanţa de apel, în sensul admiterii apelurilor declarate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Bucureşti, şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, se va schimba sentinţa tribunalului şi se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bucureşti, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 502 A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică în tot decizia, în sensul că admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 1189 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Schimbă sentinţa şi respinge acţiunea formulată de reclamantul S.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3812/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3815/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
