ICCJ. Decizia nr. 3817/2012. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3817/2012
Dosar nr. 2283/2/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra recursului civil de faţă, în raport de excepţia invocată din oficiu, constată:
Prin decizia nr. 603 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 135 R/2008, sentinţei civile nr. 236/2009, precum şi a sentinţei civile nr. 666/2010 formulată de revizuentul P.G.C. în contradictoriu cu intimaţii Comisia locală de fond funciar Botoroaga, Comisia judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C.M. - Preşedintele Comisiei locale de fond funciar Botoroaga şi O.M. - Secretarul Primăriei Botoroaga şi a Comisiei locale de fond funciar Botoroaga, ca neîntemeiată.
Pentru a decide ca atare, Curtea a reţinut că, prin decizia civilă nr. 135/R din 07 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 8876/3/2007 a fost admis recursul declarat de recurentul-petent P.C. împotriva încheierii de suspendare din data de 21 ianuarie 2008, a fost casată încheierea şi trimisă cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă, în contradictoriu cu intimaţii Comisia judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar Botoroaga, M.P., T.G., C.L., P.I.G., P.E., P.S., C.E.
Prin sentinţa civilă nr. 236 din 04 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Videle în Dosarul nr. 8876/3/2008 a fost respinsă acţiunea civilă, având ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate formulată de petentul P.G.C. în contradictoriu cu intimaţii Comisia judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului. de proprietate asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar Botoroaga, M.P., T.G., C.L., P.I.G., P.E., P.S., C.E., P.G.L., P.G.Z., P.A.E. A fost respinsă cererea formulată de M.E., ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 666 din 12 august 2010 pronunţată de Judecătoria Videle în Dosarul nr. 612/335/2010 a fost respinsă acţiunea precizată şi completată formulată de reclamantul P.G.C. împotriva pârâţilor Comisia locală de fond funciar Botoroaga, Comisia judeţeană Teleorman, C.M. - Primarul şi Preşedintele Comisiei locale de fond funciar Botoroaga şi O.M. - Secretarul Primăriei Botoroaga şi al Comisiei locale de fond funciar Botoroaga.
A luat act de renunţarea la judecarea cererii de îndreptare a erorii materiale privind încheierea din 10 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 27909/3/2007.
Instanţa de revizuire a mai reţinut că, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unor hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Curtea a apreciat că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, în primul rând, întrucât decizia nr. 135R/2008 este pronunţată în acelaşi dosar cu sentinţa civilă nr. 236/2009, iar în al doilea rând, deoarece cele trei hotărâri nu sunt contradictorii.
Ca atare, reţinând că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi, părţile din cele trei litigii fiind diferite, obiectul nefiind identic, întrucât în primul caz este vorba de un recurs declarat împotriva unei încheieri de suspendare, iar prin prima sentinţă a fost soluţionată o acţiune în constatarea nulităţii unui titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, şi prin cea de-a doua sentinţă a fost soluţionată o cerere, având ca obiect obligarea comisiilor de fond funciar la înaintarea propunerilor pentru reconstituirea şi eliberarea titlului pentru o suprafaţă de teren, cauza fiind diferită în toate cele trei litigii.
Împotriva deciziei nr. 603 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs revizuentul P.G.C. invocând doar formal motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a dezvolta criticile sale.
Recursul este nul faţă de considerentele ce succed:
Potrivit art. 3021 alin. (1) C. proc. civ. „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, menţiunile enumerate la lit. a)-d) din cuprinsul acestui text procedural, motivele de nelegalitate fiind prevăzute la lit. c) din acest articol.
Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304, acest din urmă caz reprezentând o excepţie de la sancţiunea nulităţii recursului, expres prevăzută de art. 306 alin. (1) din cod.
În speţă însă, nu se regăseşte situaţia de excepţie mai sus evocată, în sensul că, pe de o parte, motivele de recurs nu sunt dezvoltate şi nu sunt cuprinse formulări detaliate a acestora, aşa încât simpla indicare a art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 nu este suficientă, de vreme ce nu sunt evidenţiate în mod concret, la obiect, critici care să poată fi circumscrise acestor motive de nelegalitate.
Potrivit textului procedural mai sus evocat, art. 3021 alin. (1) „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii şi menţiunea indicată la lit. c) anume, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul”, conform art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs cuprinzând menţiunile obligatorii, explicit şi limitativ enumerate de legiuitor, în cuprinsul lit. a)-d).
Aşadar, simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată, fără a indica în ce anume constă nelegalitatea, nu poate fi apreciată ca o „motivare” a recursului, aşa încât afirmaţia cu caracter general, în sensul că hotărârea atacată este nelegală, fără o critică la obiect, nu constituie elemente de natură a susţine recursul, în interesul părţii care îl exercită.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurentul-revizuent nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., aşa încât, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care, astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de revizuentul P.G.C. împotriva deciziei nr. 603 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3816/2012. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3821/2012. Civil → |
|---|
