ICCJ. Decizia nr. 387/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 387/2012
Dosar nr. 80/30/2008
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 491/PI din 16 februarie 2010, Tribunalul Timiş - secţia civilă a admis contestaţia precizată formulată de către reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara.
A anulat în parte hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007, emisă de Compania Naţională de Autostrăzi si Drumuri Naţionale din România S.A. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 pentru lucrarea /'Varianta Ocolire Lugoj"; în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii datorate contestatorului A.G. pentru suprafaţa expropriată de 743 mp. despăgubire pe care a stabilit-o la 25 Euro/mp.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 18.577 Euro, reprezentând 25 Euro/mp pentru suprafaţa expropriată de 743 mp., respectiv echivalentul în lei a acestei sume la data efectuării plăţii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, prin Hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007 a procedat la exproprierea suprafeţei de teren de 743 m.p., proprietatea reclamantului A.G., situată in localitatea Lugoj, cu ocazia exproprierii încadrând terenul în extravilan adiacent intravilan municipiul Lugoj şi a stabilit o despăgubire în cuantum de 38.017,82 (Ron) echivalentul a 11.145 euro, echivalentul a 15 euro/m.p.
Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reţinut că valoarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007, de 15 Euro/m.p., este situata sub valoarea reală a unui m.p. din terenul expropriat şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 18.577 Euro, reprezentând 25 Euro/m.p. pentru suprafaţa expropriată de 743 m.p., respectiv echivalentul în lei a acestei sume la data efectuării plăţii.
Prin decizia nr. 239 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara - secţia civilă a admis apelul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte.
A respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta.
A obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Instanţa de apel a reţinut că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, stabilită prin hotărârea emisă de pârâtă, a avut în vedere categoria de teren extravilan adiacent intravilan municipiu.
Prima instanţă şi-a însuşit punctul de vedere al experţilor desemnaţi din partea reclamantului şi a instanţei, dar valoarea de 25 Euro/m.p. stabilită de cei doi experţi nu s-a realizat prin compararea cu valorile de tranzacţionare a unor imobile aflate în aceeaşi zonă.
De asemenea, experţii nu au prezentat nici un contract de vânzare cumpărare pentru terenuri similare şi s-au limitat la a încadra terenul în categoria „intravilan";.
Terenul, a reţinut instanţa de apel, nu poate fi încadrat în categoria intravilan, întrucât nu s-au îndeplinit formalităţile pentru scoaterea din circuitul agricol, nu a fost întocmit un PUZ şi nu există utilităţi decât la o distantă de 220 m.p.
În raport de criticile aduse prin cererea de apel, instanţa de apel a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv stabilirea valorii de despăgubire în baza dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Expertul D.G. a arătat că menţine concluziile din raportul de expertiză, iar B.M., care a indicat iniţial că valoarea terenului este de 25 Euro/m.p., a comunicat instanţei că terenul este inclus în intravilanul municipiului Lugoj prin PUG din 1999 şi că preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel la data întocmirii raportului de expertiză este de 15 Euro/m.p., fără a depune înscrisuri.
Expertul U.I.R. a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză, prin care a stabilit valoarea despăgubirilor la 15 Euro/m.p., cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv cu luarea în considerare a preţurilor de tranzacţionare comunicate de Direcţia Impozite şi Taxe din cadrul Consiliului local Lugoj din perioada 2008 - 2010 ale imobilelor din vecinătatea imobilului expropriat.
Prin urmare, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a statuat în mod greşit că valoarea terenului este de 25 Euro/m.p., valoare nesusţinută de probe şi care nu ia în considerare caracteristicile terenului în litigiu, de teren arabil inclus în intravilanul extins, fără utilităţi, destinat pentru agricultură, cu o valoare de 15 Euro/m.p.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală.
Astfel, instanţa de apel a interpretat denaturat susţinerile recurentului reclamant din răspunsul la întâmpinare, reţinând că renunţarea din 25 ianuarie 2010 s-ar fi referit la valoarea imobilului, în condiţiile în care viza doar echivalentul lipsei de folosinţă pentru suprafaţa de protecţie a şoselei.
Recurentul a mai arătat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ci dispoziţiile art. 27 alin. (2) din lege rap. la art. 9 din Legea nr. 198/2004, el fiind nemulţumit nu de cuantumul despăgubirii, ci exclusiv de încadrarea greşită a terenului expropriat.
Din conţinutul raportului de evaluare întocmit de SC C. SA Timişoara, rezultă fără dubiu cuantumul despăgubirii datorate pentru categoria de terenuri intravilane, iar instanţa de apel a dat dovadă de părtinire când reţine că evaluatorul ar fi încadrat suprafaţa de 748 m.p. teren în categoria „extravilan adiacent intravilanului";, raportat la caracteristicile terenului arabil în intravilanul extins al localităţii. Extinderea intravilanului a fost probată prin adresa Serviciului Public Comunitar pentru cadastru şi Agricultură de pe lână primărie.
Instanţa de apel şi-a depăşit clar atribuţiile, mai susţine recurentul, în condiţiile în care nu a fost investită de nici una dintre părţi a se pronunţa cu privire la valabilitatea raportului de evaluare, care s-a aplicat tuturor expropriaţilor.
La data de 25 martie 2011, recurentul a depus motive suplimentare de recurs, prin care critică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, dar acestea nu pot fi luate în considerare şi analizate, deoarece au fost depuse cu depăşirea cu mult a termenului prevăzut de lege în care partea care a declarat recurs poate să îl motiveze.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul susţine că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ci cele ale art. 27 alin. (2) din lege.
Susţinerea, însă, nu poate fi primită, deoarece art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 stabileşte criteriile în funcţie de care se calculează despăgubirile, iar art. 27 alin. (2) din lege stabileşte limitele cuantumului calculat potrivit art. 26 alin. (2), în aşa fel încât despăgubirea să nu fie mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. Cât priveşte raportarea la dispoziţiile Legii nr. 198/2004, trebuie menţionat faptul că această lege era abrogată la data pronunţării deciziei de către instanţa de apel.
Recurentul a subliniat că ceea ce contestă este încadrarea greşită a terenului expropriat, iar nu modul de calcul al despăgubirilor.
Or, stabilirea categoriei de teren expropriat nu atrage incidenţa art. 27 din Legea nr. 33/1997, ci incidenţa art. 26 alin. (2), categoria de teren expropriat fiind unul dintre criteriile în funcţie de care se calculează despăgubirea.
În ceea ce priveşte regimul juridic al terenului expropriat, se constată că, prin Hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a dispus exproprierea suprafeţei de teren de 743 m.p., teren extravilan adiacent intravilan municipiu, şi a stabilit o despăgubire în cuantum de 38.017,82 lei, echivalentul a 11.145,00 euro.
Verificând înscrisurile aflate la dosar, se constată că terenul expropriat a fost dobândit de reclamant, în calitate de legatar, de la autorul său, M.G.N., care a primit terenul în proprietate în urma aplicării Legii nr. 18/1991. în titlul de proprietate al autorului este menţionată categoria de folosinţă a terenului, ca fiind „arabil";.
Potrivit adeverinţei, emisă de Consiliul local al municipiului Lugoj - Serviciul Public - Direcţia Impozite şi Taxe, Executori Bugetari, terenul expropriat este situat în intravilanul extins al oraşului Lugoj, conform H.C.L. nr. 146 din 25 noiembrie 1999, iar impozitul a fost calculat pentru această categorie de teren de la data punerii în posesie, respectiv 19 mai 2003.
Recurentul susţine că prin raportul de evaluare întocmit de SC C. SA Timişoara, pe baza căruia au fost stabilite despăgubiri pentru suprafeţele de teren expropriate în vederea realizării „Variantei ocolitoare"; Lugoj, s-ar fi stabilit fără dubiu cuantumul despăgubirii datorate pentru categoria de terenuri intravilane.
Această susţinere este parţial adevărată, pentru că, prin raportul invocat s-a estimat valoarea mai multor categorii de terenuri expropriate, după cum urmează: teren intravilan - 25 Euro/m.p.; teren extravilan - 12 Euro/m.p.; teren extravilan adiacent intravilan - 15 euro/m.p.; păşune zona Făget - 10 Euro/m.p.; păşune zona râului Timiş - 8 Euro/m.p.
Raportul de evaluare conţine şi anexe, în care terenul expropriat de la reclamant figurează la poziţia 75 cu o valoare unitară de 15 Euro/m.p. şi o valoare totală de 11.145 Euro.
Deşi reclamantul susţine că raportul probează fără dubiu că terenul ce i-a aparţinut figurează în intravilan, în realitate, acesta stabileşte categoria terenului ca fiind aceea de „extravilan adiacent intravilan";.
Prin urmare, instanţa de apel nu a interpretat greşit concluziile evaluatorului şi a constatat corect că expertul evaluator a încadrat terenul la categoria „extravilan adiacent intravilanului";.
De asemenea, instanţa nu şi-a depăşit competenţele, pentru că nu a înlăturat concluziile invocatului raport, ci le-a avut în vedere, alături de alte probe administrate în cauză, pentru a stabili regimul juridic al terenului supus exproprierii şi, pe cale de consecinţă, valoarea despăgubirilor cuvenite.
Aşa cum s-a arătat, instanţa de apel a stabilit în mod corect natura juridică a terenului ca fiind aceea de teren arabil inclus în extravilanul extins pe baza tuturor înscrisurilor depuse la dosar şi a concluziilor raportului de expertiză efectuat potrivit dispoziţiilor legale.
De altfel, indiferent de susţinerile recurentului reclamant cu privire la categoria de teren, în cauză, valoarea despăgubirilor a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin raportare la preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, pentru că au fost avute în vedere terenuri învecinate.
Nici susţinerile referitoare la faptul că instanţa de apel ar fi interpretat greşit renunţarea la pretenţiile pentru lipsa de folosinţă ca fiind o achiesare la valoarea stabilită prin expertiză nu sunt întemeiate, deoarece nicăieri în cuprinsul hotărârii atacate instanţa de apel nu face vreo referire la declaraţia reclamantului de renunţare la pretenţii şi nici nu analizează valoarea juridică a acestei declaraţii.
Faţă de cele arătate, recursul reclamantului se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva deciziei nr. 239 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara - secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3700/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3893/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
