ICCJ. Decizia nr. 4031/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4031/2012
Dosar nr. 5405/3/2012
Şedinţa Camerei de Consiliu din 16 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 22 februarie 2011, reclamantul R.S., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în principal, anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei din 15 iunie 1992, precum şi a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar a solicitat anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naţionale de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei de pensie cuvenită, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 1252/LM/2011 din 31 mai 2011, Tribunalul Hunedoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii de asigurări sociale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 5388 din 07 iunie 2012 a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, reţinând că, faţă de dispoziţiile legale în materie, cererea a fost declinată, în mod greşit, către tribunalul de la sediul pârâtului.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunţat regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, se arată că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
În raport de aceste prevederi se apreciază că, contestaţiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI erau de competenţa instanţei de la sediul pârâtului, iar competenţa aparţinea Tribunalului Bucureşti, potrivit celei de-a doua teză a art. 156.
În momentul de faţă, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, iar cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost formulată la instanţa de la domiciliul reclamantului la data de 22 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
În acest context, normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar când o lege specială oare reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Faţă de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, a apreciat în mod corect, referitor Ia interpretarea, potrivit căreia, şi în cazul în care o lege specială face trimitere la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind o normă de procedură, acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea prevedere.
Această soluţie este justificată, faţă de dispoziţiile legale mai sus evocate şi în raport de obiectul cererii - anularea deciziilor privind recalcularea pensiilor - emise în temeiul Legii nr. 119/2010, şi faţă de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4029/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4068/2012. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
