ICCJ. Decizia nr. 4068/2012. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4068/2012
Dosar nr. 3335/2/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara contestatoarea S.C.A. O.A. din Timişoara a chemat în judecată pe intimata A.V.A.S. solicitând instanţei să dispună desfiinţarea Ordinului nr. 131 din 29 octombrie 2010 emis de A.V.A.S., desfiinţarea măsurilor ilegale de executare silită, încetarea executării silite, obligarea intimatei la returnarea sumelor în cuantum de 100,02 RON.
În motivarea demersului său judiciar contestatoarea susţine că la data de 29 octombrie 2010 intimata a emis Ordinul nr. 131 prin care a ordonat poprirea conturilor bancare ale societăţii şi indisponibilizarea sumei de 100,02 RON, cu titlu de datorii ale societăţii către Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Timiş. La data de 8 noiembrie 2011, suma poprită a fost virată în contul intimatei.
Prin sentinţa civilă nr. 4990 din 2 martie 2011 Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Întrucât prin întâmpinarea formulată de către intimata A.V.A.S. aceasta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Casei de Asigurări de Sănătate Timiş, Curtea a dispus citarea acesteia în calitate de chemată în garanţie. La data de 3 iunie 2011, prin serviciul de registratură al Curţii, chemata în garanţie depune un înscris din care rezultă situaţia debitului cesionat spre A.V.A.S., respectiv referatul Biroului Administrare Contribuţii şi Creanţe din 24 mai 2011.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 85 din 3 iunie 2011 a admis contestaţia la executare, a desfiinţat în parte Ordinul nr. 131 din 29 octombrie 2010 emis de intimata A.V.A.S., precum şi executarea silită pornită în baza acestui ordin şi a obligat intimata să restituie contestatoarei suma de 100,02 RON. A admis cererea de chemare în garanţie, a obligat chemata în garanţie să plătească intimatei A.V.A.S. suma de 100,02 RON.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că în cadrul acestei executări silite A.V.A.S. a avut doar rol de executor, având obligaţia de a urmări încasarea integrală a creanţelor preluate astfel, conform O.U.G. nr. 95/2003, valabilitatea, realitatea, actualitatea creanţelor transferate, precum şi legalitatea titlurilor de creanţă şi a titlurilor executării aferente revenind Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit art. 3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă şi că intimata Casa de Asigurări de Sănătate Timiş nu a putut prezenta vreun titlu executoriu cu privire la creanţa pretinsă şi nici dovada înştiinţării colective a debitorului contestator.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs chemata în garanţie Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei la executare.
În susţinerea criticilor formulate contestatoarea se raportează la dispoziţiile art. 13 pct. 3 din O.U.G. nr. 23/2004 şi art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, redând conţinutul acestora arătând că faţă de prevederile O.U.G. nr. 95/2003, modificată şi completată, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Timiş şi A.V.A.S. au încheiat Protocolul nr. 16 din 25 februarie 2004 având ca obiect preluarea de către A.V.A.S. a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, creanţe existente în evidentele contabile ale C.J.A.S. Timiş (inclusiv creanţa faţă de S.C.A. O.A. din Timişoara).
Arată recurenta că titlurile de creanţă aferente creanţelor bugetare transferate constituie titluri executorii, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, că Legea nr. 557 pentru aprobarea O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.S. a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate prevede la pct. 3 alin. (2) „executarea silită asupra tuturor bunurilor aparţinând debitorilor va începe prin somaţie colectivă pentru plata în termen de 10 zile lucrătoare de la data afişării somaţiei la casele de asigurări de sănătate";.
Se arată că această somaţie colectivă pentru plată din 4 martie 2004 a fost emisă de către A.V.A.S. şi afişată la sediul instituţiei recurente, lista ce trebuia consultată de agentul economic, poprirea conturilor contestatoarei în baza prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 republicată, având în vedere că dispoziţiile O.U.G. nr. 95/2003 reglementează cesiunea creanţelor bugetare restante, existente în evidentele contabile ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru care creditorul deţine titluri de creanţa sau titluri executorii legal constituite, către A.V.A.S., în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată.
Precizează recurenta că la data de 1 ianuarie 2004, când a încetat competenţa C.J.A.S. Timiş în ceea ce priveşte urmărirea şi recuperarea creanţelor de la persoane juridice, datoria S.C.A. O.A. din Timişoara conform evidenţelor recurentei bazate pe declaraţiile lunare privind obligaţiile de plată şi încasările la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate era de 100,02 RON sold predat la A.V.A.S. conform Protocolului nr. 16 din 25 februarie 2004.
Recursul este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., O.U.G. nr. 95/2003 modificată şi O.U.G. nr. 51/1998 modificată.
Înalta Curte, examinând sentinţa recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin Ordinul nr. 31 din 29 octombrie 2010 intimata A.V.A.S. a ordonat poprirea conturilor bancare ale contestatoarei şi indisponibilizarea sumei de 100,02 RON, aceasta reprezentând datoriile societăţii contestatoarei faţă de Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Timiş.
Intimata A.V.A.S. a precizat că iniţierea procedurii de executare silită s-a realizat prin transmiterea către Casa de Asigurări de Sănătate Timiş a somaţiei colective în vederea afişării la sediul acesteia şi că în ceea ce priveşte existenţa şi comunicarea titlului executoriu, obligaţia notificării debitorilor cu privire la transferul creanţelor bugetare revenea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin înştiinţare colectivă.
Întrucât A.V.A.S. nu a avut în cadrul acestei proceduri decât rol de executor, revenea chematei în garanţie obligaţia de a prezenta un titlu executoriu în care să se regăsească creanţa pretinsă în condiţiile art. 372 C. proc. civ.
Cum această probă nu a putut fi făcută, existenţa titlului executoriu neputând fi dovedită, soluţia instanţei de fond este legală, fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea riguroasă a dispoziţiilor art. 404 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 4042 C. proc. civ., precum şi a art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003 şi a art. 2.4 şi 2.5 din Protocolul încheiat la data de 25 februarie 2004 între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Timiş şi A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Timiş împotriva sentinţei nr. 85 din 3 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4031/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4073/2012. Civil → |
|---|
