ICCJ. Decizia nr. 4062/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4062/2012
Dosar nr. 5111/101/2009
Şedinţa publică din 1 iunie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 12 iunie 2009, reclamanţii B.G. şi B.T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, obligarea acesteia la despăgubiri, la valoarea reală de circulaţie pentru terenul expropriat de 779 m.p., situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin.
În motivare, reclamanţii au arătat că terenul expropriat este înscris în titlul de proprietate din 1995 emis autorului lor B.M. şi că, prin hotărârea nr. 184/2007, s-a stabilit o sumă derizorie de 3.116 dolari S.U.A., echivalentul a 7.622 RON (4 dolari S.U.A./m.p.), deşi terenurile se vând cu 35-40 euro/m.p.
În dovedirea acţiunii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa din 2009 a pârâtei, hotărâre de stabilirea despăgubirilor şi proces -verbal din 2007, certificat de deces, acte de filiaţie, sentinţa civilă nr. 5138/2008 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, titlul de proprietate, adresa din 2009, şi s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
A fost desemnată o comisie de experţi în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, compusă din trei specialişti: expertul P.O. din partea instanţei, expertul I.M. din partea reclamanţilor şi expertul B.S., din partea expropriatorului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că despăgubirea a fost corect stabilită.
La data de 11 februarie 2010, s-a depus raportul de expertiză întocmit de experţii I.M. şi B.S., constatându-se că valoarea terenului din litigiu este 17.426 euro (71.956 RON), la care au formulat obiecţiuni reclamanţii, la data de 22 martie 2010 şi un alt raport de expertiză întocmit de expert P.O., din care a rezultat valoarea de 23.370 euro; această valoare a fost contestată de pârâtă.
Răspunsul la obiecţiuni a fost depus numai de către expertul I.M. la data de 17 septembrie 2010, nu şi de ceilalţi membrii ai comisiei de experţi, deşi au fost amendaţi cu câte 200 RON fiecare.
Prin sentinţa civilă nr. 557 din 15 octombrie 2010, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea; a obligat pârâta la plata, către reclamanţi, a sumei de 23.370 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlul de despăgubiri, pentru terenul în suprafaţă de 779 m.p., situat în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin; a obligat pârâta la 2.360 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.
S-a constatat, din actele şi lucrările dosarului, că în conformitate cu dispoziţiile art. 7 şi 9 din Legea nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 779 m.p. - proprietatea reclamanţilor, în calitate de proprietari expropriaţi, cu o despăgubire în cuantum de 3.116 dolari S.U.A., respectiv 4 dolari S.U.A./m.p.
S-a reţinut că exproprierea este o restricţie adusă dreptului de proprietate, o excepţie de la caracterul absolut al dreptului de proprietate şi, potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994, se poate dispune numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, care se compune, conform dispoziţiilor art. 26, din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului, avându-se în vedere preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unităţile administrativ-teritoriale la data întocmirii raportului de expertiză, dar şi daunele aduse proprietarului, luând în considerare şi dovezile prezentate de acesta.
Instanţa a apreciat că suma solicitată prin cererea de chemare în judecată de către reclamanţi a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, ce se coroborează cu constatările expertului P.O., fiind respectat criteriul proporţionalităţii între interesul general şi cel individual.
Instanţa a reţinut, totodată, că preţul de 30 euro/m.p. este un preţ real, o sumă mai mică pe m.p. fiind apreciată ca derizorie, reprezentând o ingerinţă în folosinţa proprietăţii.
S-a concluzionat că, având în vedere şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acţiunea este întemeiată, pârâta fiind obligată la plata către reclamanţi a sumei de 23.370 euro pentru terenul din litigiu, sau echivalentul în RON la data plăţii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, arătând că hotărârea apelată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în contradictoriu şi cu hotărârea din 2007 a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA, prin care s-a stabilit un preţ corect pentru terenul expropriat.
A mai arătat că prin hotărârea menţionată au fost expropriate terenuri necesare realizării obiectivului „Centura de ocolire a municipiului Drobeta Turnu Severin”, la data începerii negocierilor în vederea exproprierii, terenul având un preţ foarte scăzut, întrucât nu exista cerere pe piaţa imobiliară; că despăgubirile acordate de expropriator au fost evaluate de un expert evaluator ANEVAR, ţinând cont de regimul juridic al terenului, spre deosebire de experţii desemnaţi de instanţa de fond, care nu au ţinut cont de acest aspect şi au ignorat total expertiza întocmită de expertul evaluator; că experţii numiţi de instanţa de fond au stabilit preţuri diferite şi, deşi au fost atenţionaţi de instanţă să întocmească un raport comun, aceştia nu s-au conformat şi nici nu au răspuns la obiecţiunile formulate de părţi, instanţa judecând cauza fără a avea stabilit un preţ real; că instanţa nu a dorit să ia în considerare nici expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici în conformitate cu art. 77 alin. (5) C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare.
Intimaţii-reclamanţi B.T. şi B.G. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, ca legală şi temeinică.
În şedinţa publică din 13 ianuarie 2011, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor necesitatea completării raportului de expertiză întocmit la prima instanţă, în sensul exprimării de către experţi a unui punct de vedere comun, referitor la cuantumul despăgubirilor pentru terenul ce a fost expropriat reclamanţilor.
Prin decizia civilă nr. 250 din 19 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul, a schimbat sentinţa în sensul că a obligat pârâta la 23.245 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 779 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, către reclamanţi; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin raportul de expertiză întocmit în apel, cei trei experţi au concluzionat în sensul că folosind metoda comparaţiei prin bonitare, cât şi anunţurile publicitare din ziarele de publicitate, rezultă că valoarea unui m.p. de teren în zona în care este situat terenul supus exproprierii, este de 29,84 euro, valoarea întregului teren expropriat fiind de 23.245 euro.
Această valoare a fost contestată de pârâtă prin obiecţiunile la raportul de expertiză depuse la dosar apel, susţinând că evaluarea făcută nu este conformă cu realitatea, valoarea stabilită fiind exagerată în raport cu preţul pieţei şi expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici.
Comisia de experţi a analizat obiecţiunile formulate de pârâtă, întocmind un răspuns ce a fost depus la dosarul de apel, răspuns prin care experţii şi-au menţinut punctul de vedere exprimat iniţial prin completarea la raportul de expertiză, precizând expres că valoarea de 29,84 euro/m.p. este cea mai apropiată de realitate, pentru că ea reprezintă de fapt valoarea de bază a unui teren situat în intravilanul unui oraş de categoria III C (120 RON/m.p.), la care s-au aplicat corecţiile stabilite prin formula de calcul.
În acelaşi timp, experţii au precizat că valorile stabilite de Camera Notarilor Publici, se referă la calcularea impozitului aferent transferului de proprietate şi nu reprezintă o valoare de piaţă a terenurilor.
Având în vedere concluziile exprimate de cei trei specialişti atât prin completarea la raportul de expertiză, dar şi răspunsul la obiecţiuni, instanţa de apel a constatat că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenul proprietatea acestora supus exproprierii, a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 1 din aceeaşi lege şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Intimaţii-reclamanţi sunt deposedaţi ca urmare a exproprierii de o suprafaţă totală de 779 m.p., pentru care sunt îndreptăţiţi atât în temeiul prevederilor Legii nr. 33/1994 , dar şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la despăgubiri care să constituie o reparaţie echitabilă, în raport cu pierderea suferită.
Câtă vreme experţii desemnaţi în cauză au concluzionat că în raport de categoria de folosinţă a terenului, de amplasamentul acestuia şi preţurile practicate în zonă, valoarea totală a despăgubirilor cuvenite reclamanţilor este de 23.245 euro, instanţa de apel a apreciat că aceasta este valoarea reală a terenului expropriat şi se cuvine cu titlul de despăgubiri reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, arătând că experţii desemnaţi de instanţa de fond nu au ţinut cont de valoarea terenului la anul 2007 şi că despăgubirile acordate de expropriator au fost evaluate de un expert evaluator numit de Companie, ţinând cont de statutul juridic al pământului, teren aflat în zona centurii de ocolire a municipiului Drobeta Turnu Severin fără utilităţi de care instanţa de fond nu a ţinut cont, nepunând în discuţie expertiza care a stat la baza acordării de despăgubirii celor care au fost expropriaţi.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că o data cu începerea procedurilor de expropriere preţul terenurilor a crescut artificial, ajungându-se la preturi peste valoarea reală, iar la stabilirea valorii terenului expropriat, instanţele anterioare nu au ţinut cont şi de expertiza întocmită expertul ANEVAR desemnat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale care arată clar amplasamentul terenului şi valoarea reală a acestuia.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că expertiza întocmită de expertul evaluator numit de companie este cea care stabileşte corect preţul despăgubirilor.
La termenul de azi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, în raport cu prevederile art. 306 alin. (1)-(3) C. proc. civ.
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Prin exercitarea recursului se urmărăşte realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs, părţile sunt obligate a-şi conforma conduita procesuală a dispoziţiile imperative anterior invocate.
Or, în pricina de faţă, prin memoriul de recurs recurenta-pârâtă a dezvoltat doar critici de netemeincie, fără a se indica vreo neregularitate procedurală săvârşită de instanţa de apel şi fără a arăta vreo normă de drept material care să fi fost greşit interpretată sau eronat aplicată de instanţa de apel fie din cuprinsul Legii nr. 198/2004 sub imperiul căreia s-a dispus exproprierea în cauză (în prezent abrogată şi înlocuită cu Legea nr. 255/2011), fie din cuprinsul Legii nr. 33/1994 care constituie dreptul comun în materie, dispoziţiile art. 21-27 din acest act normativ fiind norme de trimitere, în contextul art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Cum aprecierea materialului probator al cauzei excede unui control de legalitate şi, în consecinţă, competenţelor instanţei de recurs, iar pe de altă parte, Înalta Curte nu a constatat incidenţa niciunui motiv de ordine publică imputabil judecăţii anterioare, susceptibil de a fi supus dezbaterii părţilor şi din oficiu, astfel cum prevede art. 306 alin. (2), urmează ca în aplicarea art. 306 alin. (1) C. proc. civ. să se constate nulitatea recursului, cele dezvoltate de recurent neputând fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, împotriva deciziei nr. 250 din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4061/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4063/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
